10,678 matches
-
toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându‑se la cer Într‑o lumină orbitoare, Înălțându‑se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar când sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu‑și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținând colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncându‑și brusc pijamaua, se‑mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să‑și cumpere mărci. Ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în mână, plină de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la prova și, în curând, tăcerea puse stăpânire pe navă pe care, în afară de căpitan, cârmaci, marinarul de cart și „aruncătorii“ aflați în tură, toți dormeau. Tapú Tetuanúi era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic de milă, nici măcar pentru cei mai slabi. Adaugă, de asemenea, ca în cadrul anumitor ceremonii practicau canibalismul, mai mult ca pe o practică religioasă decât dintr-o nevoie reală de a se hrăni. Cand Roonuí-Roonuí întreba unde se află insula lor, celălalt răspunse că la douăzeci și ceva de zile de navigație spre sud-vest, într-un punct pe care personal nu se simțea în stare să i-l indice cu precizie, insă adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rezolva problema. Pentru orice eventualitate, ordona că pe timpul nopții să fie aprinse torțe și să se facă de gardă și pe bordul Mararei. Totuși, situația devenea din ce in ce mai încordata și nici nu mai putea fi prelungită, căci nu aveau cum să hrănească atâția oameni zile și săptămâni în șir, mai ales că taifunul distrusese practic toate proviziile insulei, împreună cu pirogile cu care locuitorii ei obișnuiau să pescuiască dincolo de recif. Nici apă potabilă nu abundă în partea aceea a insulei, astfel că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
În sfârșit, începi să gândești! În plus, ne aflăm la pește optzeci de mile de coastă cea mai apropiată, și nici un pescăruș nu se depărtează atât de mult de țărm, decât dacă urmărește un vas, cu ale cărui resturi se hrănește... Înțelegi acum? Înțeleg, răspunse băiatul. Dar tot nu-mi dau seama cum poți să calculezi la ce distanță se găsesc. — Pot să-mi fac o idee, pentru că încă nu le-a digerat, ceea ce înseamnă că a trecut mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează cu atâta sârguința, încât pot transforma Marara într-o epavă. —Cum? —Mâncând-o. Niho-Nui se hrănesc cu lemn, orice fel de lemn și oricât de dur ar fi, dar care să se afle în apă. Iar asta este perioada anului când se înmulțesc. Când apa este atat de caldă și de liniștită cum este acuma, Niho-Nui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai dornic să le primească, insă începuse să se teamă că l-ar putea pierde pe maestrul lui. Tot restul zilei nu se zări nici urma de navele dușmane și nici de vreo pasăre îndepărtată, care s-ar fi putut hrăni cu resturile de pe o navă, ceea ce contribui la scăderea tensiunii la bord, desi spre seară avu loc un eveniment care îi deprima și mai mult. Una din fetele salvate dădu naștere unui copil. Toți își dăduseră seama de la început că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bucătarului Asasin. Doar așa, să grăbească suferința. Să ne împingă mai repede către iluminare. O singură gaură și azotul ieșea. Intrau aerul și bacteriile. Toți sporii de mucegai din aerul cald și umed care o ucideau pe domnișoara Hapciu, se hrăneau și se înmulțeau acum în fiecare nișă argintie plină cu porc dulce-acrișor, cu halibut pané, cu salată de paste. Înainte să se strecoare în hol ca să distrugă toate pungile cu clătite Suzette, Agentul Ciripel s-a asigurat că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
