1,191 matches
-
glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile lui Schopenhauer, anume că „Uneori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu și mai ales în narațiunea intitulată provizoriu Cuconul Vasile Creangă: "Abia sara, cînd satul devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Yourcenar își aduce aminte de cel mai remarcabil aspect al copilăriei sale lipsa unui statut social privilegiat 16, dar reședința rurală a familiei de la Mont Noir, dincolo de granițele satului Saint-Jans-Cappel, din nord-estul Franței, aproape de frontiera belgiană, a fost deopotrivă frumoasă, idilică și privilegiată din punct de vedere social. Reședința a fost vândută în 1912 și apoi demolată, dar nu avem motive să ne în-doim de memoria copilului din primii ani de viață. Rudele feminine veneau și plecau: mătuși, bunici (ferocea Noémi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
având ca motiv central dragostea; izbutită este și Lacătul apei, un „scurt roman”, unde personajul principal, Petre Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur, și conturează psihologii aparte, vizibilă fiind predispoziția autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă pe care îl trăiește un personaj donquijotesc, Adam Ficioru. Înglobând într-o parabolă înfruntări și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
vrea să meargă la McDonald’s după ce s-a uitat la televizor? Impactul mărcilor asupra copilului Reclamele pentru marile rețele de fast-food-uri apar frecvent la televizor sau în reviste. Adesea clipurile prezintă o familie care ia masa într-un decor idilic de fast-food ideal cu jocuri și meniuri amuzante. Care este impactul unor astfel de reclame asupra copiilor. Un experiment l-a evaluat. Medicul Thomas Robinson de la Universitatea Stanford, California, a dat să guste unor copii cu vârste cuprinse între 3
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
literară, întro perioadă, întrun curent cultural/literar sau întro orientare tematică Poezia Georgica a IVa, inclusă în volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), ilustrează paliere multiple ale paradigmei postmoderniste. Titlul, preluat de la Vergilius, reliefează o relație intertextuală cu reprezentarea idilică a existenței țăranului în poezia antică, bucolică. Ingenioasa construcție bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
artistic. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Însemnătatea educației primite în familie Familia este un microunivers în care cel mai frumos lucru este venirea pe lume a copiilor și creșterea lor sub privirile ocrotitoare ale părinților. Desigur, imaginea evocată pare idilică, dar această tentă nu anulează adevărul enunțat. Eu cred, cu toată convingerea, că evoluția armonioasă a unui copil este determinată în primul rând de calitatea educației primite în familie. Pornind de la premisa că primii ani de viață sunt de maximă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apar ca sinteze între tradiție și modernitate. În vechiul cadru natural apar simboluri ale modernității: „Decor străvechi încins de-un arc de fier”. Poezia concentrează inspirația naturală și spiritul aflat într-o continuă transformare. Labiș nu tolerează mult timp linearitatea idilică. În Pe obcinele Stănișoarei schema e previzibilă: poetul contemplează natura și e copleșit de amintiri din timpul războiului. În alte poezii cadrul natural e deja contaminat de o tristețe apăsătoare: „Copil fiind, veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și oroare
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
său prefigurează, prin reflexivitate romantică, înainte de Heliade și Gr. Alexandrescu, o nouă orientare a sensibilității artistice. Păstorul întristat (scrisă la 18 ani) vine încă în prelungirea liniei convenționale a secolului al XVIII-lea, cu ecouri din pastoralele lui Florian (scene idilice și galante, imaginea simplificată a omului și a naturii, figurația mitologică). Există aici semne ale unui remarcabil simț al expresiei, vizibile și în versul de grațioasă fluență, potrivit cerințelor genului și candorii iubirii tinerești. Ruinurile Târgoviștii rupe vădit cu clișeele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
tocmai volumul de evaluare a prezentului și de sumbră prefigurare a viitorului, e cvasiignorat ori răstălmăcit de exegeza americană. Pentru a da numai exemplul colegului lui Lilla, Lerner: acesta e uneori înclinat să-l citească pe Tocqueville în cheie aproape idilică, de parcă l-ar citi pe Rousseau - am asistat eu însumi la un asemenea exercițiu, în 1992, în seminarul lui Franșois Furet despre biografia intelectuală a lui Tocqueville. Voi reveni asupra influenței lui Tocqueville, una dintre cheile pentru înțelegerea gândirii și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
librărie, operă, filarmonică, muzeu, expoziție. Iconoclasmul și activismul Stângii occidentale din anii ’60 au pus capăt acestei stări ideale. Greve, sit-ins, revolte, demonstrații, lupte de stradă și alte asemenea au destrămat violent (nu numai în sensul violenței simbolice) pacea aproape idilică a universităților din Vest, instituții din care tensiunile și conflictele nu au lipsit niciodată, dar care până atunci, cu excepția gravelor tulburări din anii ’20-’30, provocate în special de extrema dreaptă, rămăseseră în general aulice și intelectuale. În anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
