1,450 matches
-
el se realizează comunicarea cu zeii!...” i-a mai spus vocea... - Nu înțeleg!... zise Iorgu. Mai simplu vorbind nu se poate?! ”- Să încercăm, îi șopti gândul... Prăpastie dacă visezi, teamă de eșec înseamnă, sugerează o emoție puternică... Iar prăbușirea în hău semnifică riscuri, eforturi pentru a învinge obstacole din cale, mai simbolizează un pericol spiritual... Corul de voci reprezintă comunicare din partea unui spirit întruchipat... Coborârea pe scară, căutarea unei dezlegări la problemă înseamnă iar, sub aspect spiritual, simbolizează coborârea în infern
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea a crezut întotdeauna că iubirea este mai presus de toate!... se auzi Iorgu murmurând în camera pustie. El îi simțea povara morții ei, care se agăța de el ca o ancoră ce amenința să-l tragă spre fundul unui hău întunecat, de teamă și regrete... Sugrumat de rămășițele scheletice ale vieții lui de altădată ce aruncau umbre macabre... Erau doar frânturi din trecut, amintiri dureroase care se agățau de el ca niște pânze de paianjen. Speranța, însă, era reală. Strălucea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Avea dreptate ”gândul”... toate amintirile și durerile lui erau cuprinse în tăcere și singurătate. ”- Vei fi și mai singur, de cât ești!”, auzi șoptindu-i alt gând. Înmărmurit, Iorgu asista la dialogul altora dintrînsul... Se simți căzând ca într-un hău... deși, avea ochii deschiși. - Doamne!... rosti el cu glas tare. De ce ai dat sufletului meu mai puțin tărie decât trupului?!... Dă-mi, Doamne, tăria să nu cad în nebunie!... și, gândul îl purtă la Van Goch și Nietszche... Urmă o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Însoțeau lunga depresiune a Mislei. Șoseaua șerpuitoare Îmi apărea ca o netă și brutală linie de demarcație Între două planuri de existență, complet diferite. Rămâneau În urmă copilăria și adolescența cu umbrele și luminile lor și se deschidea În față hăul Închisorilor comuniste, care avea să ne surpe tinerețea (sau chiar viața) pentru cine știe cât timp și cu ce consecințe. Căutam să mi Înăbuș senzația dureroasă de ruptură și mă căzneam să mă las cuprinsă de frumusețea zilei pe care Dumnezeu ne-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea În curând. Tot drumul Înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care Îl căscase Între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut cură- țenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar Adina Dabija 106 când s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privesc În oglindă. Eram o impostoare. Adina Dabija 168 În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, Încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul În care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția și atâția ani, din nou la starea amorfă, În care nimic nu te poate atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi Întors În urmă cu zece
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o singură mișcare Își smulse fața ca pe o mască. Acum În fața mea stătea o arătare care semăna cu ceva Între porc și broască. Fața Îi era plină de răni și găuri, și Într-una dintre orbite se căsca un hău negru. — Ei, ce mai zici acum ? strigă creatura, triumfătoare. Am Închis ochii și am Început să mă rog. — Îmi pun viața În mâinile Tale, Doamne, fărĂ teamă, cu convingerea că Tu știi ce e mai bine pentru mine. Creatura rămase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu ușa - m-am gândit. Și-a luat un rămas-bun distrat, dându-mi asigurări vagi că ne vom revedea în curând. Tot drumul înapoi spre casă de la aeroport am plâns, nu din cauza distanței care urma să ne despartă, ci din cauza hăului pe care îl căscase între noi sărutul său rece de rămas-bun. Peste weekend mi-am spălat toate rufele și am făcut curățenie generală, ca să nu am timp să mă gândesc la nimic. Dar când s-a lăsat liniștea serii am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rușine să mă privesc în oglindă. Eram o impostoare. În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea devenise atât de pustie, atât de absurdă, încât era greu de imaginat că m-aș mai fi putut vreodată ridica din hăul în care căzusem. Îmi simțeam sufletul greu, revenit, după atâția și atâția ani, din nou la starea amorfă, în care nimic nu te poate atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi întors în urmă cu zece
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o singură mișcare își smulse fața ca pe o mască. Acum în fața mea stătea o arătare care semăna cu ceva între porc și broască. Fața îi era plină de răni și găuri, și într-una dintre orbite se căsca un hău negru. — Ei, ce mai zici acum ? strigă creatura, triumfătoare. Am închis ochii și am început să mă rog. — Îmi pun viața în mâinile Tale, Doamne, fără teamă, cu convingerea că Tu știi ce e mai bine pentru mine. Creatura rămase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unui rar obelisc, pe muchia trambulinei, soarele i-a strălucit atât de puternic, În ochi, Încât, Închizându-și-i, pentru o clipă, a pășit În gol. Și a căzut. Și s-a prăvălit, rostogolindu-se, ca un pietroi, Într-un hău. Și s-a tot rostogolit. Și se tot rostogolește, și În prezent, dacă nu cumva mă Înșel, după cum, Îmi povestesc bătrânii, că ar fi sucombat, bătutul de Dmnezeu Să Trăiți Bine, care ar fi Împărățit, pe aceste meleaguri, zice-se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație, mâna stângă nu a mai ajuns să se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a scos din decor, spațiul pe șosea fiind prea îngust. Mașina a perforat malul de zăpadă și, Marian Malciu după zgomotul puternic auzit, a lovit glisiera, îndoind-o sau desprinzând-o de un stâlp, după care s-a răsturnat în hăul adânc pierdut în întuneric. Lucid fiind, a mai apucat doar să scoată cheia din contact pentru a opri motorul și să zică tare: „Doamne, te rog, apără-mă! Laura, la tine veneam...”. Primul șoc a declanșat intrarea în funcțiune a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
