1,611 matches
-
der Weltseele este considerat de Goethe ca fiind scris cu "talent poetic". Filosofia sa este considerată a face trecerea de la Fichte la Hegel. Schelling spunea "Natura este spiritul vizibil, spiritul este natura invizibilă". Lucrarea (apărută în 1796-1797) Vechiul sistem-program al idealismului german, deși scrisă de Franz Rosenzweig, este atribuită, simultan, lui Schelling, lui Hegel și lui Hölderlin. În 1800 Schelling publică Sistemul idealismului transcendental, în care consideră că filosofia naturii și cea transcendentală sunt complementare. Fichte repudiază pe Spinoza (Deus sive
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Hegel. Schelling spunea "Natura este spiritul vizibil, spiritul este natura invizibilă". Lucrarea (apărută în 1796-1797) Vechiul sistem-program al idealismului german, deși scrisă de Franz Rosenzweig, este atribuită, simultan, lui Schelling, lui Hegel și lui Hölderlin. În 1800 Schelling publică Sistemul idealismului transcendental, în care consideră că filosofia naturii și cea transcendentală sunt complementare. Fichte repudiază pe Spinoza (Deus sive Natura), în timp ce Schelling îl apreciază. Pentru Schelling, filosofia nu poate explica existența pe baza principiului conflictului dintre negura inconștientului și conștientul dumnezeiesc
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
este stratul decorativ care e desăvârșit prin experiența perceptuală. Prin intermediul stratificării artei putem ajunge la un existent autonom, așa cum deja am văzut, adică la Ansichsein. Mergând pe aceeași direcție, Ingarden analizează opera de artă ca un existent între realism și idealism căutând o bază comună pentru a forma un sistem al filosofiei artei. Revenind la problema obiectului artistic, la Ingarden avem trei caracteristici majore: în primul rând opera de artă este un obiect intențional, în al doilea rând opera de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin urmare "ea poate să se transforme în arbitrar și să nu nimerească astfel unitatea și totalitatea formei, atinsă deja în natură"26. Eroarea artistică poate fi cauzată și de artist din lipsa de profunzime în procesul de creație, din idealism sau din temeiuri etice. Arta ca formă ludică se impune ca joc ascuns al adevărului, unde minciuna devine o nouă cale de exprimare a adevărului. Însă, orice formă de eroare în cadrul artei vine din libertatea pe care ea o presupune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta fantastică, pentru a putea fi inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației rămâne la îndemâna condițiilor ideale de manifestare a aparenței și a realității. Statutul ontologic al imaginilor din cadrul operei de artă este cel de simbol. Imaginile sunt componente materiale ale activității
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
On Religion: Speeches to its Cultured Despisers, traducere de John Oman, K. Paul, Trench, Trübner, Toronto & Londra, 2006. Schlegel, A. W. și F., Despre literatură, traducere de Mihai Izbășescu, Editura Univers, București, 1983. Schelling, F.W.J, System of Transcendental Idealism, traducere de Peter Heather, introducere de Michael Vater, University Press of Virginia, Charlottesville, 2001. Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, vol. I, traducere de Emilia Dolcu, Viorel Dumitrașcu, Gheorghe Puiu, proslogion și cronologic de Anton Adămuț, Editura Moldova, Iași
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie. Erstes Buch: Allgemeine Einführung in die reine Phänomenologie și Jean-Paul Sartre, L'Imaginaire. 17 Pentru Schelling opera de artă este realizată ca o întrupare a idealului în real. F.W.J Schelling, System of Transcendental Idealism, traducere de Peter Heather, introducere de Michael Vater, University Press of Virginia, Charlottesville, 2001, p. 231. 18 Cf. Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, traducere de D.F. Pears și B.F. McGuinness, Routledge, Londra, 1971. 19 "A concrete name is a name which
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
