142,295 matches
-
a înșurubat un cristal foarte tare, făcut din lacrimi reținute. Atîtea eschive și ratări, pentru răsplata unei uncii de hîrtie scrisă. Cărțile vechi se cumpără, ca și experiențele, la kilogram. Drumurile lor, pe unde-și pierd coperțile și-și amestecă identitățile, o spumă de idei din care-ți amintești, din cînd în cînd, cîte ceva, le urmărește Adriana Bittel. Și fiindcă am venit, dinspre Academiei pe Bulevard, oarecum la braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
lui Declan Donnellan, A douăsprezecea noapte. Decupat și structurat după aceeași rețetă originală a lui Donnellan, pe care o aminteam și la început, construit în spiritul profund al piesei și al teatrului elisabetan, ca o pledoarie emoționantă pentru iubire și identitate, jucat cu vervă, cu un ritm aiuritor, cu haz, enorm, cu autoironie, amestecînd iscusit școala englezească cu cea rusească, A douăsprezecea noapte mi-a înlesnit accesul la magic. Nu-mi puteam lua ochii de la interpretul Mariei, Ilia Ilin, de la cel
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
biografie, Editura Polirom) este scrisă de Andrei Șerban însuși. Diferite ca structură și ca intenții, ele vorbesc, în adâncul lor, despre una și aceeași obsesie a marelui regizor: căutarea sinelui. Într-o lume a masificării, a standardizării și a anulării identității, demersul seamănă a donquijotism de cea mai pură extracție. În realitate, e vorba de tulburătoare experiențe existențiale, de urmărirea obstinată a unei vocații și de asumarea unui destin. Scrisă la modul reportericesc, asemeni unui documentar pentru televiziune, evocarea Taniei Radu
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
scoate în evidență creatorii: mult mai eficientă decât descrierea este încercarea de a găsi dimensiunea europeană a unor creatori prea puțin cunoscuți, și doar atunci li se va releva (dacă este cazul) acea latură națională caracteristică. Regăsesc aceeași idee - a identității naționale din mediul european - și în muzicile ascultate: de exemplu în recitalul din Mendelssohnhaus al pianistei Alla Kașcenko, oferit cu acuratețe dar și cu o anume bruschețe sonoră (timbru dur în nuanțe tari, începuturi și mai ales sfârșituri abrupte, fără
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
deplânsă (pe bună-dreptate, de altminteri) necunoașterea cel puțin a câtorva figuri emblematice pentru cultura ucraineană. "Acest trist fenomen provine în primul rând din istoria politică - divizarea veche de secole a Ucrainei de către alte state, care au intenționat să șteargă complet identitatea ucraineană și au acționat drastic în această direcție. Astfel, numeroși ucraineni etnici recunoscuți pe plan mondial (scriitorul Nikolai Gogol, omul de știință Vladimir Vernadski, compozitorii Dmitri Bortnianski, Igor Stravinski și chiar Piotr Ceaikovski, compozitorul și muzicologul Eusebius Mandicevski) au trăit
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
este cu totul altul decît eul-erou; cel din urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria, exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca origine a enunțării 1. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional (este o ființă de cuvinte, un nod intertextual), dar și din consistența eului-în-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
această identificare între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
a scrie este prea mult pentru ceea ce fac eu - știi numai tu, prin urmare nu văd cum ar putea fi afectată sincera prietenie. nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul încearca să se individualizeze pe orizontală. "Nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie "să-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
dimensiune: orizontala. Orice tendință de organizare pe verticală, fie prin integrarea în ierarhii sociale, fie prin hrănirea credinței într-o lume transcendentă, este reprimată lent de înaintarea pe orizontală a angrenajului tehnologic. Dacă nu i te supui, ești exclus cu identitatea ta cu tot, dar, dacă i te supui, ești inclus numai cu prețul pierderii identității. E întocmai ca în butada aceea filozofică privitoare la determinismul implacabil al universului: mersul lumii este ca un curent în fața căruia nu există decît două
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
prin hrănirea credinței într-o lume transcendentă, este reprimată lent de înaintarea pe orizontală a angrenajului tehnologic. Dacă nu i te supui, ești exclus cu identitatea ta cu tot, dar, dacă i te supui, ești inclus numai cu prețul pierderii identității. E întocmai ca în butada aceea filozofică privitoare la determinismul implacabil al universului: mersul lumii este ca un curent în fața căruia nu există decît două opțiuni: ori ești slab, și atunci te lași dus de curent; ori ești puternic și
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care își propun a reflecta trăirea mistică. Dan Damaschin o ocolește, aducînd pictorilor cu spiritul ațintit asupra numinosului ofranda propriului său limbaj, conservîndu-i identitatea, în afara căreia am fi avut a face cu un hibrid. Unghiul d-sale de vedere salutar este cel al intuirii unei transcendențe care colaborează cu imanența. Cea dintîi corespunzînd doctrinei religioase, cea de-a doua sferei de imagini de artă
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
Printre doctoranzii pe care i-ați amintit se află și doi scriitori importanți: Mircea Cărtărescu și Simona Popescu. Amîndoi se deosebeau de marea majoritate a colegilor lor prin aceea că, în momentul lansării în aventura doctoratului, erau deplin conștienți de identitatea lor creatoare și se bucurau de o notorietate profesională incontestabilă. Pentru ei, trecerea de la libertățile improvizării, gîlceava cu propriile fantasme și bătălia pentru expresivitate la restricțiile monografiei academice trebuie să fi fost extrem de anevoioasă. Bănuiesc că obligația de a recupera
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
culturale foarte subtile, rod al frecventării cu asiduitate a operelor anticilor (nu lipsesc substanțialele citate în limba latină), dar și al sălilor de expoziție, se topesc firesc în substanța romanelor sale, argumentarea ideilor este bine articulată, personajele au consistență și identități ferme. Totul se scaldă în apele liniștite ale unui estetism superior. Cel mai recent roman al prozatorului, Istorisirile Signorei Sisi, nu face excepție de la regulă. Miza noului roman al lui Constantin Țoiu este una cu totul specială, în contextul operei
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-a înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine. Eul nu-și mai dorește identitatea, retrăgîndu-se în regnurile inferioare, implorînd pronia cerească să-i accepte regresiunea: După o noapte de dragoste/ străveche! Ah, idol/ subpămîntean al tămăduirii, n-ai nici o soluție pentru/ mine? Cu ajutorul buruienilor morții măcar:/ dă-mi inimă de copac și trup mineral
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
ceea ce l-ar fi putut tulbura sau clinti din viziunea sa de viață, limpede, latină și, în fond, avea o mare aversiune față de asimetriile moderne". Cu o acută conștiință de sine, Lovinescu ținea să arate că e, fără efort, Lovinescu: identitatea sa e născută din destinul său "natural". Tot ce a scris Lovinescu, de la simplul foileton critic la Istoria civilizației române moderne, de la Istoria literaturii române contemporane la Memorii și tomurile despre Maiorescu, provenea dintr-o irepresibilă nevoie a confesiunii.
