1,662 matches
-
conjunctură internațională, „Valahia mare sau Țara Românească și Moldova dintre Carpați și Siret, organizată sub căpitănia lui Dragoș din Bedeu, au trecut de partea Coroanei ungare. Numai Valahia Minoră dintre Siret și Nistru, unde se refugiase Bogdan, mai rămânea alături de Hoarda de Aur. Cu gândul că sub Coroana sa va reveni și aceasta din urmă, ambițiosul angevin încredința apărarea trecătorii de la Oituz la Brețcu lui Ghelebi Mieleuș, împreună cu satele Cașen, Oituz, Stanișorești, Laslouți, Grozești și Stoenești, iar Vadul Neguțătorului de la Provoaești
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
extindere a dominației poloneze asupra Valahiei Minore și Moldovei, prin intrarea în război alături de poloni, și apoi revendicarea suzeranității asupra Haliciului. În anul 1350, o puternică armată compusă din lituani, ruteni, tătari și români, desigur moldoveni, aflați încă sub suzeranitatea Hoardei de Aur, trece prin foc și sabie ținuturile cetăților Brest,Vladimir, Chelm, Belz și Liov. Sub presiunea acesteia, Cazimir a fost nevoit să ceară ajutorul armat regelui Ungariei. Solicitat, Ludovic se adresă mai întâi papei Clement al VI-lea pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
regiunea dintre Prahova, Ialomița și Siret. Prin emiterea acestui act, regiunea cucerită de teutoni în anul 1224, „ultra montes nivium”, intrată în posesiunea lui Andrei al II-lea în anul 1225, odată cu alungarea cavalerilor crucii, devenită parte integrantă din Imperiul Hoardei de Aur ca ulus a lui Giuci, în 1241, era acum eliberată de sub suzeranitatea mongolă și revendicată de Coroana ungară, deși era teritoriu al Țării Românești. De la gura Siretului, unde se dezvolta orașul Brăila, Ludovic privea spre Chilia și Cetatea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dimitrie „princeps tartarorum” și a Valahiei Minore dintre Siret și Nistru, care încă din anii 1334-1335, înnodase relații diplomatice cu Lituania prin Alexandru Moldaowicz și cu Polonia prin românii din Halici, voievod fiind Ștefan, ambele aflate sub dominația mongolă a Hoardei de Aur. Cunoscând slăbiciunea acesteia din urmă, măcinată în interior de lupte fratricide, regele ungar urmărea realizarea acestui ultim deziderat și pentru a pune Polonia și Lituania în fața unui fapt împlinit. Dar, tocmai în momentul în care trebuia să devină
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
emisarul regal, Dragoș, fiul lui Giula, și i-au făcut promisiuni în acest sens. Un jurământ nu a fost depus și nici nu-și avea rostul, cât timp Moldova reunită cu Valahia Minoră sub un singur sceptru, era formal vasală Hoardei de Aur și un emir mongol își avea reședința la Cetatea Albă. Evenimentul a fost reținut și consemnat de Cronica arhidiaconului Ioan de Küküllo și de Cronica de la Buda, ca fiind de mare importanță. Ambele scriu că, după ce „a crescut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
odihnite pe alte perne decât pe cele pregătite sau comandate de ei. Asigurați oarecum dinspre vest și nord-vest prin puterea pumnului, voievozii Petru și Bogdan, aflând de luptele interne din Imperiul Mongol și asasinarea pe rând a marilor hani ai Hoardei de Aur, Berdibek, Naurus, Hidîr (Hîzr) și Timur-Hodja, în anii 1360-1362, se gândiră atunci și la eliberarea țării de sub suzeranitatea tătară. Mai ales că, în acele momente, nu ar fi avut de înfruntat decât forțele mongole din Crimeea și de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Coriat, Alexandru, Gheorghe (Iurg viitorul voievod al Moldovei), Constantin și Toader. Consecința practică și imediată pentru români a victoriei de la Sinie Vodă și a anexării Podoliei la Lituania a fost că Moldova (Moldo-Vlahia) și Țara Românească au scuturat dependența de Hoarda de Aur. Anul 1362 trebuie socotit, deci, după acela al unificării Moldovei dintre Siret și Carpați cu Valahia Minoră din 1359, ca adevăratul an al independenței depline a Moldovei și Țării Românești. De acum înainte, Moldova se va orienta în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