purely theoretical consideration, without the latter, and, finally, in a thematically objectified apprehension of the values constituted in the value-quality elements - as carriers of these aesthetic values". Roman Ingarden, op. cit., p. 25. 21 Prin ideea de stratificare, Ingarden argumentează împotriva idealismului transcendental. 22"[...] the essential structure of literary works inheres (...) in the fact that it is a formation constructed of several heterogeneous strata". Roman Ingarden, op.cit., p. 29. 23 Pe lângă cele două tipuri de cuvinte (scris și vorbit), Ingarden mai adaugă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru a pune în discuție romantismul
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
Renașterea poetică și artistică, în stare să facă distinct glasul românismului, era întruchipată și conținută de simbolism, mișcare căreia i se afirma caracterul „eminamente latin”, capacitatea de a transforma „revizuind” și îmbogățind gânduri și sentimente și calitatea de artă pură - „idealism însuflețit de concepții moderne” (Ovid Densusianu, Sufletul nou în poezie, Ideal și îndemnuri), icoană a puterii „sintetice” a intelectului (D. Caracostea, Pentru cultura artistică în școală) și, în descendență mallarméeană, veșmânt polisemantic al ideii (Pompiliu Păltănea, Adevăr și legendă). Având
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
nu trebuie să ducă la revoltă, ci să fie îndurată cu resemnare stoică, în tăcere și cu nădejdea că, existând fără doar și poate o dreptate, o justiție implacabilă (Dreptate, Există o dreptate), binele are să învingă în cele din urmă. Idealismului moral al lui V. i se adaugă o însuflețire patriotică, exprimată în manieră retorică. Dacă nu concepe arta ca pe o armă, în schimb, sub înrâurirea lui C. Dobrogeanu-Gherea, el va susține în paginile revistei „Literatură și știință” arta cu
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
prozei lui Vlahuță se regăsesc și în poezia lui. Scriitorul a depus aceeași mărturie asupra timpului, în proză și în versuri. Găsim în acestea din urmă aceleași atitudini ale poetului în lupta cu societatea, același sarcasm față de întruchipările ei, același idealism moral propăvăduitor, mărturia acelorași decepții din care îl trezesc hotărâri noi de viață și luptă, aceleași iubiri în care poetul apare ca victima sentimentalismului său, aceleași tablouri ale vieții de la țară. Dacă există un astfel de paralelism între versurile și
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
disprețul față de drepturile individuale și în absența tradiției libertății politice. Descrierea caracterului național american, așa cum rezultă din Despre democrație în America a lui Tocqueville, nu este lipsită de actualitate, după mai bine de un secol. Indecizia pragmatismului american între un idealism implicit dogmatic și dependența de succes, ca măsură a adevărului, se reflectă în ezitarea diplomației americane între Cele patru libertăți și Carta Atlanticului, pe de o parte, și „diplomația dolarului”, pe de altă parte. Caracterul național rus În ceea ce privește Rusia, juxtapunerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concepte principale: realism și constructivism. Confuzia este sporită de autorii care dau definiții diferite acelorași cuvinte. De exemplu, Alexander Wendt (1999) vorbește despre realismul politic și cel științific, susținând că ele sunt incompatibile. El oferă, de asemenea, două definiții ale idealismului, ca „ismul” ideilor și „ismul” idealurilor - două concepte foarte diferite. Ne vom referi mai jos la idealism și la realismul științific. Primul pas este însă reprezentat de definirea celor doi termeni centrali ai acestui eseu - constructivism și realism (politic) - și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
exemplu, Alexander Wendt (1999) vorbește despre realismul politic și cel științific, susținând că ele sunt incompatibile. El oferă, de asemenea, două definiții ale idealismului, ca „ismul” ideilor și „ismul” idealurilor - două concepte foarte diferite. Ne vom referi mai jos la idealism și la realismul științific. Primul pas este însă reprezentat de definirea celor doi termeni centrali ai acestui eseu - constructivism și realism (politic) - și de specificarea modului cum vor fi utilizați. Ambii termeni sunt prezentați astfel încât să includă cât mai mulți
