2,649 matches
-
Page are o cheie de la ușa din celălalt capăt, spuse ea. Vine când poate. Se sprijini de șopron, părând epuizată. Apoi, brusc, se îndreptă hotărâtă. — Acum îți mai spun ceva, Vultur-în-Zbor, prietene, începu iarăși ea, sfredelindu-l cu ochii ei gri. Atinge-mi pântecul, îi porunci apoi și când el ezită, îi luă nervoasă mâna și i-o așeză pe stomac. Simți ceva? îl întrebă. Nu, zise el. Un stomac. Păi, atunci pipăie-mi sânii, se enervă ea. El clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Virgil. Poate că acceptarea venise din partea lui Cerkasov, dar atracția și primele mreje în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
devreme, iar înainte de sosirea contesei într-o vizită surpriză, la micul dejun, stătuseră de vorbă vreme îndelungată. Vultur-în-Zbor descoperise că dacă te uiți în ochii aceia verzi, însemna că erai de acord cu gândurile ascunse în spatele lor, așa cum ochii cei gri ai Irinei Cerkasova îl puteau hipnotiza după bunul lor plac. Vorbind cu Elfrida, descoperise că era dornic să dea deoparte toate neliniștile și toate îndoielile nopții trecute și să-și recapete curajul de a crede cu tărie că orașul K
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp, David Stronge mă conducea către un grup de bărbați, cu toate că majoritatea semănau atât de mult între ei încât mă întrebam cum îi putea deosebi unul de celălalt. Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
băile de la Mowbray Steiner, așa că n-am fost șocată crezând că am nimerit din greșeală în toaleta privată a președintelui. În contrast cu sala de recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
recepție, care era făcută după tiparul unui vechi club de gentlemeni, toaletele erau după ultima modă: chiuvete gri din granit, cu podea din ardezie și becuri de jur-împrejurul oglinzii ca o masă de toaletă Bauhaus. Ușile de la toaletă erau din sticlă gri opacă - cel puțin speram eu să fie opace - și chiar și toaletele arătau ca și cum numai o persoană extrem de vulgară ar îndrăzni să facă ceva în ele. În fața uneia dintre oglinzi, o fată își refăcea rujul de pe buze. Executa mișcările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aplecată peste balcon, uitându-mă la oraș, gândindu-mă la ceea ce îmi spusese Bill chiar înainte de a muri. Clădirea Lloyd strălucea impresionant în soare, cu tuburi argintii împletite în jurul ei ca niște viermi paraziți, contrastând cu celelalte clădiri de ciment gri care se vedeau în zare. La exteriorul clădirii, lifturile alunecau în jos și în sus ca niște dispozitive ale unei jucării acționate de un sistem de pârghii în spate. —Al naibii de înfricoșătoare lifturile alea, spuse Simon, urmându-mi privirea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-se la mătreața deja existentă. Era însoțit de soția lui, o femeie dolofană într-o rochie ca un sac cu imprimeu floral, cu o talie lăsată care să se asorteze cu a ei. Cei doi bărbați, în costume de vară gri deschis, transpirau extraordinar de mult, amândoi fiind supraponderali și obișnuiți cu aerul condiționat. Nu era o priveliște frumoasă. —Tinerii unul în brațele celuilalt, a spus David Stronge cu duioșie, ca să-i facă plăcere soției sale. — Ți-am văzut ieri poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și am simțit cum mă năpădește un fior Înghețat. Tata Îmi aruncă o privire Întrebătoare. Am Încuviințat. Înăbușindu-și un suspin, deschise ușa. Siluetele lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și deschizîndu-și drum spre sufragerie. Tata făcu un gest să-l oprească, Însă unul din agenții care Îi acopereau spatele inspectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra aspectului celorlalți mi-am dat seama că tot nu calculasem corect. Aparent, noțiunea mea de business casual (pantaloni cu manșete gri Închis, cămașă Oxford albastru deschis și tocuri discrete, joase) era ușor diferită de a restului angajaților de la Kelly & Company. Sediul era un spațiu vast În centru, cu ferestre până În tavan, prin care se vedea până pe Wall Street și spre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atât de constantă Încât mi se părea aproape reconfortantă, asta până când am realizat că nu eram, de fapt, În patul meu. Nici costumația mea neagră-și-inadecvată nu se vedea pe nicăieri; eram Însă Îmbrăcată cu o pereche de boxeri Calvin Klein gri, enervant de strâmți și un tricou uriaș pe care scria SPORTS CLUB LA. Nu intra În panică, m-am Îndemnat singură și am Încercat să descifrez ce spunea vocea de bărbat, care se auzea de la mare depărtare. Unde ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de costiță dintre cartofii prăjiți. „Sunt absolut sigur. Ia loc, Mal. Te interesează un mic dejun?” Mal se așeză pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urmă, dar cu o combinație de cântăreți mult mai zgomotoasă și mai disonantă pe scenă. De data asta clientela era exclusiv colorată: o mare de fețe negre îmblânzite de nuanțele luminii, o pânză cu pâlpâiri în dreptul căreia o față albă/gri se ridică și strigă „Eu!” Danny îi strecură șefului de sală o hârtie de cinci dolari, cerându-i o masă lângă perete, cu vedere spre ringul de dans. Omul îi conduse la o masă de lângă ieșirea din spate, le luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
marea Într-un infern lichid. Abia acum, odată cu ieșirea de pe cursul Dunării, prin brațul Chilia, Întâlnea cu adevărat ceea ce i se părea una din formele infinitului. Bătea un vânt rece, iar valurile aveau o culoare ciudată, un verzui amestecat cu gri, o nuanță pe care nu văzuse la Adriatica. Sau, cel puțin, nu la mal. Deși era dimineață, cerul rămăsese Întunecat. Ziua nu reușea să pătrundă până la corabia lui Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Morovan și nici să facă din zbuciumul mării un spectacol În culori deschise. Spuma pe care o forma prova navei despicând valurile nu ajungea la limita albului, ci se oprea parcă pe drum, Într-o nuanță nehotărâtă și tristă de gri. Apropierea iernii pe mare era cu totul altfel decât apropierea iernii pe uscat. Echipajul căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era, Însă, singura ciudățenie. Corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe obraz și, ridicând privirile văzu cu mirare că Începuse, Încet, să cadă lapoviță. Cerul Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova Cei cincizeci de Apărători ieșiră Încet pe porțile cetății, mergând vreme de un ceas pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
după amiază, i se permite chiar să iasă din palat. Ocazia este una din cele mai temute pentru o hijra; să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate, cu garnitură roz, culoarea caracteristică Fatehpurului. Doamnele și servitoarele lor, urcă în primele șase mașini închise, cu draperiile lăsate, astfel încât să fie ascunse privirii pe drum. Valizele, geamantanele de pai, echipamentele de badminton și eunucii urmează în cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o rochie de seară, gri, sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează figura, făcând-o să arate ca într-o reclamă. Îi spune: În noaptea asta, Johnny iubitule, ne vom distra perfect, și vorbele ei sună ca un certificat de garanție emis de producător. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea. Urmăream cum plutea, cum se abandona dizolvată în fragmente de dans. Imita curcubeul și-n balans, râdea, bucurându-se. Fluturându-și rochia în apus. Imposibil de sus. Nor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]