60,329 matches
-
este, adesea, la fundamentul creației sale. Nu folosea suprarealismul interbelic românesc onirismul că metodologie de creație, scriitorii aparținînd acestei specii avînd totdeauna grijă (o povestește Șasa Pana în memoriile sale) că seară să-și pregătească, pe noptiera, o foaie de hîrtie și un creion pentru a-și putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Keys for Soft Windows cu al său subtitlu "didactic" Carte de calculatoare pentru spirite literatoare este derulată, pas cu pas, o ingenioasă pedagogie de programare și seducție a "spiritelor literatoare" autohtone (presupus novice în ale cibernauticii...) simulîndu-se - pe suport de hîrtie - traseul accesării cărții pe un ecran de calculator. O carte a cărei macrostructura este un Ușer^s Manual al relațiilor dintre computer și literatura, dintre hard-ul de concepție și soft-ul de utilizare, miza fiind implicarea cititorului în jocurile
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
de a procrea - totdeauna - în matrice gemelara (că la Michel Tournier) și sfîrșind cu raportul dintre fragilitatea umană și Răul istoriei. Dincolo de problematica violenței - mărturisita de scriitoare ca fiind unul dintre impulsurile care au împins-o în fața foii albe de hîrtie și observată de critică de întîmpinare, aș vrea să mă opresc asupra unui alt fel de "violență", aceea a seducției pe care scriitura d-nei Sylvie Germain o exercita asupra lectorului, simțită în primul rînd că pe o extraordinară presiune asupra
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
anii '60 - Nicolae Balotă mi-a povestit despre felul în care Al. Andritoiu l-a concediat de la Familia: după ce a pozat în mare "prieten" și "admirator" al importantului critic, a găsit cu cale a-i trimite în plic, la București, hîrtia cu pricina, "fără să stea de vorbă cu mine, fără să-mi explice nimic"; să adaug doar că defunctul redactor șef al mensualului orădean a avut măcar elegantă morală de-a expedia acel plic...). Evident, nu-i pot fi decît
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
exorcismului, a luptei cu fiara, a cuplului care visează tenace recuperarea unității androgine este prezentă în nenumărate variante, obsesiva și, pe cît se poate, dar fără pericolul căderii în patetic, imperativa. Și iarăși nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin vremea lungă auzi murind/ Poetul care a cîntat-o" (Și, iarna...). În alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri estetice. Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". Sau: "aceste/ cuvinte/ vii cum lumină/ fii sigur/ moarte și mate/ poartă în ele/ oricît de
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
ce nu deranjează pe nimeni în România - a devenit marca distinctiva a unei țări lăsate de izbeliște de iresponsabilii săi conducători. Că întotdeauna, la capitolul acesta, trebuie evocat dl Emil Constantinescu. Mi-am cumpănit bine gîndurile înainte de a așterne pe hîrtie cuvîntul de mai sus, dar altul care să exprime exact atitudinea sa față de așa-zisa "Declarație de la Cluj" nu găsesc. Spun așa-zisa pentru că, pînă în clipa de față, nici unul dintre cei denunțați drept semnatari ai documentului n-a recunoscut
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
semnatari au tot atît de mult de-a face cu el cît are dl Constantinescu însuși cu onestitatea) și situația din Kosovo? De cînd apelul la descentralizare economică și administrativă (pentru că aceasta e semnificația reală și unică a petecului de hîrtie) constituie, pentru un om normal, instigare la ură interetnică și la război civil? Dacă nu mă înșel, chiar din primul rînd e vorba de declarația unor români, maghiari și germani ce se situează pe poziții identice, exasperați de centralismul insuportabil
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
suveran al scrisului, care știe că oricând poate reinstaura o atmosferă solemnă. Autoritatea sa are de câștigat din aceste gesturi de risipitor. El devine însă vulnerabil atunci când îi atribuie frizerului mitologizat unele poeme-poeme, pe care le-a găsit probabil printre hârtiile sale, ca pe un vestigiu al unei tinereți sentimentale, si pe care a vrut neapărat să le "valorifice", nu literar, ci editorial. Aceste texte - sau, în orice caz, unele dintre ele - nu au nici o legătură cu tonul general al cărții
