2,789 matches
-
de Tataie ajunsese Într-un lan de porumb timpuriu și-l aprinsese, prefăcându-l În cenușă. Zvonul cu condamnarea și cu execuția nu era Întemeiat, Însă Cătănuță cu adevărat a murit câțiva ani mai târziu: s-a atârnat de o grindă din pricina neînțelegerilor cu Întunecatul lui tată și mai ales din pricina sufletului său anapoda, care Îl făcea să iubească deznădăjduit și cu suferințe adânci numai femei nevrednice. Cătănuță, venit să care grâne În Satul cu Sfinți, se născuse În altă provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochi de fată mare, Cum a plecat de‐ acasă... Să‐și caute mireasă, Subțire ca o floare, Ca floarea de cicoare. Să facem nuntă mare. Să curgă râuri vinu, Să joace și vecinu, Vecinu Niculaie. și să‐și arunce‐n grindă Căciula lui de oaie, și să roiască‐n tindă Tot domni cu‐nvățătură, Să cânte toți din gură și‐ n horă să se prindă. Să‐ l văd în hora mare Pe el c‐o domnișoară, Preasfântă născătoare și pururea fecioară
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de vrabie. Îndrept poruncitor mâna spre ei și le strig: Hei, lăsați-mă! Nu sunt doar o aripă de vrabie. Cândva o să fiu o pasăre. Ei se îndepărtează prietenește să mă poată privi mai bine. Dorm. Mă privesc de la înălțimea grinzilor. Sunt în casa părintească. “Doamne!”, mare îmi pare acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se mai termina pendularea ghiontul încolo încoace, carcasa trosnea, să se năruie, gata gata, lung lugubru, plesniți dintr-un colț într-altul, amețeală, pendul pendul, nu se mai termina, lungi lungi lugubre minute macabre care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zile, l-am vizitat pe Mao și am văzut cum i s-a deteriorat starea de sănătate - nu se mai poate ridica fără ajutor din scaunul lui de ratan. Asta m-a înspăimântat. O casă nu rezistă în picioare dacă grinda ei centrală se prăbușește. Însă îmi ascund teama. Trebuie să fac asta. Națiunea și dușmanii mei sunt cu ochii pe mine. Înfrunt o audiență înfricoșătoare. Îi dau telefon lui Yu. Hai să discutăm cum să facem ca mesajul politic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților, dacă verticalele erau din stejar, spre deosebire de orizontale (din salcâm), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima Codrului Orheiului). Puțini erau stâlpii dintr-o bucată, sfârșind acolo unde se isprăvea lungimea trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era, Însă, că eu nu știam de ce anume avea nevoie. În cele din urmă, o remarcă făcută Întâmplător a fost cea mi-a dat ideea de a atașa de ea un lanț și de a o sălta peste una dintre grinzile din tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îi tremurau mâinile prea tare. Mi-am turtit nasul de geam. Era rece, din pricina aerului condiționat. Asta iarăși avea de-a face cu tehnica. Așa ceva i-ar folosi tatei la subsuori, ca să nu mai transpire. M-am apucat să număr grinzile de metal ce treceau prin fața geamului. Unele stăteau în picioare, altele erau culcate și, fiindcă printre ele se zărea și oceanul, îmi venea greu să mă concentrez. La șaptezeci și șase m-am lăsat păgubaș. Podul era mai lung decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fiindcă printre ele se zărea și oceanul, îmi venea greu să mă concentrez. La șaptezeci și șase m-am lăsat păgubaș. Podul era mai lung decât toate cele cunoscute de noi. Tata amuțise și el, ca și mine. Privea printre grinzile podului, în depărtare, unde albastrul de sus și albastrul de jos se topeau, amestecându-se într-o singură culoare. Albastrul de jos era foarte, foarte departe sub noi, pe el se vedeau urmele albe ale vapoarelor. M-am silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
