10,331 matches
-
memorabilă, inconfundabilă, antologică. Ultima retrospectivă de la Muzeul literaturii, expoziție invitată apoi în multe orașe din țară, făcută cu multă iscusință și rafinament de Ion Cucu, ne-a introdus în universul lui, în delicatețea și sensibilitatea unui om care a avut harul intuiției detaliului, al proporțiilor, al unui soi de ludic al acestora și al felului în care alcătuiesc un chip, devenit, apoi, o emblemă. Ion Cucu a făcut portrete uluitoare ale marilor noștri scriitori. Perspective și ipostaze ce pot vorbi, inepuizabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Ion Gherghel 1 și Ion Roman 2 în lucrările lor despre receptarea operei lui Goethe în România. Iată-l acum în întregul lui: Înmormântarea lui poeta Ghete Genia (duhul), talentul, haractirul moral și sârguința a se face patriei folositor sunt haruri carele rare ori se unesc în un muritor, de aceea și când se află întrunite, apoi învrednicitul se face obiectul de sevas și mirarea oamenilor în cursul vieții, și mai ales după moarte, când zavistia se face mută. Gethe a
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
și când se află întrunite, apoi învrednicitul se face obiectul de sevas și mirarea oamenilor în cursul vieții, și mai ales după moarte, când zavistia se face mută. Gethe a fost unul din oamenii care s-au învrednicit de aceste haruri, lăsând după sine urme nemuritoare. Palatul lui era în astă împrejurare locul măreței și naționalei pompe ce s-au sirvit, în 14 mart. Mulțimea oamenilor era atâta, încât numai trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
le-au simțit, înseamnă că icoana nu mai e falsă. Eu cred că o icoană nu e e frumoasă sau urâtă, nu e o valoare sau non-valoare. O icoană este eficientă sau nu! Adică, la întâlnirea dintre rugăciunea mea și harul ei, are loc minunea care face bine. Care vindecă. Aplic răspunsul la rețeaua falsificatorilor de artă, din propriul tău roman: dacă vizitatorii din marile muzee ale lumii, despre care e vorba în cartea ta, New York, Londra, Paris, resimt aceeași emoție
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
și le-a permis, ignorînd ideologia? Ce lupte zilnice a fost nevoit să dea nu doar pentru numele lui Bach, Beethoven sau Mozart? Cîte ore avea o zi pentru Iosif Sava? De multe ori mi s-a părut că are harul ubicuității, că poate să fie, în același timp, la radio, în săli de concerte ascultînd marii muzicieni, mari orchestre sau preocupîndu-se de talentele tinere, de cei care aveau nevoie de glasul autorității la început de drum, la birou, scriindu-și
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobișnuită ca acest autor ș...ț bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță". "Literar vorbind, Cărtărescu nu duce lipsă aproape de nimic" - opinează cronicarul ziarului "Süddeutsche Zeitung", ceea ce poate "irita" și fiindcă scriitorul "ignoră toate regulile economiei narative". El poate povesti ca un "realist visător, pe
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
urmă de demagogie despre sărbătorirea lui Eminescu în fiecare ianuarie, la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat, o retragere din proza imediatului? O regăsire de sine, un acord muzical cu lumea vechimii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
semnatarul excelentei prefețe, prieten târziu al autorului Troicăi... Nefiind atât o ucenicie, cât mai degrabă o școală, Jurgea-Negrilești a învățat din stilul acestor parteneri de dialoguri sau - după caz - conferențiari familiali, doar ceea ce îi putea completa armonios perfecta educație nobiliară. Harul poveștii adânci și al scenariului vivace a prevalat în fața și așa duioaselor licențe moldovenești, cu o extraordinară știință a măsurii. Într-un fel, ceea ce îi reușește de minune acestui aristocrat fără cusur e cultivarea unei forme de boemă aseptică. Poate
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
resimțită ca o vină" (Poemul răspîntiei). Ori în chip analitic: "Iată răspîntia atît de temută, întruchipată amenințarea ce te-a însoțit în somn;/ Clipa cînd cortul gurii celor mai înavuțiți dintre profeți / Se îndoiește că a fost locuit vreodată de har; / Cînd singurul apel ce l-ai putea adresa s-ar cuveni spre haitele de lupi / Ce s-ar pricepe de minune să desăvîrșească / Propria-ți sfîșiere începută stîngaci dinăuntru. / Cînd obosești să fii inspirat și lași revelația să-ți scape
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ajunge ca proasta la pușcărie. Nici măcar Cristea, cât a fost el de mare, nu merită să fac una ca asta pentru el. O să găsesc alte metode. Să știi însă că o să te distrug!" (p. 95). Romanul are substanță, Greuceanu are har de povestitor, istoria captivează, firele care duc spre basm devin greu de sesizat cu ochiul liber. Autorul are însă, periodic, tendința de a le pune în lumină. En passant, aparent fără nici o legătură cu intriga polițistă care se derulează în
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
e una dintre cele mai expuse exteriorizării, plăcerii de a fi privit și de a te face privit. Dar refuzul tentației de a-ți converti existența cotidiană în spectacol nu poate fi propriu decât unei personalități foarte puternice, conștiente că harul și forța aparțin celor lăuntrice ale ființei, fără să aibă nevoie pentru a fi dovedite de retorici și gesticulații complementare. Mă grăbesc de aceea să scriu că Victor Rebengiuc e o abatere de la orice regulă. Chiar între marii actori, categorie
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