amintea de altfel foaia albă tocmai abandonată pe tamburul mașinii de scris. exista o similitudine între ocean și foaia albă. ambele erau o expresie a neprevăzutului, ambele erau niște deschideri gigantice. „Două forme de absorbție a energiilor, două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care să ne dea posibilitatea să lăsăm în urmă un semn corespunzător, un semn care să dovedească înclinația spre gratuitatea absolută. Faptul că persoanele consacrate nu sunt, din punctul de vedere al dreptului canonic, nici clerici, nici laici, deschide un hău în care mulți consacrați au senzația că se scufundă. Există mulți bărbați și femei care nu par să aibă o structură antropologică de bază și nici nu au mijloace adecvate care să-i ajute să evolueze pentru a persevera într-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o cană goală așa de... frumoasă? Căutând să-i cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vară, dar și iarna-i iarnă! Pe aice clima e variabilă, ca și caracterul locuitorilor; cînd ploaie, cînd vînt, cînd ger moderat, cînd o rază de soare rușinoasă, care lunecă pe la un colț de casă și dispare curînd Într-un hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă ajuta foarte mult: le supravegheam, mă țineam după ele, le vedeam cum se joacă, cum se mișcă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie e curbat ca o seceră. Niciun hău nu e destul de adânc și niciun vârf nu e prea înalt. De aici, de sus, de unde privește nebunul, până și zborul păsării e o cădere. Ajunse în capul scării și se prinse de brațele podului rulant, care stăteau desfăcute ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sa i acordăm un supliment de înțeles, să-l violăm sau să-l înnoim, de vreme ce i-am detectat neantul? Dar, nu pierdem încrederea în cuvinte și nici nu atentăm la securitatea lor, fără a ne afla cu un picior în hău, pentru ca neantul lor provine dintr-al nostru. Așa că , atăta timp căt suntem închiși în cuvănt, îi respectăm adevărurile și ne străduim să-i îngroșăm bine neantul; fatalitate, în care am ajuns pănă la a asimila originile flecărelii improvizațiilor unui Dumnezeu
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
în căderea în gol și ea nu e niciodată neîntemeiată. De ce mi-ai dat drumul la mănă, înainte de a-mi permite să privesc lumea de sus? De ce nu m-ai lăsat să te iubesc la înălțime? M-ai împins în hăul întunecos de sub noi, după ce mi-ai ucis toate temerile și incertitudinile și le-ai aruncat în prăpastia fără sfărșit, pentru a face loc fericirii promise. Și în golul rămas a pătruns și mai multă frică. Frică și durere. Și de
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
cu condiția de a fi impopular; pe scurt, se proclamă guvernamental. Și în acel punct îl așteaptă alți curtezani de popularitate. Ei exploatează aceeași iluzie, trec prin aceeași cale, obțin aceleași succese, și vor fi în curând înghițiți de același hău. Așa am ajuns în Februarie 2. În acea epocă, iluzia care face obiectul acestui articol penetrase mai mult ca niciodată în ideile poporului, odată cu doctrinarii socialiști 3. Mai mult ca niciodată, poporul se aștepta ca statul, sub formă republicană, să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
oară la douăzeci și ceva de ani, când am citit interpretarea lui Nietzsche la tragedia elină. Eram prea necopt ca să o înțeleg, ceea ce înseamnă să o integrez în viața mea, depășind-o ca "motiv cultural". Dionysos le-a revelat grecilor hăul pe care era așezată viața noastră, caracterul cumplit al existenței, și, ca să-i poată face față, grecii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii și terapeutice ― de tip apolinic. Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieții eline era expresia unei strategii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după apariția cărții, cea pe care o așteptam cel mai mult și care urma să mă mântuie sau, dimpotrivă, să mă rostogolească, fulgerat de furia unui Jupiter tonans român, în hăurile celui mai cumplit Tartaros, supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public, fără să fi cerut voie, scenariul unei iubiri alpine. Scrisoarea aceea a lui Noica, al cărei plic l-am desfăcut tremurând, a venit la capătul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
suprafață. Dar dacă pastilele n-o să mă mai ajute? Dacă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici? Dacă trebuie să mă întrerup și să plec în țară, cu gândul că acolo aș putea fi preluat, smuls din hău și purtat pe brațe către lumină? Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi. 30 septembrie Nu-mi place să notez vise. Și totuși. Am visat că intram la Opera din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]