1,981 matches
-
și În damascul ce-i acoperea pereții odăii unde era izolată. (Și dacă În spatele lor ar fi fost careva, trăgând cu urechea? Sau un șoarece, un șoarece? Bună idee, bătrâne Kelley, trebuie să mi-o notez.) Bătrâna fiind ajunsă În halul ăsta, i-a fost ușor lui Bacon s-o facă să creadă că el e William, bastardul ei, așezându-se la picioarele ei, ea fiind acum ca și oarbă, acoperit cu o blană de berbec. Lâna de Aur! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răspândit o obsesie. Iar ceilalți, negăsind nimic În Carte, s-au răzbunat. Lumea se teme de cine ne pune față-n față cu Legea. Însă Asasinii de ce nu se arată la față mai devreme?“ „Dar, domnule Belbo! Gândiți-vă la halul de deprimare al zonei ăsteia după bătălia de la Lepanto. Sebottendorff al dumneavoastră pricepe totuși că ceva trebuie căutat printre dervișii turci, dar Alamuth nu mai este, ăia și-au găsit altă vizuină, cine știe unde, și așteaptă. Iar acum a venit momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-ți spun o poveste despre bărbații ruși. Cam cu zece ani Înainte de căderea comunismului, bărbații ruși au Început să devină impotenți. Prietenul meu de la Institutul Psihologic din Moscova a studiat fenomenul. El a constatat că viitorul Îi speria În așa hal că nu mai puteau face nimic. Numai dragostea adevărată Îi mai putea face bărbați adevărați. — Viitorul? Mitch se foi ca să stea mai confortabil. Mă Întorc la școală. Acum fac o grămadă de bani, dar ce o să se Întîmple cînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sigur că o păștea un guturai. — Ba da. Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în momente ca astea? De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mașină. Ai de gând s-o cari în brațe până acasă? O duc eu. Miriam se întinse instinctiv să-și ia geanta. — Te superi dacă te rog să rămâi aici? Cu cât are cineva mai puțini martori când e în halul ăsta, cu atât mai bine. Și Mamma Cucina mă spânzură dacă o ștergem cu toții. — Fac eu cinste. La mulți ani, Sean. Îi strecură o bancnotă mare lui Stevie. — N-o asculta când o să spună că e din partea casei. Amintește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Un sentiment acut de rușine legat de propria ei parte de vină în întreaga situație o izbi în față ca un duș rece. Acum arunca totul pe umerii lui Jack, dar dacă ea nu s-ar fi pilit în așa hal, el n-ar fi adus-o aici. Și cine o obligase, la urma urmei, să facă dragoste cu el? Fusese întru totul liberă și dornică s-o facă. Fran desfăcu una dintre periuțe și se spălă pe dinți până când șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
excepția care confirma regula. Îi trebui un sfert de oră să când ajungă la magazinul exclusivist cu rochii de mireasă, tremurând, zdruncinată și ținând în brațe roata mizerabilă de la prețioasa bicicletă Mountain Bike a lui Sean. — Fran! De ce arăți în halul ăla? zbieră Henrietta. Rochia ta minunată e gata și tu vii arătând de parcă te-ar fi călcat tramvaiul. Uite-o, nu-i așa că e superbă? Arătă spre o rochie somptuoasă din satin bej care era agățată pe un umeraș parfumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre Fran. Fran fu atât de surprinsă, încât nici măcar nu se clinti și mănușa o lovi în plin. — Cum ai putut să-mi umilești fiul în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ea. Toate luminile erau aprinse la etajul doi al clădirii redacției. Fran o luă la fugă, în timp ce inima îi bătea nebunește. Dar era doar Flo, femeia de serviciu, care golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atunci parcă mi s-a pus ceva negru, așa, în fața ochilor. Nu-mi explic nici eu cum am ajuns să omor un om! Pentru că am fost gelos cum am fost, poate am mai avut accese de violență, dar chiar în halul ăsta, să omor un om! Iubita... un înger de om. Era promisă, logodită cu altcineva. Ea mi-a spus. Ea își dădea seama că cu mine nu poate, eu nu puteam s-o las pe nevastă-mea. Nici pe nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spre casă. Avea și el mustrări de conștiință, la fel ca și unii dintre japonezii care priviseră scena dinainte. De ce l-au lăsat pe Gaston și au fugit? Tomoe, privind prin fereastra taxiului la luminile neonului, gândea: „Să plângi in halul ăsta... om în toată firea. N-are pic de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima oară, simțea pentru el ceva din gingășia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston, privind tot înainte, a dat din cap. Părea dus pe gânduri. Takamori înțelegea cam ce simte. Să străbată el atâta drum și să treacă mări și oceane ca să ajungă în Japonia visurilor lui și japonezii să-l cotonogească în halul ăsta! — Ce nenorocire, Tomoe! Tomoe, înțelegându-i mâhnirea, încerca să-l mai încurajeze. — Hai, capul sus! S-a terminat. Când ajungem acasă, vă fac o prăjitură bună, bună. Când au ajuns acasă, Gaston era iar zâmbitor și prietenos. