1,197 matches
-
îi va conveni, în consens cu planurile sale. Haushofer a devenit victima lui Hitler, întrucât s-a opus ca teoria lui să fie deformată și pusă în slujba expansiunii germane. Va fi închis de americani, învinuit de a fi fost "ideologul politicii spațiului vital"; va muri în închisoare. 660 I. N. Sava, op. cit., p. 40. 661 Apud Memorial de război, București, 1976, p. 35. 662 K. J. Holsti, op. cit., p. 223. 663 Apud G. Hermet, op. cit., pp. 153-154. 664 K. J.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
decât o simplă mențiune oarecum mondenă, fie doar și pentru a semnala textul amuțitor pe care acest schimb de replici l-a generat pe blogul domnui Traian Radu Ungureanu (aka TRU). Domnul Ungureanu este un jurnalist sportiv celebru, recalificat ca ideolog al gândirii de dreapta, în virtutea unui stereotip care m-a bântuit și pe mine în deceniul trecut, potrivit căruia, stânga fiind compromisă de deceniile de dictatură și de prestația securiștilor lui Iliescu, dreapta (ba chiar Dreapta, cu majuscule) e musai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
privilegiat în care ideologia își manifestă prezența, câtă vreme teoriile contemporane conferă o poziție centrală acestui concept din perspectiva analizei discursului: "Regulile, regularitățile și principiile oricărei ideologii potrivit acestei linii de argumentare contemporane derivă nu atât de mult din intențiile ideologilor (adică din valorile și credințele lor), ci mai curând din normele lingvistice în spiritul cărora ei sunt formați. Este imposibil, așadar, să evaluezi valori, credințe, atitudini și principii independent de vorbire sau de actele de vorbire prin care acestea se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
dificil de susținut, mai ales în condițiile în care tradiția de gândire marxistă își găsește și astăzi resursele în maniera negativă de înțelegere a ideologiei. Astfel, se susține că examinarea critică extinsă a textelor celor pe care Marx îi numește "ideologi" indică, la modul evident, ceea ce autorul consideră a fi problematic în metodele lor de gândire, concepând ideologia ca pe o practică definită de raționare și aflată într-o clară opoziție cu știința 23. Pe de o parte, ideologia se insinuează
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Cuvântul s-a întrupat, ci mijlocul, pentru ca mântuirea să pătrundă în casele tuturor bărbaților și a femeilor, fără a produce vreun «deșeu» și, în același timp, fără a idealiza situații, comportamente și opțiuni care ar putea să ne transforme în «ideologi abstracți sau fundamentaliști». Poate că, uneori, uităm că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o forță energetică intrinsecă. A vorbi, de pildă, despre libertate, democrație, drepturile omului etc. și a nu face nimic, chiar nimic, pentru a încerca, fie și într-o mică măsură, realizarea lor, este un nonsens, chiar o absurditate. Evident, un ideolog nu este neapărat și un om politic și, cu atât mai puțin, un elector de mase. Dar el nu poate să nu tragă, într-un spirit de consecvență logică, și unele concluzii de ordin practic. însuși faptul că el critică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din aproximativ și vag, din stadiul de impresie. Pe scurt, o încercare de precizie semantică. Mă preocupă de mai mult timp proprietatea termenilor și formulelor, în primul rând literare. Și mai cred cu tărie că prima datorie a unui critic, ideolog și, dacă vreți înțelept, este să restabilească înțelesul cuvintelor. Câte nu se înțeleg azi, la noi, de pildă, prin democrație... Deci, ce înseamnă foarte pe scurt rezistență literară și, implicit, rezistent literar? Intră în această categorie toți scriitorii și publiciștii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de gândire. Adevărate bucăți de bravură, de o claritate ideologică, de sinteză și chiar de politologie și de luciditate istorică, în expresii percutante și replici ce-ți taie răsuflarea. Pagini antologice ce descoperă în Bujor Nedelcovici, alături de romancier, și un ideolog și un politician raisonneur. încă o surpriză: acest roman poate fi citit în mai multe chei. Dar, deoarece el se prezintă ca o inocentă utopie (ceea ce ține de regula jocului) să-l urmărim în acest sens. Scenariul se desfășoară scenă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în sfârșit, și Varujan Vosganian. Aproape că este greu să-l imaginezi și în postură de prozator și chiar de poet, cu volume recent publicate. Stilul rece, abstract, pare să-l definească, în primul rând, drept cel mai analitic și ideolog dintre scriitorii noștri actuali. Are și o solidă formație de economist, ceea ce-l face să mute întreaga discuție pe teren social și economic. Mai