1,541 matches
-
reușește să comunice cu nimeni (în paralel, scrie enorm, în ciuda refuzului constant al editorilor de a-l publica), "retrăgîndu-se" în băutură și intersecții pasagere cu "sufletele pierdute" feminine, de felul lui Jan (o prietenă de care se atașează în atmosfera halucinantă a unui bar). Femei face un alt salt temporal, oprindu-se în viitor, cînd Chinaski a dobîndit, aproape nesperat, statutul de scriitor publicat și se bucură de o anumită popularitate. Romanul surprinde mai ales relațiile sentimental-sexuale ale protagonistului, încercînd să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o anexă cumva derizorie a singurei realități umane palpabile și semnificante: moartea. Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești, deoarece, în moarte, mentalul colectiv localizează, fără inutile ipocrizii, logica supremă a existenței confuze și lipsite de țel. Toată lumea pare să creadă precum unul dintre eroi că "în fiecare secol sînt cinci ani de abundență, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a unui amic, polițistul Serghei (mort și el mai tîrziu "la datorie", în Moscova, și revenit acasă, sub formă de cenușă, într-o urnă metalică). Delirul existenței individuale a lui Viktor delir proiectat, desigur, pe ecranul unei existențe comunitare la fel de halucinante se dezvoltă în același ritm nespecta culos, "normal", s-ar putea spune, cu terminologia persona jelor înseși. Intrat în legătură cu un "pinguinolog" din "vechiul regim" (pentru a afla mai multe despre nevoile lui Mișa), scriitorul ajunge să-l îngrijească pe bătrîn
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
p. 245). Ironia departe de a fi o "tehnicalitate" de final ascunde o metaforă mai complexă, răsfrîntă la nivelul întregii cărți. Aparent inadaptatul pinguin (pinguinul imperial, cel de pol sudic) e singura ființă de pe pămînt care supraviețuiește în condiții climaterice halucinante. Similar, dacă există vreo formă de rezistență la monstruozitatea și delirul lumilor în disoluție (precum spațiul ex-sovietic bunăoară), atunci aceasta vine dinspre imaginarul supradimensionat al scriitorului. Viktor-Pinguinul-Scriitorul supra viețuiește ca Horatio al lui Shakespeare sau ca Ishmael al lui Melville
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ontologice istoria (din "1984"). Dacă, în primele două volume, Aomame și Tengo abia recuperau, mnemotehnic, puținul timp petrecut împreună în anii copilăriei, prin exersarea acestei bi-dimensionalități "texistențiale", în volumul al treilea, ei interacționează mai întîi subliminal, apoi fizic. În atmosfera halucinantă din "1Q84", patronată de ezotericii Oameni Mici (stăpînii discreționari ai intervalului "literar", cum ar veni), foștii colegi de școală primară acum adulți cu vieți încurcate ajung, finalmente, iubiți (Aomame rămîne însărcinată în universul "literaturii", conștientizîndu-și însă noul statut în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vibrației interioare, specifice Anei Blandiana, spre deosebirea de tristețea promovată de ploaie, regăsibilă la alți autori, care degenerează spre o stare apocaliptică George Bacovia. Totuși, deținând un semantism preluat de la aceștia, ploaia declanșează, uneori, și la Ana Blandiana, un discurs halucinant, un tăvălug al rostirii, o nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acel tip de sensibilitate, care stimulează către trăiri profunde. Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), reprezintă doar câteva dintre principalele volume în care domină un lirism lugubru care conturează un univers halucinant "populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de ființe situate la limita dintre realitate și vis, proiecții ale unei mari tensiuni afectiv spirituale."178 Sexualitatea, văzută ca simbol al fertilității la Ana Blandiana, capătă aici conotații diametral opuse, devenind pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași expresivitate cu care se compunea, prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții, poeta interpretează acum scene din comedia macabră a extincției"181 : "Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,/ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1974, p. 157. 112 "Ce este tulburător în scrisul lui Blecher este extrema sa liciditate". Mihail Sebastian, în M. Blecher, mai puțin cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 225. 113 "M. Blecher a analizat la rece tema halucinantă a cărții și a reușit să vorbească despre o lume de totală nebunie în fraze limpezi, corecte". Geo Bogza, în în M. Blecher, mai puțin cunoscut, ed. îngr. Mădălina Lascu, București, Hasefer, 2000, p. 222. 114 Nu este singurul astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
