1,200 matches
-
mă uitam foarte atent la mișcarea șodurilor ei în timpul muncii destul de obositoare...Ă Da, povidlă! Cred că așa se spune în Basarabia la magiun. Tata nu fuma. Eu am fumat prima dată chiștoace umede, culese chiar din closetul infernal al haltei din Belcești. M-a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică-meu... După ce m-a bătut (în prezența a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică-meu... După ce m-a bătut (în prezența a mai multor rude oploșite la noi din cauza foametei!Ă, m-am dus în curtea din spatele haltei și am fumat pe îndelete o țigară adevărată, albă, lungă, luată din sat, de la un mic negustor ce mi le da (ziceam că sunt pentru acari!Ă în schimbul unor ouă furate de mine din cuibarele găinilor, de prin grajdul construit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de poezii suspect de moderniste, pe la bodegi de pripas și, prin urmare, nu era în deplinătatea facultăților mentale, cum le zice avocatul ălora de la Direcție. Aș scrie un roman despre soarta de acum a castelului, după moartea boschetarului Pubi în halta CFR Zam, județul Hunedoara, pe la mijlocul optzecismului literar. Camus spunea că „tot ce este simplu ne depășește“. Sunteți fascinat de lucrurile simple. Chiar că sunt fascinat de lucrurile simple, pentru că nu le pot scrie și pentru că, pe bună dreptate, critica îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe dânsul și până la Brăila nu faci haltă. Dac-aud că i s-a clintit dumnealui un fir de păr în cap, te găsesc și te mănânc. — Putut pleca, bre? - se bucură grecul. — Du-te-n... - făcu turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj exclusiv al lui Bujoreanu și Munteanu... cam beți permanent... O singură dată l-am auzit, într-o noapte limpede ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
spre nord În nu prea mare grabă. Cei doi l-au căutat În zadar. Apoi s-au despărțit: Tai An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu nu s-a lăsat rugat. Dă cum am ieșit, mi s-a pus pata să iau dă la cap vechea pretenie cu Scuipatu Brun. Ce dă amintiri dragi și uitate dă la zearu Noul Imparțial! Omu știa să facă haltă la colțu lu Sarmiento cu Ombú; acolo am și dat dă iel, cu pletane dă cal pag, cu moaca d-acu plină dă creți și, cum să zice, mai jegos, da acelaș mare suflender din totdeauna. Ca să nu-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la bun sfârșit, Stelian Țurlea a avut, în ultimii ani, o frecvență deosebită a aparițiilor editoriale - pe o paletă foarte diversă, de la construcția parabolică, pe canavaua unui basm, la așanumita literatură pentru copii Îde fapt, nu numai pentru copii), cu „halte“ și în dreptul romanului strict realist, cu intrigă polițistă. În toată această desfășurare de forțe publicistice și artistice, un anumit manuscris a rămas nepublicat, ca și cum prozatorului i-ar fi lipsit, deodată, posibilitatea de a-l edita sau interesul de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spectacolele de seară. La Casa Populară, trebuia sărit mai întâi un zid exterior, înalt de peste doi metri, pentru a ajunge în curte. Aici era o magazie cu tot felul de vechituri de-ale scenei și mobilier deteriorat, unde făceam prima haltă de orientare. Cunoșteam toate ascunzătorile din această magazie, unde era foarte greu să fii descoperit. Odată, la un spectacol de seară, am încercat să pătrundem un grup de trei. Cred că eram eu cu Moțoc și Butnaru. Am sărit gardul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
dând gările: Verești, Bucecea, Leorda și Botoșani. În genere, o gară avea un șef de gară, doi-trei impegați de mișcare, care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se făcea de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în care era dispensarul, noul local nu este corespunzător. Cu toate acestea, hlipicenarii sunt oameni dornici de a trăi cât
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dând gările: Verești, Bucecea, Leorda și Botoșani. În genere, o gară avea un șef de gară, doi-trei impegați de mișcare, care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