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oprească. Șoferul arunca din când în când câte o privire spre bancheta din spate. În cazul în care Gaston îl ataca pe Endō, ar fi oprit imediat mașina. — Te simți bine, Endō? — Îhî. — Nu mai ai medicamente? Ai ajuns în halul ăsta pentru că nu ți-ai luat medicamentele când trebuia... Există medicamente și pentru tuberculoză. Se pare însă că tu nu vrei să ai grijă de tine. — Ce mai contează dacă mă fac bine sau nu? răspunse Endō cu voce răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uitase mai atent la expresia feței, i se părea că trebuie neapărat să-și amintească ceva despre omul acela. — Chipul lui Endō? — Gata! Știu! spuse Takamori repezit. A făcut-o și pe sora lui să tresară. — Nu mă speria în halul ăsta. — Oare e posibil? — Ce anume? — Polițistul spunea că e un gangster deștept care a absolvit o facultate, nu? Universitatea... Sigur că seamănă... — Despre ce tot vorbești? — La școală era un elev care semăna foarte mult cu Endō din fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu ochii pe Kobayashi, cu toată ceața aceea deasă. Îl credea în stare de orice. Și-a amintit de Biblia cea uzată pe care i-a trimis-o fratele lui și de prima noapte în care a scuipat sânge. „În halul în care sunt, puteam să și mor dacă nu mă ținea în viață ura pe care i-o port acestui om. Și ura îți dă tărie.“ În sfârșit, datorită vântului care împrăștiase ceața, se zărea în depărtare suprafața neagră-abăstruie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i nimic. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul că mă vedea În halul ăla, ea se strecură pe lîngă mine și intră În hol. — Sper că nu te superi că am trecut pe la tine, dar mi-am dat seama că dacă ar fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se discute lansarea unui hotel Calden la Edinburgh și, pînă la Încheierea Întrunirii, o oră și jumătate mai tîrziu, frustrarea mea s-a domolit. Îi telefonez lui Dan de Îndată ce mă Întorc la biroul meu și reușesc să nu țip În halul În care aș fi făcut-o cu o oră și jumătate mai Înainte, cu toate că el știe, imediat ce ridică receptorul, că ceva nu e În regulă. Ce s-a Întîmplat? — Maică-ta. Ca de obicei. — Ei, haide, Ellie. Dan nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt fetele la grădiniță și m-a răpit puțin, pentru activități „de adulți“, pe Marylebone High Street. — E chiar atît de rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră de coșmar. Fran se Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de supărată, de ce nu te duci să discuți mîine cu ea? Mă uit la el uimită. Cum de-am putut fi așa de tandri și de iubitori acum cîteva clipe și cum de-a reușit acum să mă Înfurie În halul ăsta? — Ești incredibil, Îi arunc eu În față. Tu chiar nu-mi iei niciodată apărarea, fir-ar să fie? Nu spui decît că nu vrei să fii prins la mijloc. Ei bine, ce-ai zice ca măcar o dată, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Ezit o clipă. Nu și-a ridicat privirea, așa că m-aș putea oare Întoarce și dispărea fără să mă observe? Pentru că Dumnezeu știe că nu vreau să mă vadă arătînd așa, după care să Îi povestească lui Dan În ce hal fără de hal sînt. Doar că am motive Întemeiate să arăt așa. Tom a Început să plîngă după mine În timpul nopții, iar În ultima vreme am dormit mai puțin decît de obicei. Uneori mă tentează să-l las să doarmă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clipă. Nu și-a ridicat privirea, așa că m-aș putea oare Întoarce și dispărea fără să mă observe? Pentru că Dumnezeu știe că nu vreau să mă vadă arătînd așa, după care să Îi povestească lui Dan În ce hal fără de hal sînt. Doar că am motive Întemeiate să arăt așa. Tom a Început să plîngă după mine În timpul nopții, iar În ultima vreme am dormit mai puțin decît de obicei. Uneori mă tentează să-l las să doarmă În pat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi pare și mă apuc să-i explic de ce nu am putut să vorbesc cu ea, de ce am Învinovățit-o, dar mă opresc. Nu a mai rămas nimic de spus. Nici eu nu mai știu de ce m-am Încăpățînat În halul ăla. Furia mi-a dispărut fără urmă și n-a lăsat nici o umbră. Știu că, pentru ea, nu există pe lumea asta nici o justificare a refuzului meu de a o vedea sau de a-i permite să mai facă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și cu colțurile gurii lăsate, își frământa nervos mâinile la spate, fixându-mă cu niște ochi mânioși. Numai ce m-am înfățișat, că m-a și repezit: - Nu ți-e rușine, Stiliano? Cum ai putut să apari în public în halul ăsta, în văzul tuturor? Nu-ți vine să intri-n pământ pentru dezonoarea cu care întinezi numele tău și pe cel al familiei tale, petrecându-ți nopțile în taverne, printre prostituate, căni de vin și zaruri? Aflându-mă prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai avea o a doua spadă la șold. Rugămințile mele nu au avut alt efect decât cel de a-l enerva. Și nici măcar nu-i cerusem să studieze Retorica lui Cicero. A fost prima dată când l-am văzut în halul acesta, dar nu și ultima, căci marele defect al lui Rotari era mânia. A ridicat mâna să mă lovească, dar a izbutit totuși să se stăpânească. A plecat adresându-mi insulte și înjurături și trântind ușa după el. Nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]