depline a Moldovei și Țării Românești. De acum înainte, Moldova se va orienta în politica externă, alături de familia Gediminovicilor din Lituania. Vestea acestui nou mare succes, obținut pe calea armelor la Sinâe Vodă, urmat de scuturarea obligațiilor de vasalitate față de Hoarda de Aur, dar mai ales trecerea Moldovei sub influența și în orbita Lituaniei, a consternat Consiliul de Coroană de la Vișegradul Panoniei. Măsuri grabnice se vor fi luat pentru a convinge pe voievozii Moldovei să-și respecte promisiunea de prestare a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Vest, Podolia și Moldova, intrate toate în sfera de influență a marelui ducat al Lituaniei. Supremația lituană era de invidiat în acele clipe când cnejii Moscovei, Suzdalului și Riazanului nu îndrăzneau încă să schițeze vreun gest de împotrivire față de hanul Hoardei de Aur. Și, cum Moldova își datora ruperea obligațiilor de vasalitate față de Imperiul Mongol, nu numai prin victoria de la Sinâe Vodă, dar și prin întrepunerea dominației lituane între Nipru și Nistru, nu se putea concepe pentru acele vremuri ca un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu mărfurile lor să facă negoț, fără a plăti tricessima, așa cum veneau și moldovenii, armenii și tătarii scutiți de vamă. Principele tătar, probabil un creștinat, era singurul simbol ce mai păstra pământul românesc din ceea ce fusese odinioară puterea și suzeranitatea Hoardei de Aur. Bogdan cu Petru și fiii săi rămaseră aliați credincioși Marelui Duce Olgerd, atât în luptele contra mongolilor, cât și împotriva ungurilor. Papa Urban al V-lea era informat de călugării germani Paul de Schweidnitz (Silezia) și Nicolae de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a refugiat fiul lui Dimitrie, aflat până atunci ostatec la Sarai. După asasinarea lui Mamai la Caffa, în Crimeea, noul mare han Toktamâș, sprijinit de Tamerlan (Timur Lenk), a schimbat rezultatele bătăliei de la Culicovo. Deși Dimitrie, cneazul Moscovei, a trimis Hoardei plocoane și daruri multe, prin solii săi Tolbuga și Mocsia, pentru a-l împăca pe noul han, totuși Toktamâș a întreprins o mare campanie de pedepsire a rușilor. Pătrunzând în Moscova, în august 1382, el distruge orașul și nimicește populația
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bielorusia, Ucraina de Vest și Podolia, cum crede R. Grousset, ci și cu voievodatele dunărene și Dobrogea. În virtutea acestei înțelegeri, Marele Duce al Lituaniei a obținut de drept preponderența politică și asupra Țărilor Românești cu Dobrogea, ca părți ale Imperiului Hoardei de Aur. Autoritatea lui a crescut și mai mult la sfârșitul anului 1386, când a izbucnit conflictul dintre Tamerlan și Toktamâș și, prin căsătoria cu Hedviga, în 2 februarie 1387, el a devenit rege al Poloniei, treburile ducatului lituanian fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
referă iarlâc-ul emis în 20 mai 1393, de către Toktamâș la Tana Donului, unde se refugiase, după pierderea marii bătălii de la Kundurcia cu Tamerlan, din mai 1391, când îi cere lui Iagello și alianța în contra inamicilor comuni. Cum marele han al Hoardei de Aur era preocupat și reținut cu toate forțele sale de conflictul cu învingătorul său, Iagello își exercita autoritatea sa la Răsărit de Carpați cu o vigoare nestingherită de nimeni. Singurul care ar fi putut să se opună ascensiunii sale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
început pregătirile pentru o intervenție, alături de lituani, împotriva tătarilor, după înfrângerea catastrofală a lui Toktamâș pe valea râului Terek, între Marea Caspică și munții Elbruzi, în aprilie 1395, de către Timur Lenk (Tamerlan). În încercările lui de a reveni pe tronul Hoardei de Aur, marele han a căutat ajutoare la popoarele din regiunea Volgăi, dar și la bogatele orașe-porturi din Crimeea. Refuzul acestora, de a-i acorda sprijinul cerut, a dus la un conflict care a avut repercusiuni neprevăzute și pentru Sud-Estul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
l-a primit cu bunăvoință. Respingând cererea de extrădare a lui Timur Kutlu, Marele Duce al Lituaniei s-a gândit să-l folosească pe fostul mare han și partizanii săi ca instrumente, cu ajutorul cărora să-și supună vastul teritoriu al Hoardei de Aur. Ideea i-a fost întărită de o bulă a papei Bonifaciu al IX-lea, de a se înjgheba o cruciadă împotriva lui Timur Kutlu, care, în urmărirea trupelor lui Toktamâș, își trimisese hoardele sale să prade în Lituania
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-și supună vastul teritoriu al Hoardei de Aur. Ideea i-a fost întărită de o bulă a papei Bonifaciu al IX-lea, de a se înjgheba o cruciadă împotriva lui Timur Kutlu, care, în urmărirea trupelor lui Toktamâș, își trimisese hoardele sale să prade în Lituania, Podolia, Rusia Roșie, supuse Coroanei polone, și Moldova, dar și de dorința de revanșă pentru recucerirea tronului lui Toktamâș. În acest scop, el a mobilizat o armată foarte puternică, alcătuită din lituani, tătarii lui Toktamâș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