devii o rădăcină zburătoare, și asta provoacă un conflict permanent între autenti citate și lizibilitate. Această sfîșiere se manifestă, pe de o parte, printr-un fel de efracție sistematică ce constă în subvertirea limbii franceze pentru a-i conferi respirația halucinantă, acel parfum de fîn și de baligă, acea plasticitate savuroasă a limbii române, pe de alta, printr-o derută paradoxală. Mai mult de atît, sapțiul cultural al limbii originare se răzbună ca o amantă abandonată și respinge corpul devenit străin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Quel', intitulată Perpendiculaire, născută în 1984 și beneficiind de o revistă cu același nume la editura Flammarion. Și (aproape) în aceeași calitate a fost în mod public "debarcat" de foștii săi camarazi, la capătul unui fel de proces de erezie, halucinant într-o perioadă în care tocmai ne plîngem de absența tot mai clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se dusese să ancheteze asupra morții jurnalistei Anna Politkovskaia și a dat peste el în mulțimea care comemora cinci ani de la intervenția dezastruoasă a trupelor speciale în teatrul de la Dubrovka, unde teroriștii ceceni luaseră ostatic publicul. Limonov e o ființă halucinantă, cum numai țara lui Neciaev și a lui Cehov putea produce, un personaj care, dacă ar fi fost inventat, ar fi părut complet neverosimil. În formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil ce-l amintește adesea pe Bret Easton Ellis, Liberati ne ia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vorace a unui Pantagruel. Nu e nevoie să-l citești cu dicționarul la căpătîi, nu are acel snobism prețios al falșilor creatori, dar textele sale sunt un permanent răsfăț eufonic, te tăvălesc în mătasea și catifeaua vorbei, conferindu-i altitudini halucinante. Într-un asemenea context, precum cel oferit de orașul Shenzhen, deznodămîntul poveștilor devine irelevant, căci orice suferință, iubire sau revoltă individuală se topește în proliferarea generalizată. Excesul e definitoriu, și pentru lumea din fundal, și pentru scriitură. Rămîn doar, ici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
două culturi diferite, dar același curaj, aceeași forță de caracter, aceeași tenacitate. Un document cutremurător despre umilințele chinuitoare la care au fost supuse femeile sub jugul nazist, apoi sub cel sovietic. O scriitură de o pătrundere și o frumusețe aspră, halucinantă, un text care trezește multe întrebări legate de opoziție și colaborare, de tăcere și compromis... Structura de rezistență a romanului se sprijină pe pilonii teamă / rușine și pe tot ce gravitează în jurul acestora, în sfera semantică a culpabilității și ispășirii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la fel ca și acel sentiment de "pierdere a realității", construcția obiectelor teoretice, dar și a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de posibilități pe care postmodernismul le oferă într-un mod aproape halucinant, cultivând diferența și prezervând diversitatea punctelor de vedere, chiar dacă acestea sunt conflictuale. Hassan observă augmentarea intervenței minții în cultură, dar și în natură, situație pe care a denumit-o "noul gnosticism". Constructivismul se remarcă și în multiplicarea ipotezelor euristice despre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau enunțat, dimpotrivă, susține Baudrillard, dispariția lor este un fenomen mascat, el însuși un simulacru de un anumit ordin 445, astfel încât, în general, hiperrealitatea poate fi înțeleasă ca un sistem de simulări care se simulează pe ele însele, într-o halucinantă pierdere a ideii de referință sau origine. Aceste considerații nu neagă posibilitatea subiectului uman de a mai discerne între simulare și realitate, ceea ce susține Baudrillard fiind faptul că o dată cu epoca postmodernă acest proces este din ce în ce mai greu de realizat din cauza perfecțiunii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