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fiind definit atât de vag, încât cu greu ar putea exclude vreo teorie. Pentru a răspunde obiecției, trebuie să ne întoarcem la o remarcă anterioară, referitoare la confuzia terminologică din domeniu. Am remarcat că Wendt (1999) utilizează termenii realism și idealism în două sensuri diferite. Distincția dintre realismul politic și cel științific a reprezentat subiectul acestei secțiuni. Deosebirea dintre idealisme, accentul pus pe idei versus unul pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe idealuri, va fi analizată în secțiunea următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica devastatoare a lui Carr, «idealist» a fost, în relațiile internaționale, un epitet pentru naivitate.” (Wendt, 1999, p. 33) Wendt face această afirmație după ce distinge între idealism, ca teorie a politicii sociale, și Idealism ca teorie a relațiilor internaționale. Primul se referă la teoria socială care ia în considerare importanța ideilor, în timp ce a doua indică o teorie din relațiile internaționale fundamentată pe idealuri mai curând decât pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
următoare. Idei, utopii și liberali „Încă de la critica devastatoare a lui Carr, «idealist» a fost, în relațiile internaționale, un epitet pentru naivitate.” (Wendt, 1999, p. 33) Wendt face această afirmație după ce distinge între idealism, ca teorie a politicii sociale, și Idealism ca teorie a relațiilor internaționale. Primul se referă la teoria socială care ia în considerare importanța ideilor, în timp ce a doua indică o teorie din relațiile internaționale fundamentată pe idealuri mai curând decât pe realism. Wendt susține că demersul său intră
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe idealuri mai curând decât pe realism. Wendt susține că demersul său intră în prima, nu în a doua categorie. Această afirmație este dezbătută mai jos. Interesant este faptul că, în Twenty Years’ Crisis, Carr (1964) nu folosește deloc termenul idealism, ci analizează utopismul. În mod asemănător, Moravcsik (1997, p. 514) încearcă explicit să se distanțeze de „rolul istoric al liberalismului ca ideologie”, în redefinirea teoriei liberale din relațiile internaționale. Liberalismul este piedica din calea realismului în lucrarea lui Morgenthau Scientific
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a scăpa de eticheta pe care fiecare și-o aplică singur - idealist și, respectiv, liberal -, de asocierile normative, într-o tentativă de a crea o știință socială „științifică” și lipsită de conotații valorice. Amândoi încearcă, de fapt, să reabiliteze termenii idealism și liberalism (deși în modalități diferite) în urma acuzației că reflectă o abordare normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
normativă a științelor sociale: o ideologie. Scopul acestei secțiuni este de a reabilita abordarea normativă în relațiile internaționale, de care încearcă să se distanțeze Moravcsik și Wendt. Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit „utopismul”, iar Morgenthau (1946) „idealismul” și „omul de știință”. Deși termenii pe care-i folosesc Carr și Morgenthau par destul de diferiți, ei se referă de fapt la un anumit tip de idealism liberal și de umanism științific, deseori asociat cu Woodrow Wilson (vezi Kegley, 1993
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ca adversari retorici ai realismului, Carr (1964) a folosit „utopismul”, iar Morgenthau (1946) „idealismul” și „omul de știință”. Deși termenii pe care-i folosesc Carr și Morgenthau par destul de diferiți, ei se referă de fapt la un anumit tip de idealism liberal și de umanism științific, deseori asociat cu Woodrow Wilson (vezi Kegley, 1993; Schmidt, 1998). Esența acestei școli de gândire era că oamenii au preferințe consecvente și rezonabile (sau cel puțin previzibile), pe care le urmează rațional 7. În consecință
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca echilibrarea practică a cerințelor puterii, pe de o parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte, și ale moralității, pe de altă parte, ca o dialectică între putere și moralitate (vezi Kubálková, 1998). Pe scurt, de la început, realismul a fost privit ca un remediu necesar la idealism, dar nu ca un înlocuitor. Pentru realismul clasic, idealismul este necesar ca să configureze acțiunile și interesele, dar realismul va rămâne tot timpul un element fundamental al relațiilor dintre state. În aceasta rezidă diferența dintre realiști și „utopiști” sau „oamenii de știință”. Pe când cei din urmă consideră că putem construi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]