jucase și Matei Millo), și Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un personaj insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
rostită de diverse personaje : „Socialismul nu e țara laptelui și a mierii, dar îți oferă posibilitatea de a le avea” (Tovarășul Prim). „Vă imaginați comunismul ca pe un edificiu de cleștar, cum încercau unii să- l prezinte ?” (tovarășul Cremene). „Imaginea idilică despre lume n-are nici o legătură cu arta adevărată !” (prof. Cremene). „Poate și noi suntem vinovați de imaginea pe care am lăsat- o celor tineri. Am vrut să fim infailibili. Totdeauna cu adevărul de partea noastră. Ei, uite că în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe care aceasta le punea escapadelor sentimentale, poetul demisionează în 1873, când dobândise gradul de căpitan. Retras la Tecuci, duce o viață aproape idilică. În 1876 acceptă funcția de prefect al județului Cahul. Odată cu izbucnirea războiului, în 1877, reintră în armată, cu gradul de maior, și participă la asaltul Plevnei. Cu acest prilej compune poezia Marșul călărașilor, care, pusă pe note de I. Mețescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
într-o companie aristocrată, a unor tineri, care pun tot felul de întrebări legate de dragoste, în maniera celor descrise a avea loc la curțile din Franța. Plăcerile nobile ale celor din regatul Napolelui au fost asociate cu toposul grădinii idilice, pline de splendoare, în care tinerii manierați trăiesc clipe de desfătare spirituală. Motivul acesta devine încărcat de melancolie pentru că amintește de o lume ideală, în acord deplin cu natura, pe care autorul se pare că a cunoscut-o, dar de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Symonds, Giovanni Boccaccio as Man and Author, AMS Press, Inc., 1968, p. 89. (trad. n.) 56 încercarea lor mărturisită de a valorifica, în unele dintre nuvele, o tradiție epică orală drept sursă.”136 Rama plasează acțiunea boccaccescă într-un spațiu idilic, îndepărtat de decăzuta și morbida Florență, măcinată de plagă. „Încadrând povestirile într-o ramă, Boccaccio se supune mai întâi unei imperative nevoi artistice de ordonare. Rama îl ajută să delimiteze istorisirile, să facă comentarii asupra lor și să controleze întreg
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
forța cuvântului propun o lume mai frumoasă. Iubirea este sentimentul dominant al lumii boccaccești, ea guvernează tot și ei i se supun legile firii, în numele ei naratorii fac uneori rabat și de la morală, iar Neifile, tânăra îndrăgostită, devine o imagine idilică a nubilei ce experimentează primele trăiri arzătoare ale dragostei. La polul opus iubirii nu poate fi decât trădarea și suferința, iar Elisa este cea asemănătoare Didonei, părăsită în mod nedrept de Enea.145 Desigur că au fost oferite, în critica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
146 Prin aceste voci care reușesc să nu rămână doar simple alegorii, Boccaccio își trasează, încă din incipitul Decameronului, dorința de a realiza o inițiere într-o lume complexă, aflată sub semnul bucuriei, al jocului și al cântecului, o lume idilică și ademenitoare, care uneori cunoaște și supliciul dragostei neîmpărtășite și care dorește, cu orice preț, să se afirme, să fie recunoscută și recompensată pentru noile valori pe care le propovăduiește. Cu siguranță, tot refugiul lor și toată existența aproape edenică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și de gândire. Guvernând ca regină ziua a cincea, zi ce cuprinde istorisiri de dragoste care au un deznodământ fericit, așadar o tematică optimistă, Fiammetta nu-și dezminte natura veselă și plină de vitalitate, dorința de a oferi o alternativă idilică unei vieți amenințate de pericolul iminent și aproape inevitabil al morții și de a aduce o laudă femeilor virtuoase și înțelepte, cum ar fi donna Giovanna, cea care este impresionată vădit de dragostea plină de mărinimie pe care i-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a zânelor, a miraculosului. Întoarcerea târgoveței, prin basmul rostit, în acele timpuri magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice de doamne serafice, pare a fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își une întrebarea dacă celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
operă superioară în comparație cu celelalte creații ale tinereții, deoarece renunță la digresiunile livrești sau mitologizante, care atât de mult umbreau povestea lui Florio și a Biancifiorei. Ninfale fiesolano este o novella în versuri.616 În atmosfera rarefiată a unui decor rustic idilic, naratorul schițează delicatele emoții ale unor adolescenți care se luptă cu pasiunea ce crește în ei, cunoscând o evoluție de la inocență spre o maturitate a sentimentelor, pentru ca, în final, să se resimtă acut sentimentul disperării. Un simplu băiat de la țară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de poeme, vizionare și alegorice, deși stilurile rămân distincte, originale, unice. Există patru astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster, la pierderea iubitei sale soții, Blanche, decedată la numai douăzeci și nouă de ani, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]