19,061 matches
-
Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară! Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum, Din amintiri răzbate o muzică ciudată, Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum Risipa fericită în care-am fost odată... Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe deal Același prunc mă cheamă neliniștit acasă, De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă! Referință Bibliografică: Din toamnă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN TOAMNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383691_a_385020]
-
Toate Articolele Autorului răzvrătit în amintirea unui joc absurd al sorții răsucești în tine cheia tainicelor vii răspunsuri apoi lași să curgă-n hăuri când tăceri când răscoliri toamnei te așterni cuminte pas prin pas cules rod fraged când în iarbă când în cer fracțiuni din tine-aleargă prind agață se destramă sinele cu tine-l cauți să-l aduni să-l paști iar viu când otrava îndoielii îți cuprinde tâmpla firea ridici palma larg deschisă către cer refuzi te stingi Anne
FRACŢIUNI DIN TINE (FRACŢIUNI DIN MINE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383702_a_385031]
-
lac de sudoare. Cineva privea o eclipsă. Capul meu se plimba pe cer, l-am chemat bătând din palme, El m-a mușcat de umăr, a spus, am revenit, nebunatic trubadur, Dar ce vei face? Mă paște timpul ca pe iarbă, copacii mor începând cu frunzele, Renasc cu frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea cerului. Un asin calcă pietrele filosofale, ele plâng, când o cireașă cade în iarbă, Furnicile se bucură. Vorbele mele cad și ele. Stau pe o
TRĂDAREA TRĂDĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383688_a_385017]
-
nebunatic trubadur, Dar ce vei face? Mă paște timpul ca pe iarbă, copacii mor începând cu frunzele, Renasc cu frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea cerului. Un asin calcă pietrele filosofale, ele plâng, când o cireașă cade în iarbă, Furnicile se bucură. Vorbele mele cad și ele. Stau pe o veche cutie de gramofon, înăuntru morții cântă. Iar dinamita visează și ea o glorie. Copilăria din viitor Ne așteaptă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Trădarea trădării / Boris Mehr : Confluențe Literare
TRĂDAREA TRĂDĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383688_a_385017]
-
frumoase erau toate cât timp bunicii erau sănătoși, bucuroși să-și revadă nepoata venind la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile casei bunicilor. Se bucura de darurile naturii: iarba verde plină de flori multicolore, soarele care lumina întinderile pajiștilor, agrișele din grădină, tufele de căpșune. Dar, la fel de mult, îi plăcea să urce mai sus de casă, de unde se vedeau alte case de pe munte. De acolo, privea întinderea aceea tihnită
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere din cele mici, căzute pe jos, felurite ierburi. A mai văzut-o și pe cea de-a doua dintre ele, doar că era cam greoaie, leneșă. Apoi n-a mai văzut-o de loc. Oare ce s-a întâmplat? Știa că nu e bine să deranjeze un cuib
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
ȚENE - ION ȘI IOAN - ÎNȚELEPȚII DIN TRANSALPINA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În primăvară, când muntele mai purta pecetea zăpezii și firicele de apă se revărsau în văile unde iarba mijea a verde, Ion fiul lui Ionescu din Ionești, cioban cunoscut de pe valea Oltului a luat hotărârea să treacă dincolo, în Ardeal, cu cele zece oițe țurcane gestante. Atâtea îi mai rămaseseră după inundații. Pleca să-și caute o nevastă
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri. „Puterea unui cioban se măsoară în greutățile biruite!”. - Bârrr! Duceți-vă să beți apă! A strigat, aruncând spre ele cu un șomoiog de iarbă uscată. După o odihnă de mai bine de o oră, în timp ce autoturisme și basculante treceau cu viteză pe lângă micul grup de oi, Ion s-a hotărât să treacă în fața turmei, ca mioarele să-l urmeze docile pe poteca ce șerpuia
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