expresiei și izul emanat, stă rangul de mare creator? Nu, o las pentru altă dată! Ori aici e aici! În chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și nu la Îndemâna oricui bălmăjește sub starea halucinant acusticovizuală, urmare a vreunei intoxicații cu poșircă vândută de nea cutare ce pune preț pe dispreț la a sa bodegă În care... Norocul nostru cu cei care au făcut din știință și știința de carte, profesie! Greu Îi mai suportă
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
ulterior, sub titulatura "fantasticului interior", nuvela se detașează net de celelalte componente ale ciclului elaborat între 1925 și 1931. În legătură cu această fertilă etapă de creație din viața lui Cezar Petrescu, Ion Bălu notează că "prozatorul imaginează cu voluptate o lume halucinantă, uneori plină de teroare (subl. mea), în care visul absurd se împletește cu fantasticul psihologic" (1972: 105) și plasează nuvela sub semnul neoromantismului. Există aici, fără îndoială, elemente de factură romantică, însă rădăcinile propriu-zise ale Arankăi pot fi detectate, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dacă mi se permite să fiu răutăcios, fusese) și o femeie frumoasă. 95 Totuși, Ilina Gregori observă, din unghiul poieticii, că este perfect plauzibil ca un sejur berlinez, din august 1936, al lui Eliade, "peisajul capitalei naziste cu cromatica lui halucinantă" (2002: 143), altoit asupra actelor de demență socială românească (asasinarea lui Duca), să fi hrănit "pe căi subterane imaginația lui Eliade de-a lungul celor două săptămâni de transă în care s-a născut [...] Domnișoara Christina" (2002: 143). 96 Matthew
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a regimului fizic și a celui metafizic al ora șului. Mai mult, trecutul și viitorul se înscriu în urmele pre zente ale lucrurilor, la fel cum, în drama barocă, lumea era citită împreună cu preistoria și post istoria sa. În schimbarea halucinantă a lumii obiectelor pe care o impune tehnologia, ruinele vechii lumi capătă semnificație și impun exercițiul esen țial al memoriei: anticarul este, s-ar putea spune, o figură ur bană, înscrisă în logica schimbării ca un uzurpator subversiv al acesteia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
părut mai mult o încercare nereușită de a „plasa“ răul, de a-l obliga să dea un răspuns. De ce Germania, și nu alte state, nu am înțeles, la fel cum nu am înțeles atunci nici legătura dintre radiații și persecuții. Halucinant, protestul se adresa unei lumi în totalitatea ei, vremurilor alandala și, mai important, nu cerea „decât“ reînsănătoșirea lor. Dar ce sens poate să aibă revendicarea sănătății într-un loc precum Berlinul e greu de spus. Lumea despre care vorbesc protestatarii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
vorbesc protestatarii și mai ales căreia îi vorbesc, Berlinul, nu poate fi înțeleasă în termeni duali precum bolnav/sănătos, bine/rău sau alții asemănători. Ca toate orașele mari și mai mult decât ele, este un oraș dur, fascinant, mizerabil, seducător, halucinant tocmai datorită pluralității lui, se definește prin amestec, și nu prin esență, ca experiment - adorat de postmoderni - al delocalizării, al limitelor libertății și al fluidizării instanțelor tari de orice fel. Berlinul nu poate fi judecat în raport cu o altă lume, mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează un efect impresionist, ci unul simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru că poliția lui Miloșevici era omniprezentă, așa că am fost oprit de multe ori. Noroc că aveam o autorizație de fotografiat luată de la ambasada Serbiei din Bruxelles. Am prospectat în foarte multe sate căutând personaje. Situația în sine, sigur că era halucinantă și uluitoare, dar asta nu îți dă un film, îmi trebuia un personaj. Și am găsit două, unul era șeicul din Skopje, în Macedonia, iar al doilea, un șeic din Prizer, în Kosovo, un orășel de munte, cu arhitectură otomană
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]