scăpat cu mari eforturi, apărat de un mic detașament. A urmat dezastrul întregii armate adunată în interiorul cercului de care legate. Ștefan, voievodul Moldovei, și întreaga sa oaste au căzut de săgețile tătarilor lui Timur Kutlu și Iedighei, noii stăpâni ai Hoardei de Aur. În luptele încinse, pentru ocuparea scaunului Moldovei, a reușit Iuga Ologul, fiul lui Iurg Coriat, fiind susținut de Vitold și Svidrigailo, care l-au dus din nou în captivitate pe Roman, abia eliberat. Prin intermediul lui Iuga, Vitold plănuia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
apela oricând, pentru un ajutor armat în fața presiunilor exercitate de lituani din nord, dar a trebuit să adopte o politică elastică între tătarii lui Toktamâș, adăpostiți în Lituania, cu care îl putea presa Vitold, și aceia ai lui Iedighei, stăpânul Hoardei de Aur, după anul 1400. Un sol al său, Costea valahul (moldoveanul), a fost trimis, pe de altă parte, la Vladislav Iagello, ca să pregătească relațiile de bună vecinătate cu Polonia. Așa ceva era necesar, deoarece mulți tătari din trupele lui Toktamâș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
evitat, în același timp, conflictele cu tătarii fiilor lui Toktamâș și cu Iedighei, până în anul 1419. Unele momente critice au fost trecute cu multă prudență, când Djedal-ad-Din (Zeleni-Sultan), unul din fiii lui Toktamâș, ajutat de lituani, a ocupat efemer tronul Hoardei de Aur, iar Vitold a zidit cetatea Majaki, în 1421, la Cociubei, lângă Odessa și a trimis oameni la întărirea Cetății Albe cu palatul Podoliei Ghedygold, peste voința sa. În harta lui Giacomo Cantelli da Vignolia, geograful ducelui de Modena
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetate zidită concomitent și în Moldova cu același nume. Alexandru cel Bun s-a stins din viață la sfârșitul lunii decembrie din anul 1431, fără să fi atras asupra țării dușmănia vreuneia din taberele, în care se împărțiseră mongolii din Hoarda de Aur. El lăsa urmașilor săi o Moldovă puternică și bogată datorită înțelepciunii sale. Lupta pentru putere, izbucnită nu târziu, după moartea sa, între fiii săi, lipsa de pricepere a acestora în purtarea războaielor și în mânuirea mijloacelor diplomatice, în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Tătarii lui Sed-Ahmet au pătruns, totuși, din nou în țară, pe la alt vad al Nistrului și, în 12 decembrie 1440, au ajuns să ardă orașele de reședință domnească, Vasluiul și Bârladul. Un șir de incursiuni au fost organizate de către aceleași hoarde în Podolia în 1447, care angaja prezența voievodului Moldovei cu oastea sa la hotare. Situația a fost complicată între timp de fuga lui Mihail, fiul lui Sigismund, de la Curtea din Cracovia, în 1448, la Suceava, unde domnea Petru, cumnatul lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
septembrie-octombrie același an, tătarii lui Sed Ahmet, la îndemnul lui Mihail, au intrat în Lituania pentru a se uni cu prietenii săi, pătrund apoi în Polonia și ard orașele Starodub și Novogradeț, iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
era cel mai greu de rezolvat, mai ales în urma pierderilor de oameni duși în robie. Pentru că nu se putea risca o bătălie în deșertul sarmatic, cu rezultate ca la Worskla, regele polon se gândi să intre în legătură cu șeful unei alte hoarde de tătari, a cărei putere să paralizeze pe aceea a lui Sed Ahmet. Rivalul a fost găsit în persoana lui Hadji Ghirai (1430-1466), pe care l-a ajutat pentru a fi proclamat han al Crimeii în anul 1449. Fiind vorba
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
victoria lui Bodgan al II-lea de la Lipovăț, pe Crasna, Sed Ahmet pătrunde prin Podolia și pradă ținutul Belsz până la Grodek. Asasinarea lui Bogdan al II-lea, în octombrie 1451, la Răuseni, pe Suceava, nu a curmat legăturile Moldovei cu Hoarda lui Sed Ahmet. Alexăndrel, reinstalat la Suceava ca vasal al lui Cazimir a fost obligat să lupte, în vara anului 1452, alături de oastea polonă contra lui. Relațiile s-au intensificat și mai mult după căderea Bizanțului, în mai 1453, sub
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
așezarea tunurilor, pregătind cetatea, care avea să reziste la atacul flotei de 56 de corăbii turcești, întreprins cu concursul tătarilor, în aceeași vară. Spaima locuitorilor a fost mare. Din nefericire, ea a fost abia începutul. În luptele interne din sânul Hoardei de Aur, dintre Sed-Ahmet și Hadji Ghirai, ultimul a izbutit, în anul 1455, să înfrângă pe cel dintâi, care a căutat salvare în regiunea Kievului. Acolo, scrie Dlugosz, susținătorul lui Mihail lituanianul, a fost prins de oștile lui Simeon Olelcovici
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]