3,770 matches
-
din Lachis la Ierusalim, la împăratul Ezechia, pe Tartan, Rab-Saris, și pe Rabșache cu o oștire puternică. S-au suit și au ajuns la Ierusalim. Cînd s-au suit și au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al iazului de sus, pe drumul care duce în ogorul nălbitorului. 18. Au chemat pe împărat; și Eliachim, fiul lui Hilchia, mai marele peste casa împăratului, s-a dus la ei, cu Șebna, logofătul, și cu Ioah, fiul lui Asaf, arhivarul. 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
19. Ezechia a răspuns lui Isaia: "Cuvîntul Domnului, pe care l-ai rostit este bun." Și a adăugat: Căci va fi pace și liniște în timpul vieții mele!" 20. Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, și cum a făcut iazul și canalul de apă, și a adus apele în cetate, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 21. Ezechia a adormit cu părinții săi. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase. $21 1. Manase avea doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților îndrăgostiți; o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
foarte mari și a căror evocare umplea de mulțumire inima fiecărui localnic. Desigur că liceenii erau cei mai aprinși. Eu însumi am trecut prin această Arcadie și cunosc sentimentul, puțin ridicol, puțin înduioșător, dar plin de înălțare sufletească. Expedițiile spre iazul morii constituiau pentru noi cele mai substanțiale evenimente. Făceam ieșirile în luna lui Florar când toți școlarii, solidari cu cei oprimați de cataloage, în loc să piardă vremea învățând, preferau să chiulească. Băgați în păpurișuri, deveneam, sub cerul senin, visători, pătrunși de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu aparținea în întregime Evei. Cu instinctele lor necioplite, la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de toți, îl salutam fără să ne cunoască când, în rarele sale plimbări, îl întâlneam în parc. Cum drumul către iaz trecea tocmai pe acolo, s-a întâmplat ca neînsemnatul incident dintre noi și Jan să fie urmărit chiar de venerabilul bătrân pe care-l adoram și care, de ne-ar fi adresat un singur cuvânt, putea obține de la noi lucrurile
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
noaptea pe poarta văii și m-am îndreptat spre izvorul balaurului și spre poarta gunoiului, uitîndu-mă cu băgare de seamă la zidurile dărîmate ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc. 14. Am trecut pe la poarta izvorului și pe la iazul împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15. M-am suit noaptea pe la pîrîu și m-am uitat iarăși, cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15. Șalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit cu scînduri, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele care coboară din cetatea lui David. 16. După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ținutul Bet-Țurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în fața mormintelor lui David, pînă la iazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele care coboară din cetatea lui David. 16. După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ținutul Bet-Țurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în fața mormintelor lui David, pînă la iazul care fusese zidit și pînă la casa vitejilor. 17. După el au lucrat Leviții, Rehum, fiul lui Bani, și alături de el a lucrat, pentru ținutul său, Hașabia, mai marele peste jumătate din ținutul Cheila. 18. După el au lucrat frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. 21. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor. $20 1. Apoi am văzut coborîndu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
9. Și ei s-au suit pe fața pămîntului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a coborît un foc care i-a mistuit. 10. Și diavolul, care-i înșela, a fost aruncat în iazul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor. 11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. $21 1. Apoi, am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentru că cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. $21 1. Apoi, am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentru că cerul dintîi și pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a fost judecat după faptele lui. 14. Și Moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. $21 1. Apoi, am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentru că cerul dintîi și pămîntul dintîi pieriseră, și marea nu mai era. 2. Și eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
7. Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu. 8. Dar, cît despre fricoși, necredincioși, scîrboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua." 9. Apoi, unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Strecura detalii banale, lucruri pe care doar un Schluter le putea ști. Avea să-i înfrângă rezistența prin raționament sănătos, prin logică ineluctabilă. Într-o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încuviințeze din cap. —Eu am încurcat lucrurile și mai tare, spuse el. Cei doi bărbați își strânseră mâinile țepene și se despărțiră. Karin nu-și mai amintea nimic din drumul de întoarcere. Unchi de nicăieri și frați care dispăreau. Lângă iazul artificial cu rațe de la Dedham Glen, simți suferința lui Mark. Ea i-o provoca, pentru că nu era cine era. Amigdala lui, își aminti ea. Amigdala nu poate vorbi cu cortexul lui. Îl mai ții minte pe unchiul Luther? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din criptă, așa le numea Sylvie: povești care le demonstrau oaspeților veniți la cină că nimic din ceea ce gândeau, vedeau sau simțeau nu era neapărat adevărat. Nu-și pierduse capacitatea să se bucure de plăcerile lumești. O plimbare pe malul iazului morii încă îl încânta, indiferent de sezon, deși acum folosea aceste hoinăreli mai degrabă ca să-și trezească gândurile amorțite decât ca să admire rațele sau copacii. Încă își mai permitea ceea ce Sylvie numea furajarea - ronțăiala moderată, constantă, o slăbiciune pentru dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în el care-i prins la mijloc, între acum și atunci. Un poet vietnamez din secolul al paisprezecelea așază păsările pentru vecie la jumătatea drumului, în văzduh. Zilele trec și norii se duc; Chiparoșii sunt verzi lângă altar, Inima, un iaz înghețat sub clar de lună. Ploaia nopții varsă lacrimi de flori. Sub pagodă, iarba face cărare. Printre pini, cocorii-și aduc aminte Muzica și cântecele de demult. În nesfârșirea cerului și a mării, Cum să trăiești iar visul înaintea astrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niciodată nu va fi pregătită să știe. Ce avea să facă rasa cu această cunoaștere totală? Ce nouă creatură va construi creierul uman, ca să-l înlocuiască? O structură nouă, mai eficientă, eliberată de balastul ei străvechi... Făcu plimbări lungi în jurul iazului până când începură să-i iasă în cale tot felul de vecini agreabili. Luă barca până la Conscience Bay. Șalupa zăcuse răsturnată în curte atâta vreme că sub ea își făcuse cuib un oposum. Amețit de lumina zilei, animalul șuieră la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înfrânt că nu mai era în stare nici măcar să se înfurie. Ei și, mă piș. Nici măcar nu sunt sigur că asta chiar e aici. Puse pentru amândoi momeală pentru bibani, nu pentru că ar fi sperat să prindă ceva într-un iaz atât de mic, ci pentru simpla plăcere de a o trage prin apă. Weber se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și privi în curtea întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
va circula la nesfârșit. Ca să trăiești. Și acum, blestemul e al lui. PARTEA A CINCEATC "PARTEA A CINCEA" Și să aduci și tu înapoi pe altcinevatc " Și să aduci și tu înapoi pe altcineva" Cât despre oameni, acele miriade de iazuri separate, fiecare cu viața lui corpusculară proprie, ce sunt ei, dacă nu modul apei de a exista acolo unde râurile nu o pot atinge? Loren Eiseley, The Immense Journey, „The Flow of the River“ Ce ține minte o pasăre? Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor vedea din cabină zori de ziuă și lumina mișcîndu-se dinspre est spre vest peste bietul ținut. Vor vedea primele săgeți de lumină poleind unele locuri cu argint. Un lac, un iaz, un canal, o porțiune a rîului care îmbrățișează orașul ca un braț de copil. Și cînd noaptea se transformă în zi, totul devine dublu în apă, un copac care se apleacă și se vede oglindit, la fel și păsările, norii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură apoi un teren pietros și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]