1,474 matches
-
prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de Sus și Bucul de Jos, după cum erau așezate față de râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
râu. Dintre moșnenii amintiți în hrisoave ca stăpânind acolo în vremea lui Mihai Viteazul, cel mai de seamă era un Vladul în legătură cu care o parte a moșiei era chiar amintită cu numele de "Bucul lui Vladul". La anii 1619 - 1629, hrisoavele amintesc un alt moșnean stăpânitor în Bucu, anume Nedelco, moștenitor al ocinei neamului lui Vladul. Până la 1650, cel mai de seamă stăpânitor în părțile Bucului e amintit "Oprea ot Bucu", căpitan, apoi agă al Țării Românești în vremea voievodului Matei
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au fost preluate de stat. Primele așezări stabile în actualul teritoriu al localității au fost consemnate în anii 1857-1859, când s-au stabilit aici grupuri de mocani veniți din
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
județul Ialomița, Muntenia, România. Satul Slatioarele face parte din comuna Jilavele, județul Ialomița, fiind situat în partea de nord-vest a acestuia, la o distanță de cca. 10 km de municipiul Urziceni. Primul document care atestă existența satului Slatioarele este un hrisov al domnitorului Țării Românești, Radu Paisie, datat din anul 1543, acesta făcând referire la Slatioara (identificat ca fiind satul Slatioarele). De-a lungul vremurilor satul Slatioarele a făcut parte din județele Prahova, Ialomița, regiunile Ialomița, Ploiești și județul Ilfov. Din
Slătioarele, Ialomița () [Corola-website/Science/301252_a_302581]
-
Grâul se seamănă în aprilie și mai și se adună în august și septembrie. Vinurile sunt ca în Friul, pășunile perfecte și ar putea să hrănească peste 100.000 de cai.”" La 12 septembrie 1468 (6976) la Suceava, printr-un hrisov domnesc, Ștefan cel Mare confirmă lui Frâncu, Trifu, Ivan și Isaiia stăpânirea peste satul lor de baștină Frânceștii la Cârligătură, cu moara și seliștelece se țineau de ea, "„să le fie lor (...) uric și cu tot venitul lor.”"
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
aleasă cultură. Viitorul domn Neagoe, nepotul Craioveștilor a fost printre primii veniți pentru a căpăta ""în tinerețea lui cunostința de limbă și de literatură"". Se pare că aici ar fi fost tipărită prima carte în limba română, ""Liturghierul"" (conform unui hrisov al lui Mihnea Vodă, aceasta a apărut la 10 noiembrie 1508). Încă din secolul XVII aici funcționează o școală, atestată documentar pe un manuscris a lui "Constantin grămatic" din satul Corbeasa-Vâlcea: ""să se știe că am șezut la mănăstirea Bistrița
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
din secolul XVII aici funcționează o școală, atestată documentar pe un manuscris a lui "Constantin grămatic" din satul Corbeasa-Vâlcea: ""să se știe că am șezut la mănăstirea Bistrița ca să învățăm carte"". Aici de-alungul timpului s-au transcris numeroase cărți și hrisoave, iar unul din cele mai vechi acte "românești" datând din 1573, de fapt al doilea după scrisoarea lui "Neacșu din Câmpulung", a fost redactat tot la acest lăcaș. Mai târziu, în 1620 Mihail Moxa scrie aici ""prima istorie universală"" de pe
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
06. Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, fiind traversat de DN 28A. El are o origine veche, prima sa atestare documentare datând din 1596. Într-un hrisov din acel an se vorbește de existență a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi că provine de la un pastor pe nume
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
obiective: Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, fiind traversat de DN 28A. El are o origine veche, prima sa atestare documentare datând din 1596. Într-un hrisov din acel an se vorbește de existența a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi că provine de la un păstor pe nume
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
înseamnă scutire, exemptio, immuntas și ca formulă atât de des folosită în documentele slave " da estj na ohabu "sau" da imsutj ohabu" înseamnă: să-i fie scutire sau să le fie spre scutire, iar dacă găsim această formulă într-un hrisov de donație, atunci noua proprietate era scutită de dajdiile către domn și avea să treacă de la tată la fiu, cu tot privilegiul ei, dacă mai era și ocina. Alt document ce prezintă un aspect mai amplu al comunei este "fondul
Ohaba, Alba () [Corola-website/Science/300254_a_301583]
-
acestuia trei sate aflate în apropiere de locul sângeroaselor lupte. Anii 1277 și 1308 sunt marcați de puternica revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-a iscat divergente privind hotarele moșiilor și dreptul la zeciuială. În vechile hrisoave medievale apar sporadic și mențiuni privitoare la comuna Stremț: Între anii 1333-1337 Stremțul apare în registrele dijmale papale sub denumirea de Kyod, Kyud sau Hejud corespondentul maghiar al toponimului Nucet. Sunt amintiți aici preoții Domenic și Nicolae care plăteau 53
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
1480. Capitala Hoardei de Aur a fost orașul Sarai pe râul Volga, în apropierea orașului Volgograd. Cnejii (prinții) din sudul și estul Rusiei erau obligați să plătească tribut mongolilor, numiți de obicei tătarii Hoardei de Aur. În schimb, cnejii primeau hrisoave prin care erau împuterniciți să acționeze ca înlocuitori ai hanului. Prinții primeau o libertate considerabilă în ceea ce privește guvernarea teritoriilor aflate sub controlul lor. Unul dintre acești prinți, Alexandr Nevski, cneaz al Vladimirului, a câștigat un rol deosebit de important printre semenii săi
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