mult: să definească un program ideologic precis, cu statistici și cifre reci în față. Această publicistică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spiritul de deschidere și liberă circulație al ideilor și persoanelor, de întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul (respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid regrupați în partide neocomuniste și naționaliste. Opoziția, practic decimată timp de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și agresivitate abia disimulată. Mimează totuși obiectivitatea (falsă), dar nu reușește niciodată să-și disimuleze zelul propagandistic (real). Aceste ticuri sunt reținute uneori și de opinia critică a presei 11. Tipul nr. trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere, în condiții inconfortabile, la care nu este, în mod vădit, adaptat. Și atunci el revine, indignat la culme, la procedeul și stilul tradițional al demascării, amenințării
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și, mai ales, a reformula și dezvolta această tradiție, în termeni moderni, devine, în contextul imediat, o necesitate urgentă și esențială. Nu ezităm să declarăm că șansa ideologiei noastre moderne nu este alta. Faptul că un număr de scriitori și ideologi importanți, formați între cele două războaie, revin masiv la suprafață prin reeditări în serie, toți de orientare net antidemocratică, nu ne intimidează câtuși de puțin. Ideologia lor este iremediabil perimată și, în mod evident, profund neconstructivă, fără perspectivă în împrejurările
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu spun, în câteva propoziții, despre ce este vorba într-o carte și dacă are vreo importanță, nu mai interesează în realitate pe nimeni. Criticii literari, și încă de prim ordin, care după 1989 au devenit jurnaliști, comentatori politici și ideologi notabili, au avut o mult mai exactă intuiție a momentului istoric și un instinct publicistic mult mai sigur. Și deci, o prezență mult mai utilă în cultura actuală. A funcționat, am spune, un admirabil fenomen de autoreglare culturală spontană, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Félix Guattari, Jean Chesneaux, Gérard Mendel, André Gorz, care continuă să-și pună întrebări cu privire la căutarea cunoașterii și la relațiile dintre știință, tehnică, politică și cultură. Este aceasta o caracteristică franceză? O influență culturală care își are obîrșia în vremea ideologilor? Cînd Joël de Rosnay compară Grupul celor Zece cu conferințele Macy din anii '50 din Statele Unite, uita că cele din urmă nu implicau politicienii și că nu era vorba, cel puțin nu explicit, de a medita la un proiect politic
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
parte medici pre-cum Cabanis, Philippe Pinel sau Moreau de La Sarthe; filosofi, precum Destutt de Tracy; naturaliști (Cuvier, Jussieu); exploratori, istorici etc. Ideologia, definită de Destutt de Tracy ca știință a ideilor, se voia simultan un proiect antropologic, științific și educativ. Ideologii acordau un rol important răspîndirii științei și s-au aflat la originea creării Marilor Școli (Grandes Écoles). A înțelege cum se construiește treptat ființa umană prin educație și cultură era unul dintre obiectivele acestei Societăți pentru observarea omului care, indiscutabil
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Marilor Școli (Grandes Écoles). A înțelege cum se construiește treptat ființa umană prin educație și cultură era unul dintre obiectivele acestei Societăți pentru observarea omului care, indiscutabil, prezintă multe puncte comune cu Grupul celor Zece. În zilele noastre, termenii de "ideolog" și "ideologie" au căpătat o conotație adesea peiorativă, iar adjectivul "ideologic" a căpătat sensul de "doctrinar". Napoleon, căruia această mișcare nu-i plăcea deloc, critica ceea ce el lua drept discuții despre idei lipsite de conținut și trata doctrina Ideologiei drept
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
au căpătat o conotație adesea peiorativă, iar adjectivul "ideologic" a căpătat sensul de "doctrinar". Napoleon, căruia această mișcare nu-i plăcea deloc, critica ceea ce el lua drept discuții despre idei lipsite de conținut și trata doctrina Ideologiei drept "metafizică tenebroasă". Ideologul la care ne referim e un om care crede în forța ideilor, materialist, ce abandonează metafizica și lucrează la constituirea unei noi societăți. Ideologii, acești republicani ai Vechiului Regim, au fost filosofii Revoluției; partizani ai noii puteri, și-au asumat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