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
aceste „Panoramice” datează din vremea înfloritoarei dinastii Song (960-1279 DC) și au avut menirea să atragă pe chinezii înstăriți să se stabilească în acestă zonă, extrem de frumoasă. În timpul dinastiei Song s-au introdus pentru prima dată în lume banii de hârtie, s-a inventat busola, praful de pușcă etc. iar poeții au fost puși la mare cinste. Nu mai există demult așa peisaje frumoase, cum sunt cele descrise în renumita poezie, găsită pe un pergament din anul 1414 DC, aflat la
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
numarul ei de tablă emailata/ și cu olanele căzute își amintește de mine/ că de un cutremur mulțumitor/ ce n-a tras chiulul dar nici n-a făcut mare zurba/ inventînd în schimb atîtea moduri, de a opri tăcerea pe hîrtie/ de-a împărți mici picături de apă/ dintr-un ocean viitor"(Un cutremur mulțumitor). Pierdut deopotrivă în mijlocul oamenilor și al lucrurilor, poetul se dizolvă în informul materiei familiare, putînd repeta spusă lui Baudelaire, conform căreia poezia nu e decît răsplată
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
ipoteza d-sale mi se părea acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și unul din colaboratorii numărului din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie, constă în aceea că eu admit a greși și retractez în vreme ce colaboratorul cu pricina se socotește pururea infailibil. Problema importantă, care se desprinde din paginile Jurnalului, este însă altă: nu atît a adevărului despre Caraion, ci a oportunității publicării lui
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
de altfel, și mărturisește Obradovici, în ceea ce putem deopotrivă consideră o profesiune de credință și o "punere în abis" a românului: "Dar eu, care mă consider romancier de profesie, din cu totul alte motive m-am apucat să aștern pe hârtie această poveste. Bănuiesc, încă nu sunt convins, că operațiunea această ține de literatură și, deopotrivă, de geologie. De aceea, n-am avut altă soluție decât aceea de a încerca să reconstitui, în secțiune, straturile depuse de-a lungul unei vieți
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
scaun și dădeam să vorbesc, fără rezultat însă. Pe urmă, la fel de calm și impasibil ne-a citit cea de a doua parte a dosarului, care anula toată prima parte. "De ce ne-ați mai chemat?" a vrut să știe Tase. "Domnilor, hîrtiile au viața lor, ni s-a răspuns. Acestea trebuiau să-și încheie viață și, de aceea, v-am chemat să vă aduc la cunoștință cele citite. Va rog sa semnați că ați luat la cunoștință". - V-ați adaptat ușor la
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Barbu Cioculescu Parcă prevăzând că scrisuri ale sale cu destinatar exclusiv și doar în fundal literare vor fi date publicității și comentate, Ion Caraion, condamnă cândva practică citirii celor pe hârtie igienică scrise. Și avea, neîndoios, dreptate: operațiunea echivalează cu o dezhumare. Se degajează pestilente. Întrebarea care se pune este: de ce pe hârtie igienică? Răspunsul, la îndemână: singurul material pe care-l punea la dispoziție comanditarul. O intrebare naște din altă
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
doar în fundal literare vor fi date publicității și comentate, Ion Caraion, condamnă cândva practică citirii celor pe hârtie igienică scrise. Și avea, neîndoios, dreptate: operațiunea echivalează cu o dezhumare. Se degajează pestilente. Întrebarea care se pune este: de ce pe hârtie igienică? Răspunsul, la îndemână: singurul material pe care-l punea la dispoziție comanditarul. O intrebare naște din altă: este moralmente acceptabil, recomandabil că asemenea extemporaluri să fie date pe fata? Presupunem că aici publicul se împarte în două ireconciliabile cete
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
am vrut să ajung în finala/ dar m-am împiedicat în proprii mei nervi/ ca-ntr-o pânză de paianjen/ și-am căzut..." Poate că acum spiritul sau chinuit bate mii de mâțanii intru iertarea celor de el puse pe hârtie despre Ecaterina Bălăcioiu. Fie-i țărâna ușoară! Cu piatră pe care o am în mână mă îndrept spre clanță stricată a propriei mele locuințe.