pe acest pămînt. Ce este voluptatea bucuriei, precum și scufundările în abisuri de tot felul. Am reușit să pricep aventura lui Dante și călătoria lui fabuloasă, să deslușesc că, într-adevăr, cum spune el, dragostea mișcă soarele și celelalte stele. Că harul este de sus de tot și dacă îl ai, hrănește-l cum se cuvine, dacă nu... În fine, unul dintre acești însoțitori, despre care este vorba mai sus, este Victor Rebengiuc. Imaginile cu el sînt extrem de diferite. Pe de o
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
pe tonuri, care reprezintă o aluzie la coralul final al Cantatei BWV 60, "Est ist genug: Herr wen es Dir gefält" de I.S.Bach. Muzicalitatea lui Sherban Lupu a fost, încă din acest moment de geneză sonoră, hotărâtoare, construind cu har și subtilitate acea monodie erotică și eroică, diafană și dramatică, testimoniu al sintezei dintre serialism și tonalism, capabilă să digere muzici dintre cele mai diverse, precum melodia populară din Carinthia, cu ritm de vals lent (ländler) care se insinuează ca
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
francez (Carmen), italian (Amneris, Eboli). Are pentru toate aceste roluri reprezentări imaginare care îi stimulează cântul; și o tehnică pe măsură. Statura fizică o ajută. E o femeie înaltă, suplă, cu o frumusețe aparte, care pășește pe scenă cu naturalețea harului ei artistic. Ascultând-o la radio încerc să mi-o imaginez cum trece în scenă prin încrengăturile de fraze vehemente ale Isoldei, izbucniri de furie împotriva cavalerului Tristan care, aparent indiferent, o însoțește pe o corabie în drumul spre regele
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
societății, să proclame un alt stil de narațiune. S-au întâlnit în anul 1927, la debutul carierei, înfometați de consacrare și glorie. În articolul de întâmpinare, Drieu se străduia să caracterizeze noutatea țâșnirii lui Malraux: "Ca majoritatea francezilor, nu are harul invenției. Dar imaginația sa debordantă pornește de la fapte. Ai sentimentul că nu se poate detașa de întâmplările pe care le-a observat. Cărțile sale sunt un transfer direct al realului în narațiune. O singură linie a evenimentelor, un singur personaj
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
acel spectator neliniștit, capabil să reverbereze în fața actului teatral cu toată ființa sa, dispus să "încaseze" existențial impactul acestuia și investindu-l cu valoarea unei experiențe intime, personale? Un spectator care, în plus, mărturisește în scris, despre toate acestea, avînd harul reflecției autentice și pana unui mare stilist, deoarece mărturia, cu subiectivitatea asumată pe care o presupune ea, nu urmează niciodată la el capricioase meandre conjuncturale și nici nu se confundă cu răbufniri umorale sau cu voluptatea verdictului irevocabil. Cu alte
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
Liviu Dănceanu Una este să fii investit cu har și alta e să-l sporești. Ca în celebra parabolă cu talanții, unii îngropați și prezervați, alții răspândiți și înmulțiți. Așa și cu talentul. Dumnezeu ți-l dă, dar depinde numai de tine cât din el bagi în desaga cu
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
Așa și cu talentul. Dumnezeu ți-l dă, dar depinde numai de tine cât din el bagi în desaga cu care pleci la drum. Am întâlnit destui muzicieni putrezi de cât talent le fusese hărăzit, dar care și-au amanetat harul pentru un pumn de satisfacții de-o clipă. Compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, cântăreți, cu toții dăruiți din belșug întru slava artei sunetelor, dar și hărțuiți ori amăgiți întru exhibarea apucăturilor demonice. De cele mai multe ori, în existența unui artist, talentul disponibilizează talantul
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
românești de la origini pînă în prezent (element ce subliniază caracterul sistematic al întreprinderii). Cu toate acestea aproape nimic pedant nu se strecoară în paginile în cauză, susținute de-o remarcabilă vervă în răspăr ce nu se denivelează, nu se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
a convins și Joana Correia de Castro că nu era vorba de un potop oarecare, ci chiar de adevăratul Potop. După ani de zile, de câte ori insistam să aud din nou ce se întâmplase, cuvânt cu cuvânt sau cu minime variante, harul ei de fabulație tot mai reușea să-mi transmită spaima pe care o resimțise. De la mama ei moștenise mama pasiunea nemăsurată pentru textele sacre. Singura carte ce exista în casă, foarte hărtănită, era Breviarul Familiei și Căminului, cu copertă rigidă
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar... Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar Durerile, cum revin, așa dispar Ce mai este, parcă nu mai are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
alint, Descifrând astfel misterul iubirii? Aș vrea... ca atingându-ți palma, Să știu că am găsit un sprijin, Să realizez că am găsit urma, Înspre feminismu-ți blajin. Nici noaptea nu mă mai adoarme, Nici toate din juru-mi nu mai au har, Când știu că ale mele palme Nu te simt și pare totul în zadar... Deși am crezut necontenit Că ea-i cea care iubește sincer, Am plecat capul dezamăgit, Și mă reîntorc acasă stingher... Frumos și efemer Iată și un
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
ne-, încă, săvârșit, dar viu, ca, dacă te-ai fi strecurat, după o clipă, în penumbra umedei basilici din care Fra Angelico tocmai plecase. Am impresia că (în somn, în vis?) celălalt Angelus, anume Silesianul (din care, harnic și cu har, vei fi tradus), ți-a inoculat, așa-zicând, o doză de misticitate, atât de necesară-n privința unui Rilke... Fără de care, el n-ar fi ce este; și nici traducătorii lui - ai lui. (Mulți, din păcate, nici nu sunt!) Mi-
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
din patimi, nu face credibilă revigorarea disperată a personajului său și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]