ce ducea către vârful Urdele. Abandonase de mult șoseaua asfaltată, și își conducea oile pe o potecă de munte, folosită de ciobani. Cizmele din piele de bou lăsau în urmă adânciturile tocurilor ce se umpleau imediat cu apa mustind în iarba de pe potecă. Se simțea liber, el cu cerul și oile lui. „Mă simt slobod, eu și Dumnezeu, dar acest cost este că am acceptat responsabilitatea destinului!” Prin minte îi treceau tot felul de gânduri, unele mai năstrușnice decât altele. „Dacă
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
despărțim. - Călătorului îi stă bine cu drumul... - Brrr! După care Ion a fluierat printre dinți. Oile s-au luat după el, coborând agale spre Ardeal. - No! Amu veniți după mine, mioarelor... Grăi Ioan, sculând oile culcate pe niște smocuri de iarbă, cu bota ce o avea în mână. Încet, cu mica turmă după el, a luat drumul Munteniei. Amândoi coborau pe căi diferite, având în suflet speranța. În urma lor tricolorul arborat pe cea mai înaltă stâncă flutura pe cerul înalbăstrit de
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
în dar! Poezia este ruga mea fierbinte, Câteodată parcă nu mai am cuvinte- „Versurile tale aduc alinare”, Altă bucurie un poet nu are! POEM PENTRU ATUNCI... Nici ceasul nu mai bate uniform, Sunt obosit, lăsați-mă să dorm, E-atâta iarbă verde-n jurul meu! Ciocanul bate lacom pe ileu... Acolo-n Munți, la vremea potrivită Să-mi fie umbra vieții răstignită Pe crucea unui Dor bătută-n cuie, O suferință mai frumoasă nu e! Pe văi și peste dealurile mele
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
și peste dealurile mele Să pască-n pace turmele de stele, Eu să le fiu păstorul lor întruna, Dintre toate să nu pierd niciuna... De vremea de atunci acum nu-mi pasă, Mă văd flăcăul viersuind la coasă, E-atâta iarbă verde-n jurul meu! M-așteaptă Acasă bunul Dumnezeu... POEMUL DIN DOR... Mi-e sufletul de dor preaplin, Nu mă întreba de ce suspin Și dorul meu nu-i dor oricum Cerșind la margine de drum; Tu l-ai găsit aici
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
e un personaj enigmatic, sibilinic, înclinat spre meditație filozofică, Păpădie, e, așa cum sugerează și numele, un ins aerian, gata să se risipească la cea mai mică mișcare. “Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu aripile frânte, o iarbă agățătoare ce se ascunde în spatele fiecărui copac”. Fiecare preferă alt loc de ședere: Păpădie - câmpia; Piatră și Sfinx - vârful muntelui, înălțimile. Și iarăși, regnurile conlucrează. Regnul mineral, regnul animal, regnul vegetal, împreună alcătuind universul. Din cei trei, doar Sfinx atinge
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
în pijama, aveai un paloș, ca un fulger. Când îi loveai în cap se transformau în pisoiași care miorlăiau jalnic. Eu am început să râd...să râd...După ce ai terminat cu ei, ai coborât de pe cal, ai aruncat paloșul în iarbă și te-ai apropiat de mine, zâmbind. Mi-ai mângâiat părul, gâtul, pieptul...tot corpul. Și mi-ai dat jos cămașa asta. delicată...mâna ta era ca un fulg...respirația, de foc...sărutările tale mă electrizau. Cum mai sărutai!..ochii
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ocean de floare albă Lumea noastră...s-ar picta ; Sunt ușoară, o nălucă Trup să-mi vezi ar fi așa, Ca atunci când după ploaie Dintr-o data s-ar zvânta Și în aburii grădinii De parfum te-ai răvășit: Trupul meu-parfumul ierbii, Timpul fânului cosit! Dacă noaptea care cade, Vers pe somnul meu curat, Și-ar da peste literi picuri Câte șoapte ți-am cântat, Transformată-n roi de îngeri Printre scrieri să mă ai, Noaptea ta ar fi într-una Simfonii
DOAR POEZII de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383795_a_385124]
-
moare un cocor. Străluce și dispare, cum clipele prea rare, Săgeata-n gol trecând, dar zidul sfărâmând, Cum rănile fierbinți, gingii fără de dinți, Cum eu întreb, răspund, pe mine mă alung, Beau vinul cu cenuși, tăceri, nici porți, nici uși, Iarba cosită ieri crescu până la cer, Dar ne iubim cu focul înalt, precum e jocul. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Să vezi chipul / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