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
fost ucis Ducă". Și asta deși, afirmă Ghilezan, la Cluj, în acea vreme a dictaturii carliste, funcționa un club al P.N.T., în ciuda faptul,ui că, formal, partidul era suspendat. Apăreau însă și ziare nesupuse, mereu hartuite de regim prin nealocarea hîrtiei necesare imprimării și "cenzură era strașnica". Situația se va fi menținut și în perioada dictaturii antonesciene, deși am citit în memoriile lui Ioan Hudița că P.N.T.,i se îngăduise să funcționeze subteran, avînd organizații județene, iar în București erau și
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
vom elimina reziduurile toxice ale comunismului, până când nu ne vom debarasa de plăcerea perversă a minciunii, până când nu vom accepta dreptul celuilalt de a se exprima la fel de liber ca și noi, toate aceste construcții, faraonice în intenție, vor avea consistența hârtiei creponate. Ce garanție de stabilitate să pretindem, când, de sus până jos, nomenklatura ceaușistă face legea? Din parlament până la cluburile de fotbal, activiștii și securiștii dau tonul și își îndeasă în buzunare săculeții cu bani negri. Cu un cinism de
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
urmă identitatea. Se simte captivă, o simplă marionetă a hazardului: "Într-o singură clipă devii o marionetă care nu știe ce face și ce va face. Nu știi cine face mișcările tale. Nu știi cine gîndește gîndurile tale. Cine împrăștie hîrtiile tale pe toată lungimea vîntului". "A te gîndi la ziua de mîine, a-ți fixa un scop, a avea anumite preferințe, toate acestea presupun credința în libertate", scria Camus. Dar, lipsit de libertate, omul e lipsit de scopuri, nemaiavînd dorința
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
și-l petrecea învățînd, citind, scriind, traducînd. Apoi poetul s-a îndreptat spre Sibiu, acolo unde cu cîțiva ani mai înainte terminase gimnaziul. "După testimoniul școlar - scria I. Slavici în articolul "Eminescu și Ardelenii" - pe care l-am găsit între hîrtiile lui, el a trecut a treia clasă gimnazială la Sibiu." Tînărul poet, în vremea studenției la Viena, i-a spus lui I. Slavici: "Eu, care sînt moldovean, mi-am făcut studiile prin Bucovina și prin Ardeal și cunosc bine literatura
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
acel chip cu trăsături grotești, mai de grabă o mască purtată de-a lungul străzilor din jurul cimitirului, la căderea nopții. Ce-mi rămînea decît să-mi arunc pe mine hainele, să mă scotocesc și să scot din buzunar, mototolita, biata hîrtie de douăzeci de lei, și să o las să cadă pe noptieră? Să fug din acea cocioabă fără să mai privesc în urmă. I.C.: Înțeleg că această dezamăgire a fost totodată un șoc creator. V-a îndemnat să-l consemnați
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea să aranjez din nou ca altădată/ Și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea să aranjez din nou ca altădată/ Și să visez din nou, cu un cumplit efort/ Pe hîrtia îngălbenită am așezat/ Un gînd care s-a născut mort" (Un aer greu). În felul acesta tendința romantic-simbolist morbidă a Ilenei Mălăncioiu își găsește un făgaș socialmente fertil, un curs constructiv. Ileana Mălăncioiu: Linia vieții, Antologie, cu o prefață de
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]