53 km de municipiul Sighetu Marmației; 120 km de municipiul reședință de județ Baia Mare și 200 km față de Cluj Napoca. Altitudine minimă este de 495 m, iar cea maximă de 1957 (Vârful Farcău). După Suciu, este atestată abia la 1913 (Oroszkő). Hrisovul a fost găsit în vechea biserică din lemn, construită în stilul maramureșean în anul 1413, biserică ce nu mai există din cauza faptului că în urma unei ierni grele, în deceniul șase al secolului trecut s-a prăbușit, iar patrimoniul ei de
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
stilul maramureșean în anul 1413, biserică ce nu mai există din cauza faptului că în urma unei ierni grele, în deceniul șase al secolului trecut s-a prăbușit, iar patrimoniul ei de o inestimabilă valoare se află în prezent în București. În hrisov se menționează că pe acest teritoriu a fost găsit un grup de oameni păstori-crescători de animale, de origine slavă, printre care s-a identificat și un locuitor cu numele de Krevan care avea o casă din lemn în partea de
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
și către părțile tătătrești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului. A binevoit domnia mea cu a sa binevoință, cu inima curată și luminată și am dăruit acest atotcinstit hrisov boiernașilor domniei mele, Vlad cu nepoții săi, Șișa și Buia și lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care este în județul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va trăi domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea, baldovin logofăt, Micul vistier și Vasea purtătorul de sabie, Stanciu comis, Manea stolnic, Gherghina paharnic. Și eu, Mihail gramatic, care am scris la Argeș, luna Iunie 10
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
se încolțește cu D-lui Lupu Glogoveanu, apoi ...................... Mai întrebarăm și pa numitei Sibinesci și dahoriesei ce le die Vâlcani, de au vreo carte să ne ne va arate și să ne arata pătrașcu Cârșat cei dice și Sibin, un hrisov cu leatu 7000 (1492) ce era făcut pe hotaru Sisinesci, să vădu că moșia mari numiți Sibinesci cu cetași lor, al 2-lea Zaharesci ce se și sic Vâlcani se împarte pe în două cu Sibinesci și Ocolnica acesta ce
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Moldovei, cu un act dat din Iași, întărește Condachiei, jupâneasa lui Goe, partea din satul Buruienești, ținutul Român, cumpărată de Goe de la Avram din Buruienești. Același vornic Goe mai avea 1/2 de sat care i-a fost întărită cu hrisoavele din anul 1619. În anul 1708, posesiunea satului a ajuns la familia Sturza, iar înainte de anul 1772-1744 moșia satului a ajuns la Mănăstirea Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Catolicii din Buruienești s-au așezat aici, formând localitatea catolică
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
def.), au fost descoperite arme și unelte din silex (cuțite, dăltițe, răzuitoare ), dovezi care atestă existența unei culturi de tip gravettian (def.). Cea mai veche mențiune documentară cu referire directă la o așezare în această regiune, se găsește într-un hrisov a lui Ștefan cel Mare datat din 13 februarie 1458. În secolul al XV-lea acest domeniu situat la granița cu Transilvania era pe de-antregul domnesc. Procesul lent de populare al așezărilor de pe valea Bistricioarei a fost unul dependent de
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
Miron Costin este un sat în comuna Trifești din județul Neamț, Moldova, România. Miron Costin cunoscută și sub numele de Brănișteni, derivat de la braniște-poiană. Așezarea de răzeși se pare că este atestată printr-un hrisov al lui Roman Vodă, prin care răzeșilor li se stabileau corvezile-contribuțiile pentru întărirea cetății Romanului: câți răzeși trebuiau să facă de strajă, numărul de oameni înarmați pe care trebuiau să-l asigure în caz de război. Satul a rămas multă
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
importantă pentru confirmarea continuității în zonă (consemnăm și importantul depozit de seceri din bronz descoperit aici în iunie 1974). Hazardul face ca primele atestări documentare, pe care le cunoaștem, să se refere la același sat Străoști, amintit atât într-un hrisov semnat de Radu cel Frumos la 28 octombrie 1464 pentru a întări mânăstirii Snagov mai multe sate, fapt confirmat de Basarab cel Tânăr la 23 martie 1482, într-o carte domnească emisă la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea exista la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Bisericani. Daniile făcute de domnitorii Moldovei acestor mănăstiri au transformat zona dontre Piatra-Neamț-Bicaz-Ceahlău în proprietate mănăstirească. Primul sat al comunei Tașca atestat documentar este satul Neagra (Chișirig), care a fost la început un cătun menționat pentru prima dată într-un hrisov din 12 august 1611, și aparținea satului Bicaz format pe moșia mănăstirii Bistrița. Comuna Tașca nu exista la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul ei actual, inclus în comuna Bicaz din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, existând satele Crasna
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
de la Afumați i-a dat logofătului Staico câteva moșii aflate la sud-est de cetatea Bucov și care se întindeau până dincolo de satul Smârciu, cuprinzând și trei părți din acesta. Așa a fost posibilă emiterea la 1 iunie 1526 a documentului (hrisovul) care face atestarea documentară a localității Smârciu, devenită mai apoi Fulga. Dar, mai târziu, vânzările de loturi consemnate într-un fond de documente aflate în posesia Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, dovedesc fărâmițarea moșiei Fulga într-un număr mare
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]