făcut-o. În momentele astea toți căutăm câte-o chestie mai extremă. Cu toții vrem ceva care să ne umfle rolurile. Să ne pună personajul în centrul atenției după ce vom fi salvați. Și-n plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În prim plan se aflau copiii ai căror părinți erau bine situați ori prieteni cu învățătoarea. Aceștia îi făceau mici servicii și o vizitau acasă. În fiecare zi, în pauza mare, mama unuia dintre băieți venea la școală și își hrănea odorul, timp în care tovarășa îi ținea companie. În timpul orelor, băiatul era mângâiat pe creștet cu o grijă și simpatie deosebite. Văzându-l atât de corcolit, Luana crezu că e suferind cine știe de ce boală grea și fără vindecare. "Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o, citindu-i, cu o dragoste pe care numai inima de mamă o putea oferi. I-a povestit coșmarul prin care trecuse în lupta cu doctorii pentru a-i salva viața. Sătui de cartușe cu țigări și baxuri de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care peștele rahitic era înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se adunau pe mese zeci de schelete, numai bune să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Adam, asemenea lui, slabi și mereu obosiți, iar unii dintre cei mai mici cu burți umflate, deși n aveau mai nimic de-ale gurii. Poate că era ceva mai lesne să fii fericit dacă erai Îmbrăcat cu haine frumoase, bine hrănit și aveai părinți, se gândea Adam, poate că de-acum Înainte avea să fie și el fericit. Imaginile acelea Îi plăceau, pentru că Îl făceau să se simtă asemenea acelor copii, nu acelor de la orfelinat. Copiii aceia plini de sănătate trebuie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alt mare oraș nu-l Înspăimânta pe Adam. De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mână de ajutor! Parcă pregăteai masa, a zis el intrând În bucătărie. — Da, dar... a exclamat ea și i-a arătat dezordinea din jur. Habar n-am ce să fac! Mie nici nu mi-e foame, dar trebuie să-l hrănesc pe băiatul ăsta. — E-n regulă, a zis el. și-a lăsat umerii să cadă cu o atitudine tea trală. Lasă-mă să văd ce pot să fac. — Mulțumesc, Mick, eram sigură-sigură c-ai să zici asta! S-a dus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipsit când ne-am Întors În Olanda. Mi-amintesc că am plâns după ea multă vreme după ce ne-am mutat la Haga, tot Întrebam când se Întoarce babu, dar nu-mi răspundea nimeni. Era o doică adevărată, ea m-a hrănit la sân. Mama n-a avut lapte. Când eram În Olanda și că deam bolnav, adesea zicea: Tu ești un copil fragil pentru că te-a alăptat femeia aia. Ce Îngrozitor! Margaret a observat că el nu făcea nici un efort să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se gândi în interiorul său și era așa de abătută... Ea nu era persoana care să se poată hrăni cu amintiri, cu himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arătând către perechea ce mânca piure de cartofi din aceeași farfurie de tablă, când vezi atâta amor mare, mare amor mare, ți se strepezesc dinții. Zău, așa. Alexe a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost capabili de atâtea tandrețe? În tot cazul, Nina și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cu voință, o lume a stresului, a alienării și a cuvintelor neterminate și a șuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ca nu cumva să pătrundă vreo picătură de ploaie și să-mi răcească ouăle. După aproape trei săptămâni, mi-au ieșit niște pui drăgălași ca niște cofeturi, nu goi ca puișorii de vrabie. Ca o mamă iubitoare ce sunt, îi hrăneam și-i îngrijeam cu multă dragoste. Hrană exista din belșug, căci din seceratul grâului se scuturaseră o mulțime de boabe, iar de sete nu sufereau căci, beau dimineața roua de pe frunze. Într-o zi, când eram plecată după niște furnici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mătăsoasă a iedului. Mama îl privește îndurerată, fiindcă vremea înțărcatului a sosit și, cât de curând, va trebui să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică, încolțește un sentiment stăruitor de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
specie frumoasă, povestea vieții sale. Întro clipă, am pătruns și noi în fantezia poveștii, care începea așa: ,, - Când am luat eu naștere pe acest pământ, am băgat de seamă frumusețea acestei minunate țări în care locuiți. De mica m-am hrănit cu insecte, gărgărițe, miriapozi, păianjeni și multe alte vietăți mici. Când a trebuit să plec din această țară, cu greu am putut sa mă despart de ea. N-am avut însă de ales. Am zburat în văzduhul albastru care se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]