care trebuiau să cunoască și aparatul morse, un casier de bilete, doi magazionieri, doi oameni de serviciu și trei-șase acari. Halta avea un om permanent, care avea locuința în imobilul canton. Șeful de gară avea în subordinea sa și o haltă, aprovizionând-o cu bilete, ridicând numerarul din vânzarea biletelor de călătorie și dând dispoziții noi. Primirea și plecarea trenului se făcea de impegatul de mișcare care ținea legătura cu serviciul de mișcare R.C. (regulatorul de circulație) și gările vecine, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
preparare a asfaltului, din comuna vecină Todireni, nu s-a mai asfaltat drumul spre satele Victoria și Dragalina ca și întreținerea asfaltului existent, care a început să se deterioreze. Micșorarea activităților din stația C.F.R. Todireni, stația a fost transformată în haltă comercială. S-a redus numărul de navetiști. Prin lichidarea podgoriei s-a desființat și centrul de vinificații. Prin retrocedarea imobilului în care era dispensarul, noul local nu este corespunzător. Cu toate acestea, hlipicenarii sunt oameni dornici de a trăi cât
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la Craiova, urcă George Magheru (cu faimosul vers "Suntem Orient / să ne dez-orientăm!"), Adrian Păunescu, Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un an și patru luni (după ce mama a plecat de la Cantonul CFR Dumbrava Roșie, de lângă Piatra Neamț, unde m-a născut) și că am fost crescut de rude și de o a doua mamă la un canton CFR izolat (Cantonul 248, Halta Adjudu Vechi, aflat tot în fosta regiune Bacău, unde era și cantonul din Dumbrava Roșie), în plin câmp, la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și 4 kilometri de orașul Adjud, până la 15 ani, deturnându-mi-se implacabil destinul (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de speculații pe marginea episodului, interpretându-se în fel și chip atitudinea severă a Domnului. Cea mai plauzibilă mi se pare ipoteza pe care tocmai am avansat-o: în drumul Său către Tatăl, Isus Își îngăduie o scurtă oprire, o „haltă” de câteva secunde pentru a-i vorbi Mariei Magdalena, pentru a o consola în durerea ei și a-i da misiunea în urma căreia tradiția o va numi cu îndreptățire apostola apostolorum. și sensul acestei expresii trebuie reajustat. De obicei, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sorin Cârțu ar fi fost invidios pe Florin Pavel dacă ar fi asistat la jocul de vineri de pe “Letea”, oneștenii baricadându-se cu sârg în propria jumătate de teren, incursiunile în terenul advers fiind mai rare decât opririle trenurilor în halta Dofteana. Nu-i vorbă, nici jucătorii lui Ciprian Panait n-au dat dovadă de prea multă inspirație atunci când au reușit să se apropie periculos de poarta inspiratului Ciuclea. Astfel, în minutul 4, băcăuanii au beneficiat de o “indirectă” de la 11
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Socola, unde aveam și curte, și grajd, și o grădină lăsată în paragină, doar cu câteva straturi de zarzavaturi... (Venisem acolo cu cățel și cu purcel, la propriu... și cu o vacă... de la Belcești, unde taică-meu fusese șef de haltă, iar maică-mea învățătoare...Ă Au găsit câteva camere cu chirie chiar în centru, pe Dobrogeanu Gherea (actual I.C. Brătianuă, într-o clădire naționalizată, cu o curte interioară (fusese acolo cândva un fel de restaurant de vară, în aer liber
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
fir s-au întețit. Alice s-a uitat în sus, spre capătul crevasei, dar stânca era netedă, iar panta prea înclinată. Nu mai avea unde să se ducă. Ai ajuns acasă cu bine ? a întrebat ea. Da. Am avut o haltă de patru ore în Boise. Au un McDonald’s decent în terminal. Niciodată n-a fost milkshake-ul așa de gustos. Vocea lui John era neschimbată. Poate că soțul ei o ura, dar niciodată n-ar fi urlat la ea. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit că ne-or duce jos de pe pămînt.“ N-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
podețele pe care le-am tot făcut parcă îs mai mult un fel de joacă de copii și le ia apa ori de câte ori avem puhoaie, iar cei de Peste Apă trebuie să treacă pe punți nesigure ori prin vad către școală, la haltă și spre târg, cu întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]