el lua drept discuții despre idei lipsite de conținut și trata doctrina Ideologiei drept "metafizică tenebroasă". Ideologul la care ne referim e un om care crede în forța ideilor, materialist, ce abandonează metafizica și lucrează la constituirea unei noi societăți. Ideologii, acești republicani ai Vechiului Regim, au fost filosofii Revoluției; partizani ai noii puteri, și-au asumat responsabilități importante, "s-au arătat plini de curaj în vremuri primejdioase și foarte francezi prin gustul pentru ideile generale"177. Încă un punct comun
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Habermas și autoreflecție. (cf. P. Ricoeur, 1999:333-336). Prin urmare, chiar disciplinele însărcinate cu critica formelor ideologice sunt într-o anumită măsură contaminate ideologic, fiind animate de un interes (chiar dezideologizant). Aceasta ne duce cu gândul la un „conflict al ideologilor”, deoarece, „în fiecare moment, există în lucru un număr de discursuri ideologice aflate în competiție, în interiorul formațiunii sociale generale; iar miza în ce privește modul în care sunt produse, folosite, regularizate, instituționalizate și modul în care li se rezistă, nu este doar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rescrieri, o literatură "fără obiect". Relația dintre memorialistică și literatura de imaginație merită câteva rânduri explicative. În sinteza istoriografică din 1937, Lovinescu își încadrează proza la capitolul Epica autobiografică, care ar fi, în opinia sa, "opera criticilor, eseiștilor și a ideologilor", adică a scriitorilor înclinați mai mult spre reflecție și, tocmai de aceea, cu o imaginație limitată la nivelul experiențelor personale de viață și de lectură. Nu întâmplător, în categoria cu pricina sunt plasate, pe lângă scrierile literare ale lui Lovinescu însuși
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu însuși admite a-și fi împlinit "latura sa esențială și a rasei sale"7) era un moment necesar, ce se cerea depășit prin opțiunea pentru așa-numita "epică autobiografică" (model "obiectiv", ilustrat de creațiile ficționale ale criticilor, eseiștilor și ideologilor). Pe scurt, trecerea de la memorialistică la epica autobiografică indică însăși direcția de evoluție a literaturii criticului, de la expresia temperamentală (moldovenismul) la manifestarea ei voluntarist-"bovarică", intelectualist-burgheză. Nu trebuie omis apoi faptul că, în Istoria... din 1937, memorialistica era încadrată la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de la Sburătorul de a se plasa de cealaltă parte a baricadei în raport cu prozatorii sămănătoriști și poporaniști, de la Hogaș și Sadoveanu la Ionel Teodoreanu sau Cezar Petrescu. Spre deosebire de literatorii aceștia pursânge, memorialiștii sunt, după cum se observă cu ușurință, tot "critici" și "ideologi", ca și reprezentanții "epicii autobiografice" de unde rezultă că numai personalitățile de prim rang ale unei culturi, cu o activitate polivalentă, de mare ecou în conștiința publică, se cuvine să dea seamă de lumea prin care au trecut, având totodată posibilitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în vedere doar elementele de "conținut" ale acesteia, "temele" și "motivele" predilecte, nu și valorile ei de sugestie (de parcă "fondul" și "forma" s-ar putea segrega de facto în două entități autonome!). Și ipostaza evidențiată în acest caz (cea de "ideolog") i se părea a fi tocmai cea mai perisabilă, pentru că se referă la un scriitor ce "reprezintă, anume, tradiția națională, conservatorismul istoric, dragostea pentru poezia, limba, legendele populare și, totodată, cultura germană"90. Dar dacă "prin temele lirismului său, prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reductibilă, în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a fost un fetiș cu o putere de sugestie necunoscută azi, sau, în orice caz, altfel cunoscută (s.n.). Pentru noi, el nu era nici ideologul naționalist, nici luptătorul politic de la care se inspiră generațiile militante ale veacului nostru, de căpitani și de gardiști. El era poetul, cel mai mare poet al limbii române, de o armonie și de o tristețe care ne îmbăta și ne
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în Grecia antică, precizează criticul de la Contemporanul, intuind importanța obsesiei auroralului, a originarului, în creația eminesciană). Pentru Gherea, așadar (care făcea apologia "femeii-erou"), era de neînțeles un ideal pur estetic precum acela eminescian: " Dacă femeia e cochetă și ușoară constată ideologul socialist -, apoi vina este că se potrivește prea mult idealului ce și-a creat el însuși, ideal numai de sărutări și îmbrățoșări, ba prin codri, ba pe marea"132. Abia o dată cu generația următoare, la începutul noului veac, eminescianismul va fi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]