SĂ VEZI CHIPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383796_a_385125]
-
îmbrac seară de seară ca pe o haină de gheață tropotul plecării tale sângele-mi îngenunchează în fața ferestrelor între mine și tine turnuri ale cuvintelor se nasc și se topesc în aceeași fracțiune de viață las calul inimii să pască iarba din jurul gardurilor de sârmă ghimpată tropotul plecărilor tale încă se aude vreodată sau nicicând vei pleca - tac te privesc privindu-mi închipuirea cu ochiul deschis cu pleoapele ochilor lăsate spre țărâna prezentului răspunsul vine sau nu vine în partea de
CAD UMBRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383811_a_385140]
-
ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
la fiecare vecernie” (idem) Ce găsește la revenire, notează poetul, aducându-ne aminte de evocările lirice ale lui Goga, în textul Însingurare, dedicat memoriei mamei sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar greieri singuratici / nu mai rătăcesc pe acolo // iarba năpădește netulburată urmele pașilor / în care nu mai intră nimeni // orfane / orele / rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
îi prinde flori în păr Se îndreaptă înspre lacul împânzit cu flori de nufăr Și-aminteau de ziua-n care împărțeau același măr Cum să nu tresar de drag, cum de ei să nu mă bucur? Se așează jos pe iarba mirosind a verde crud Lângă lacul ce-oglindește chipul lor în taina serii De iubire cântă cerul și pădurea în amurg Ei își jură-n veci credință pe altarul cald al verii. Din înalturi luna cade peste chipu-i de
ÎNSERARE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380139_a_381468]
-
Vinalcool ne cunoșteam destul de bine, asta fiindcă ne întâlneam prin curtea brigăzii. Aici era un chioșc din acela unde dumineca veneau ceva muzicanți care cântau tinerilor pentru joc. Curtea era pavată cu pietre de râu dar avea și porțiuni cu iarbă. Avea mai multe bazine pentru strângerea apei de ploaie care era dirijată prin burlanele de pe acoperișuri, căci în zonă era criză de apă. Apa pentru bucătărie era adusă cu sacaua, un butoi de câteva sute de litri atașat unei șarete
ARMĂSARUL CEZAR ŞI LUCERNA LUI BORDEIANU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380121_a_381450]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TUNEL COMPLET CU ZIDURI DE TĂMÂIE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului foto personal, Șinca Veche clovn absurd întinde iarba culcușul îl ridică în cuib sunt toată și tot ce-mi strigă numele ființa râde gâdilă cuvântul mă-ndrept prin mine spre tine mă cobor apoi salt iară prin lumina ta îmi ești îți sunt tunel complet cu ziduri de
TUNEL COMPLET CU ZIDURI DE TĂMÂIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380143_a_381472]
-
publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Berzele și avionulBerzele concureaza avionul la sporul populației, Insurecția firimiturilor de pâine, Mânia fluturilor, Zapada cu ochii roșii, șerpii ideologiilor re-vomate, peștii muritori de sete în mâl, explozia unui suflet- butelie, iarba țâșnind din morții tineri, am sa va șochez, sunt infractor, ma suport numai eu pe mine, copac rasucit de vânturi, fecioare- flacari desfașuratepe fondul alb al salilor de Terapie Intensiva, perfuziiprecum actul prelungit dintre îndragostiți, amețeala trecerii în antecamera Tribunalului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
bat tot mai rar, porțile se ... Citește mai mult Berzele și avionulBerzele concureaza avionul la sporul populației, Insurecția firimiturilor de pâine, Mânia fluturilor, Zapada cu ochii roșii, șerpii ideologiilor re-vomate, peștii muritori de sete în mâl, explozia unui suflet- butelie, iarba țâșnind din morții tineri, am sa va șochez, sunt infractor, ma suport numai eu pe mine, copac rasucit de vânturi, fecioare- flacari desfașuratepe fondul alb al salilor de Terapie Intensiva, perfuziiprecum actul prelungit dintre îndragostiți, amețeala trecerii în antecamera Tribunalului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]