1,306 matches
-
vorba). Pentru a deveni față bisericească, trebuia însă să se însoare. Ceea ce se și întâmplă în 1859. Ileana Grigoriu, devenită Creangă la cincisprezece ani, a lăsat contemporanilor impresii contradictorii și i-a divizat pe biografi. În decembrie 1859 C. este hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos. În primăvara anului 1860, e transferat, cu ajutorul socrului său, la biserica acestuia, Patruzeci de Sfinți (Mucenici) din Iași, tot în calitate de diacon. La sfârșitul lui 1860 se naște unicul copil al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
după sine acceptarea formală a formulei trinitariene. S-ar putea ca el să fi propăvăduit privitor la Cuvînt că acesta nu este substanță (ousia), ci un enunț verbal al Tatălui și, ca atare, indistinct față de Însuși Tatăl. Preotul alexandrin Arie (hirotonit În anul 313 și mort la 336) a fost excomunicat de către episcopul Alexandru al Alexandriei În 318. Formula de credință stabilită la Niceea (325), cu afirmația ei controversată că Tatăl și Fiul sînt „de o ființă” (homoousios), reflectă În principal
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rostul, fiecare din episcopi să dea curs liber adevăratelor gânduri și sentimente. Vedem numaidecît cum măștile cad, iar personajele se deconspiră flagrant: "Gorgonie eu știu de unde vine. Se ține cu nepoată-sa. A furat banii tipografiei... De la fiece preot ce hirotonește, ia câte o mie de lei... Nu l-ar mai răbda Dumnezeu! E plin de boalele lumești. Are bube pe toată pielea lui blestemată. Se ține după fetele mari în grădina episcopiei. Cheamă băieții la el... Dumnezeu al lui Israel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
copiilor săraci”. Nu este omisă nici subvenționarea anuală a bibliotecii Învățătorului În scopul achiziționării noilor apariții. În timp ce unii arhierei sprijină Învățământul pe orice cale, iată că Episcopul de Roman solicita În anul 1849, fără succes, Domnului Moldovei voia de a hirotoni candidații netrecuți prin seminar, sub pretext că aceștia lipsesc, iar 118 preoți sunt necesari eparhiei. Colaborarea bilaterală dintre biserică și școală prevedea desigur educarea tinerilor, dar și formarea lor ca buni creștini respectând cu strictețe sărbătorile din anul bisericesc prin
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Monica Marghetici (Marţincu) () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93538]
-
numește bespopovtsy ("fără preoți"). Aceștia au apărut în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, după moartea preoților care au fost inițial atașați cauzei Bisericii Ortodoxe Vechi, iar numele se bazează pe faptul că nici un arhiepiscop nu ar putea hirotoni preoți. Deoarece nu au preoți, bespopovtsy nu celebrează euharistia și nu au o ierarhie bisericească. Ei sunt conduși de laici, care sunt numiți "maeștri spirituali". Acești conducători organizează întâlnirile de duminică și sărbători, săvârșesc botezuri, nunți, înmormântări etc. Aceste două
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
al Moldovei. Știa limba greacă în chip desăvârșit, de vreme ce a tradus în slavonă Sintagma lui Matei Vlastaris. A ajuns, probabil înainte de 1523, egumen al mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. A fost hirotonit episcop de Roman la 23 aprilie 1531. Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, îl dă jos în 1550 din jilțul episcopal, dar celălalt fiu al lui Rareș, Ștefan, îi redă demnitatea ecleziastică în 1551. M. s-a așezat la lucru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
dormind puțin și încercând să se apropie de Dumnezeu. În timpul acesta a învățat pe de rost Testamentul Domnului<footnote Paladie, op. cit., pp. 47-48. footnote> În anul 380 s-a înapoiat la Antiohia, iar, în 381, bătrânul episcop Meletie l-a hirotonit diacon. Lui Meletie, Ioan îi va închina frumoase cuvinte de laudă: Nu numai când învăța, nici numai când grăia, ci chiar numai când se arăta era în stare să insufle, celor ce-l vedeau, toată învățătura virtuții<footnote Sfântul Ioan
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
a consacrat tratate mici. În cei șase ani de diaconat, probleme de ordin pastoral și apologetic au început să-l preocupe, deși nu primise încă Taina Preoției. Din această vreme datează tratatul său Despre preoție. În anul 386 Ioan e hirotonit preot de episcopul Flavian și primește misiunea de predicator. Geniul și arta sa ortaorică îi duc numele până departe. Timp de 12 ani, între 386 și 397, și-a împlinit ascultarea cu nespus de mult zel, abilitate și succes. Vorbea
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
al mănăstirilor martirilor din afara cetății, dar, la un moment dat, l-a urcat într-o trăsură care avea poruncă să-l ducă pe Ioan în capitală. Aici, unul dintre oponenții fățiși ai lui, Teofil al Alexandriei, este obligat să-l hirotonească în 26 februarie 398. Ajuns patriarh, Sfântul Ioan a început prin a stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al Capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
cerut ca acestea să fie sistate.<footnote Paladie, op. cit., p. 51. footnote> Lucrarea sa în plan social este dublată de una misionară la fel de puternică. În acest sens, amintim : convertirea goților la ortodoxie (le-a dat o biserică și le-a hirotonit preoți dintre ei) și trimiterea unor călugări pentru răspândirea creștinismului în Sciția, Persia și Fenicia. Deci pe sciții care locuiau împrejurul Dunării i-a luminat (adică populațiile care locuiau pe teritoriul țării noastre, pe strămoșii noștri). În timpul acesta a continuat
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai mult pentru a atinge perfecțiunea spirituală. De la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. În anul 1326, datorită amenințării invaziei turce, se retrage în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sf. Grigorie a găsit un loc potrivit în care să viețuiască în solitudine, lăngă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani. În
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
în primele decenii ale secolului al VI-lea; oricum, în lumea culturală a Italiei din acea epocă, pe primul loc s-a situat Boetius, și nu Ennodius. Născut în jurul anului 474 într-o familie aristocratică, probabil din Arles, a fost hirotonit diacon în 494 de către Epifanie, episcop de Pavia, și s-a mutat întîi la Pavia, apoi, în 496, la Milano, la curtea episcopului Laurențiu. Cînd Symmachus a fost ales episcop al Romei, în urma unor certuri aprinse, Ennodius l-a sprijinit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
