8,202 matches
-
de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea pe jos, lângă plintă, în holul care lega baia de bucătărie și de ușa de la intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
căci Meyer își ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre perdelele de rețea; Bull se trezi la sunetul telefonului din hol. Înjură și îndepărtă violent pătura ca și cum aceasta ar fi pătruns în apartament să-l atace în timp ce dormea. Străbătu coridorul lovindu-se când de un perete, când de celălalt și se îndreptă spre obiectul acela zgomotos. — Alo, John? Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
convertea rapid în activitate manuală. În mijlocul reveriei care îl avea drept protagonist pe Tittymus, se trezise explorând moliciunea alunecoasă a clitorisului, o excrescență de un erotism debordant de care Margoulies se ocupase îndeaproape și întru totul pe timpul acuplării lor din hol. Bull învățase repede că clitorisul său nu are nevoie de o apăsare insistentă și repetată - ca apăsarea butonului de apel pentru lift de către un manager enervat -, ci de o stimulare ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ziarist, își va deschide gura lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui Alan că iar e însărcinată. Bull luase parte la o băută de adio cu colegii, pe drum. Printre pahare de plastic, sprijinit de un automat pentru stors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
băuturii, a meciurilor de rugby, a sexului contorsionat cu Alan din ultimele trei nopți, Bull abia reușise să urce scările, asta după ce se târâse în sus pe deal de la gura de metrou. Își târșâise picioarele prin apartament și pășise pe holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând, Bull analiza sursa senzației de greață. Nu băuse mai mult de cinci sau șase pahare la bar; în mod sigur, fuseseră prea puține ca să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
trăiesc în case cu etaj, cu înfățișare modestă și simplă, în forma unui sigiliu. În centrul clădirilor se găsește o curte mică. Hakka, unul din subgrupurile etniei han are locuințe în forme pătrate sau rotunde. În centrul caselor este un hol mare cu un singur etaj, înconjurat de clădiri cu patru-cinci etaje. O asemenea construcție are un puternic caracter defensiv, de apărare. În ținutul Yongding din provincia Fujian sunt păstrate peste 8.000 de astfel de locuințe tradiționale, construite în forme
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lemn. Populația mongolă locuiește în corturi mari numite iurte. În sud-vestul Chinei, casele minorităților naționale sunt construite în regiuni pitorești cu munte și apă. De obicei, construcțiile sunt cu etaj și sunt făcute din lemn. Parterul cuprinde doar un hol și o sală de oaspeți. Dormitoarele sunt amenajate la etaj. La naționalitatea dai, casele sunt construite din bambus. În sud-vestul Chinei se găsesc locuințele etniilor miao și tujia, care au un pronunțat caracter specific culturii acestora. Casele în stil miao
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
purtat numele Huamao. Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anmen. Intrarea principală a Marii Săli a Poporului se află orientată spre piața Tian'anmen. Deasupra intrării principale este încrustată o uriașă stemă a statului. În fața intrării sunt 12 coloane înalte de 25 m din marmură cenușie. După intrare este holul principal. Urmează o sală de ședință lungă de 76 m și lată de 60 m, cu 10.000 de locuri. La nord de sala de reuniuni se află cea de recepție care poate cuprinde, în același timp, 5.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
l-a sfătuit, dacă tot lucrează în domeniu, să-și repare măcar soneria. Or, în privința reparațiilor, tata era un iluzionist. Te convingea imediat, cu o mină gravă și cu explicații docte, că nimic nu poate fi reparat. Despre priza de pe hol, de lângă ușa de la baie, a susținut trei-patru ani că nu primește curent, că trebuie să fie vreun fir întrerupt în perete. Ca să pornească mașina de spălat, mama se chinuia cu un prelungitor pe care-l întindea până-n bucătărie, unde anula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n stele), nu ascultam teatru radiofonic pentru copii, dar era ca și cum am fi făcut-o. Când ieșeam de-acolo se întâmpla ca în unele duminici la prânz, la ieșirea din cinematografele de pe Bulevardul Republicii: lumina zilei ori a becului de pe hol ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. În lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli din centrul Bucureștiului și când el lucra pe șantiere legate de vreo șosea sau de calea ferată, mesele au devenit altfel. La Săvinești, unde pe-un afiș dn holul blocului stătea scris „Interzis să creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strâng tare, tare de tot la piept și să scâncesc încet, șoptit, Matei. 12. Lui Tudor Vladimirescu, cu uimire și presupuneri Dacă pantalonii de uniformă stau ghem pe calorifer și haina atârnă de încuietoarea ferestrei, dacă un papuc e în holul apartamentului 40 și celălalt s-a ascuns după un fotoliu din camera mare, dacă o înghețată Polar, de vanilie, se topește pe biroul elevului Filip și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minut, visam lucruri fantastice, cu o intensitate și o claritate de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă strecor prin fanta de sub ușă, zgrepțănînd zgomotos cu ghearele În podea. Apoi am făcut un efort și am stat un pic liniștit, ca să trag aer În piept și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-aveam nici cea mai mică idee ce-am să fac dacă ajung lîngă el. Așa că am coborît cu Liftul În cabinetul dentistului și am fugit dintr-o Încăpere În alta, căutînd un loc prin care aș putea ajunge În hol. Știam că s-a petrecut un lucru cumplit. Toată viața mea am fost Împovărat, practic handicapat, de o imaginație monstruoasă, și tot timpul cît am alergat ca bezmeticul Încoace și-ncolo l-am văzut cu ochii minții pe Jerry Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lugubre ca niște hoteluri de gară, dominînd parcul. Rowe văzu lipite pe multe dintre ele bilete cu „De Închiriat“ și aproape că spera să vadă un asemenea bilet și la poarta casei cu numărul 63. Dar casa era locuită. În hol dădu peste un tabel, prin care locatarii anunțau dacă sînt sau nu plecați de acasă. Dar simplul fapt că numele lui Wilcox figura printre cei care nu plecaseră nu Însemna mare lucru: Henry credea că asta e o metodă sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sanatoriu. Ciudat fel de a vorbi! Și totuși, Rowe era Încredințat că exista o explicație pe care trebuia s-o găsească el Însuși, căci pe cei de la poliție nu se putea bizui. Reîntors la hotel, luă cartea de telefon din hol și urcă În odaia lui. După cîteva ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort Mansions, 16, Battersea - adresă cu totul necunoscută. „Firește, Își spuse el amețit, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lac de metal. Secretara lui Catherine, în picioare în spatele ei, aștepta să plec. Când îi dădu lui Catherine ochelarii, am văzut că era dotată cu un ruj alb, concesie ironică, probabil, făcută acelei zile a morții. Catherine mă însoți în holul de la intrare. - James, trebuie să te duci la birou - crede-mă, iubire, încerc să-ți fiu de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de după-amiază. Capitolul 12 Vaughan avea dreptate. Fanteziile sexuale ale lui Catherine începeau să mă implice din ce în ce mai mult. Noaptea, când stăteam amândoi întinși în dormitor, ne apropiam de Vaughan prin panteonul partenerilor noștri familiari așa cum el însuși ne urmărea prin holurile clădirilor terminalului. - Trebuie să ne mai procurăm niște hașiș. Catherine ridică ochii spre luminile traficului ce treceau pe lângă geamuri. - De ce e așa obsedat Seagrave de actrițele de film? Spui că ar vrea să aibă un accident cu ele? - Vaughan i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de fapt nu e de copil, glumeam, e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am așezat la masă. - Stai puțin, era să uit, am zis eu, ridicându-mă. Am luat rucsacul de pe hol și am scos din el o pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]