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
-s de la Deveselu ori de la M. Kogălniceanu, ce importantă mai are?!), sau: “nu poți fi comunist (n.n.: azi, globalist!) /adevărat/nu poți îndeplini sarcini bune/de răspundere/-fără a învăța (n.n.: azi, după manualele alternative, care-ți distrug discernământul și identitatea multimilenara!)/-fără a studia (n.n.: ieri, cât de intangibilă era Armata Sovietică, binecuvântata de “țării Kremlinului” azi, cât de deștept și invincibil e americanul, binecuvântat să crăpe, din ordinul Casei Albe și a... petroliștilor și negustorilor de armament!)... cf. Tov
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
7 persoane, în Dosarul Mineriadei Nr. 75P98, 76 și 77, scrie că “există un rest de 60 sau 100 de morti care nu au putut fi identificați la Cimitirul Straulesti 2”. Nici nu puteau fi identificați, deoarece actele lor de identitate au fost sustrase la Institutul Medico-Legal și distruse de agenții care au participat la atrocități. La timpul respectiv Departamentul de Stat al Statelor Unite a declarat: “Acțiunile autorizate de Președintele Iliescu și guvernul său au lovit în inima democrației române”. Fenomenul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
potențialul lector? Un altul ar fi evenimentul dramatic, ambele teme cu influență revelatoare în (re)defi nirea, chiar, (mulți)dimensionarea fenomenului literar. Oricât de incitative sunt asemenea subiecte, ele, totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a aflat niciodată, fie că au fost duse în Uniunea Sovietică și au murit chinuite, în anchete, fie că au fost aceste victime necunoscute, omorâte prin piețele orașelor din țară. Nici după moartea lui Ceaușescu nu s-a putut afla identitatea lor, a celor văzuți de noi prin piețe, și respectiv locul unde și-au găsit sfârșitul, cei dispăruți de la casele lor. Se apropia ziua sosirii lui Stanley. Mama pregătea mâncărurile care știa că îi plac. În ziua în care vasul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
viziteze în nuce spiritul poetic”. „Eșantionul” Provizii de soare este format din 151 de poeme, așezate alfabetic după titlu, extrase, probabil, din toate cele nouă volume, dar cu siguranță după convingerea și exigenta autorului. Primul termen al titlului le precizează identitatea și funcția, iar al doilea, conținutul și calitatea. Ele par vitraliul unui edificiu de cultură, unde lumină din afara trece filtrată în interior, după formele și culorile fiecărei părți de cristal întâmpinate. Numai că aceste părți, smulse din alte întreguri, ca să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
duhovnicesc urmează aceeași structură în De vita Moysis și în In Canticum canticorum - în ambele tratate se pornește de la atestarea stării de ignoranță inițială, se trece prin lumină și se ajunge la întunericul cel adânc - nu putem vorbi despre o identitate deplină, în cazul celor două lucrări. De pildă, în ambele se vorbește în termeni similari despre primul pas, dar pasul al doilea este numit în In canticum ... „nor”, iar în De vita Moysis, „întunecime”. La aceasta mai putem adăuga un
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
aceea că este în funcție de dorință (orexis). Fundamentul ei ontologic îl constituie identificarea Unului transcendent cu Binele (Platon, Republica, 509b, Phil. 20d; Plotin, Enn. V, 5, 13; Proclos, Elem. Theol., prop. 8), care este în mod necesar obiect al dorinței, și identitatea cauzei eficiente cu cea finală, ca efect al combinării, în platonismul de mijloc, a demiourgos-ului lui Platon cu nous-ul lui Aristotel. Dialectica lui epistrophḗ este reversul celei a procesiei (proodos) și este elaborată la Proclos în Elem. Theol., prop
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
expansiuni, în tristeți și în bucurii, în ordine și în haos, încît Winnie poate să se intersecteze cu durerea mea, cu uimirea mea, cu strada mea, cu ființa mea și măruntaiele mele. Un emoționant elogiu adus de Beckett memoriei. Individului. Identității. Un exercițiu cu și despre identități, unitar, armonios, din foaier, în sală, în mine, semnat Magda Stief, Sven Grunert, Helmuth Sturmer, Robert Spitz. Măștile șoptesc de pretutindeni. Poveștile murmurate compun desene și vieți, și destine. Pe pămînt, sub pămînt și
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]