3,185 matches
-
și categoric lipsită de succes, despre un băiețaș „talentat“ aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins, cu gust, de reverul halatului meu de baie. Citez: „Ochii lui, de un cafeniu pal și deloc mari, erau ușor sașii - stângul mai mult decât dreptul. Nu erau îndeajuns de sașii încât să-l desfigureze sau ca defectul să fie vizibil de la prima privire. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și voi cu fofârlica, una spuneți, alta faceți... Dumnezeu s-a mâniat. Dacă vă merg treburile bine, uitați și ce-ați mâncat. Cum treburile se Încurcă, cum scoateți sfânta cruce și icoanele, cum scoate Subotin acesta al vostru așii din halat și Începeți să vă Închinați de vă spargeți capetele... - Suntem păcătoși, bicisnici. De multe ori nici noi nu știm la cine ne rugăm, mărturisi Mașa. - Măcar noi știm una și bună. Nu credem nici În Dumnezeu, nici În Satan. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi spuse acesta, ia, frate, nu te sfii, Îți va folosi la drum...“ Nicanor Întinse mâna și luă lipia, care, Într-adevăr, aburea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu un bețigaș ridicat deasupra celor două capete ale Evlampiei din care se rostogoliră pe podea trupurile a doisprezece șobolănași Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lovind În partea de jos a rotulei ambelor picioare, constatând. „Nimic, deosebit...Totuși eu propun o consultație la doctorul reumatolog... Te rog, mai scrie o rețetă....”, făcu doctora un semnn asistentei medicale. Nando privea la doctoră mânios. Această femeie În halat alb, nu realiza ori nu dădea atenția cuvenită bolnavului să-i recomande ce avea de făcut În favoarea sănătății, consolându-l cu trimiteri inutile...! Se abținu cu greu să nu ridice tonul la cele două femei și li se adresă cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
meargă la Direcția Sanitară a orașului unde trebue depusă reclamația. Tony Pavone fu nevoit să repete necazul prin care trece la ora actuală, cu rugămintea să se efectueze o analiză a peștelui respectiv pe care-l arătă unei femei În halat alb. Ascultând toată povestea, presupusa laborantă se uită mai cu atenție la cele două bucăți de pește, Încercînd să de-a o explicație după priceperea sa. „Dela care restaurant...? Nu vă face-ți probleme, vom proceda la o analiză morfologică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
facă o baie. Pentru că tânjise după el toată seara. „O, femeia e un sconcs. Atâtea mirosuri, unchiule“, spuse ea. Scoțând tot, dar trecând dresul cu vederea, se aruncase În cadă. Wharton era uimit și se așezase pe capacul toaletei În halat În timp ce ea, atât de rumenă de whisky, Își săpunea sânii. Sammler știa bine cum trebuie să fi arătat sânii. Puține, În fond, erau ascunse de rochiile ei decoltate. Așadar fu săpunită și clătită și dresul ud scos cu dificultate veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra muncii. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
coridor În felul lui obișnuit, rapid, favorizând ușor partea văzătoare, punând Înainte piciorul drept și umărul drept. Când ajunse În anticameră, o sală Însorită cu mobilier portocaliu de plastic moale, Îl găsi acolo pe Wallace Gruner cu un doctor În halat alb. Era chirurgul lui Elya. — Unchiul tatălui meu - doctorul Cosbie. Încântat de cunoștință, doctore Cosbie. Parfumul posibil irosit al manierelor domnului Sammler. Cine mai era aici acum să fie conștient de asemenea chestii din Lumea Veche? Pe ici, pe colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridică din apă. Auzi zgomotul făcut de picioarele ei, puternice, iuți. Când mergea Întotdeauna ștergea cu corpul obiecte. Niciodată nu mergea pur și simplu. Atingea lucruri și și le Însușea. Ca proprietatea ei. Apoi intră, mișcându-se rapid, purtând un halat de lână bărbătesc și un prosop pe cap, și părea să răsufle greu, șocată că fusese văzută În cadă de tatăl ei. — Ei bine, unde este? — Tată! — Nu. Eu sunt cel șocat, nu tu. Unde e acel document pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că-și urăște casa. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit era acoperit, Înfășurat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]