depărtare, unde albastrul de sus și albastrul de jos se topeau, amestecându-se într-o singură culoare. Albastrul de jos era foarte, foarte departe sub noi, pe el se vedeau urmele albe ale vapoarelor. M-am silit să număr iar grinzile, ca să nu-mi vină din nou amețeala. Domnul Sanowsky s-a întors încă o dată spre noi, ca să ne dea lămuriri. „Da, da, la noi totul e așa mare. Nu-ți vine să crezi. Welcome to America.” Locuința era întunecoasă, călcai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu mai înțelegeam nimic, era totul atât de ciudat. Își pusese tocuri? Se urcase pe ceva? M-am apropiat de ea și eram gata-gata să-i spun două vorbe, când am zărit funia deasupra capului ei. Fusese prinsă de o grindă din tavan... era perfect dreaptă, de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acela cât de multe nume ar putea să aibă? Cine s-o știe? E posibil, ba chiar e foarte probabil, ca Satana să inculce în oameni credința falsă că numele, ca și puterile lui, ar fi nenumărate. Oops! Atenție la grindă! Altfel..., ăla ești! Ai uitat? Apleacă-te, când urci penultima treaptă, dacă nu ții cumva morțiș să-ți capeți un cucui! Iconoclastule! Se poartă, însă tu ești boșorog sadea, ai peste patruș'cinci. Grâul și colacul! De salvare... Rușine să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate! zise pe urmă sever. Acu ți-am scris porcul, că altceva de preț văd că n-ai. Ai auzit? Nu-l iau deocamdată, să nu zici că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bătea vesel soarele primăverii. Arborii înmugureau văzând cu ochii. Coșciugurile erau așezate fiecare pe câte un car cu patru boi înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei sensibilități instrumentale. care pătrundea în inima astronavei, trimitea captoare pentru verificarea fiecărui circuit, fiecărei grinzi. Și în exterior, înfruntând vidul, o gamă completă de senzori captau pulsul cosmosului. Aceștia tocmai au detectat o anomalie electromagnetică. O parte din creierul lui Nostromo era în mod special calificată pentru declararea și filtrarea sensului unei iregularități, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol unei stive de piese detașate. Nu putea să meargă mai departe. Antretoaze și grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse stăpânire pe ea. Teamă de spațiu strâmt, de întunericul amenințător, de lăzile îngrămădite și grinzile metalice care puteau tăinui dumnezeu știe câte alte primejdii. ― Ce facem proțăpiți aici? Aia poate să se întoarcă? Își luă arma cu amândouă mâinile și făcu cale-ntoarsă, întrebându-se prin ce minune o chestie atât de mică putea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
porci pe care-i crescuserăm doar cu zer de la vaci și cu buruieni. Pielea se jupea de pe porc și se făceau opinci de încălțat pe timp de iarnă. Opincile, dacă nu le țineai atârnate sus, într-un cui bătut în grindă, pe hol, pisicile ți le rodeau și nu mai aveai cu ce să te încalți a doua zi. Grăsimea de la porc era topită și pusă în oale cu carne prăjită, iar oasele se afumau și erau folosite la făcut borș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sat pentru morișca făcută. Alți gospodari aveau râșnițe cu hadarag, așa se numea un par, un lemn gros cât mâna care era fixat pe roata ce trebuia învârtită peste cea de jos, iar capătul de sus se sprijinea de o grindă. La morișca noastră se scotea o făină bună care trecea ușor prin sită, rămânând doar puțină tărâță, pe când celelalte râșnițe scoteau o făină aspră, pe care unele femei nici nu o mai cerneau și făceau turtele, pâinea sau mămăliga cu tot cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dădeau vreun ban. Îmi aduc aminte că strângeam împreună peste o sută de colaci pe care nu-i puteai mânca în câteva zile, chiar dacă în casă eram mulți. Îi puneam pe sfoară și-i duceam în pod spânzurându-i de grindă ca să nu-i atace șoarecii, deși cred că nu aveam șoareci în pod, fiindcă țineam vreo trei pisici. Colacii ne ajungeau toată luna lui ianuarie. Îi luam de pe sfoară și-i încălzeam în rola de la sobă, frăgezindu-i. Și erau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]