476, Zenon Isaurianul a putut să revină pe tron. Succesorul lui Timotei, mort în 477, a devenit Petru al III-lea Mongo (477-490; cf. p. 000), care organizase împreună cu el rezistența monofizită la Alexandria după Calcedon. Episcopul calcedonian Ioan Talaia, hirotonit în 482, n-a putut să-și păstreze funcția și a trebuit să fugă; monofizismul a rămas confesiunea națională a Egiptului, mai ales la nivel popular, inclusiv din cauza evidentelor implicații naționaliste ale acestei opoziții față de religia impusă de împărat. Opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
clericii și călugării care îl întîmpinaseră la Cezareea și, temîndu-se pentru propria viață, a trebuit să se refugieze la Constantinopol; s-a putut întoarce numai cu ajutorul armatei în 453, însă, între timp, Theodosius, uzurpatorul numit în locul său la presiunile călugărilor, hirotonise numeroși episcopi strîns legați de tradiția instituită de Chiril. Și în Siria, la Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/470-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De Macarie Magnesianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unul-născut la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnesia, care, după cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 59), l-a acuzat la sinodul de la Stejar din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contesta modul cum o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu hotărîre, susținînd că Chiril ar fi trebuit mai întîi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorie. La o dată necunoscută, a fost declarat demis din funcția de episcop împreună cu alți trei nestorieni cu același rang, însă succesorul său, hirotonit de chirilianul Firmus de Cezareea, n-a putut să preia episcopatul. După încheierea păcii, Eutherius l-a comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopolis, în Palestina, de unde a plecat ulterior la Tyr; aici a și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ACO I, 4). 7. Proclus de Constantinopol Informațiile cele mai credibile privitoare la viața lui le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus, care l-a hirotonit diacon și apoi preot. La moartea lui Atticus, în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în semn de reconciliere, l-a uns în 426 pe Proclus ca mitropolit de Cyzic, în Propontida. însă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de el în 459 și la care au participat 81 de epsicopi, dovedește preocuparea sa pentru combaterea simoniei; o modalitate de a stopa decadența clerului este și refuzul său, atestat de Teodor Lectorul (Istoria Bisericii I, 15), de a-i hirotoni pe cei care nu știu pe de rost Psalmii. în aceeași perioadă, în contextul confruntărilor izbucnite la Alexandria după uciderea patriarhului Proterios (28 martie 457), Ghenadie a intervenit pe lîngă împăratul Leon pentru a-l determina să ia atitudine față de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obțină depunerea și alungarea acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința, inaugurată de predecesorul său Anatolie, de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încît să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotoni pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfîrșitul anilor ’60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia, Martirios, pus în dificultate de opoziția preotului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tripoli în 488 și și-a început viața de monah lîngă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lîngă Maiuma, în Gaza, și a fost hirotonit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își desăvîrșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. în 509, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a început viața de monah lîngă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lîngă Maiuma, în Gaza, și a fost hirotonit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în care intrase, mediul în care Sever își desăvîrșise formația creștină erau monofizite, și aceasta a fost orientarea pe care el a respectat-o și a apărat-o mereu. în 509, s-a dus cu doi discipoli
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Kellia, unde l-a avut ca maestru spiritual pe Evagrie Ponticul. Ca urmare a unor dureri de stomac, medicii din Alexandria l-au trimis în Palestina, ca să schimbe clima, și de aici a trecut în Bitinia, unde a fost hirotonit episcop de Helenopolis. Acest lucru s-a întîmplat cel tîrziu la începutul lui 400, fiindcă în luna mai a acelui an a participat la un sinod organizat la Ierusalim de Ioan Hrisostomul, din al cărui cerc de prieteni Palladius făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin 347, a plecat, în jurul vîrstei de 25 de ani, în deșertul Sceti, apoi s-a dus în Palestina, unde a continuat să ducă o viață de asceză severă. S-a stabilit apoi la Ierusalim, unde episcopul Ioan l-a hirotonit preot prin 392; în 395, la moartea lui Enea din Gaza (cf. p. 000 și urm.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici a dus o luptă neobosită contra păgînismului, cerînd în două rînduri sprijinul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Pofiriu, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim, și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Pofiriu l-a folosit pentru misiuni pe lîngă împărat. Viața lui Porfiriu compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă conține inexactități cronologice și nu numai, în timp ce prologul ei depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în grupul monahilor trimiși să repopuleze Noua Lavră după expulzarea origeniștilor în februarie 555 (cf. p. 000). La sfîrșitul lui 556 sau începutul lui 557 s-a mutat în Marea Lavră a lui Sava; probabil în această perioadă a fost hirotonit preot. A rămas aici pînă la moarte a cărei dată n-o cunoaștem, dar care s-a produs la puțin timp după aceea (558?). La sfîrșitul Vieții Sfîntului Eftimie (82-85), Chiril relatează, într-o povestire plină de evlavie, începuturile și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]