1,748 matches
-
În cele din urmă, iată că a venit. Jack și cu mine. Singuri Într-o cameră. Cu pat. În acest moment, mă zăresc Într-o oglindă aurită și Îmi stă inima de jenă. Uitasem că am pe mine costumul ăla idiot de Albă ca Zăpada. SÎnt roșie la față și plină de pete, am ochii ieșiți din orbite, părul Îmi stă În toate direcțiile și mi se vede bareta de la sutien. În nici un caz nu așa aveam de gînd să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întunecate, În timp ce muzica răsună dinspre boxe și dansatorii trec pe lîngă mine În costume strălucitoare. Un bărbat cu pene albastre În păr Își lipește piciorul În sus pe perete, În timp ce vorbește cu cineva din cabină. — Așa că i-am atras atenția idiotului de procuror că precedentul stabilit În 1983 În cazul Miller contra Davy Înseamnă... Se oprește brusc. Shit. Am uitat primii pași. Îi fuge tot sîngele din obraji. Nu-mi aduc aminte absolut nimic. Și nu glumesc ! Un jeté și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
părerile despre prietenii apropiați și studenții favoriți și a ajuns la concluzia că erau perfect justificate. Nu i‑am mărturisit niciodată că mă Îndrăgostisem de Rosamund, pentru că ar fi râs de mine și mi‑ar fi spus că sunt un idiot. Totuși e foarte important să Înțelegeți că el nu făcea parte dintre acei indivizi pentru care dragostea a fost detronată și dezumflată, - pentru care dragostea nu Înseamnă decât istorie - un mit romantic care s‑a Încăpățânat mult timp să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Juan, unde Îi era internată soția. Timp de câteva săptămâni femeia nu putuse vorbi, poate că nici auzi - cine ar fi putut să spună? Nu voia sau nu putea să deschidă ochii. Era inconștientă. - Nu răspunde. Mă simt ca un idiot când Îi vorbesc. Când a sosit autobuzul nostru, l‑am lăsat pe om tot la bar. Arăta ca o spărtură de gresie roșie peste care atârna niște iarbă uscată, albicioasă. Pe Rosamund o durea inima că‑l lăsam singur acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ridicol să vă gândiți la fericire. Călătorii prin ploaie nu se simt niciodată fericiți. E total ridicol cu mă siliți pe mine să vă răspund la astfel de întrebări. ȘEFUL GĂRII: Ridicol? Ridicol? Sigur... De fapt... Ah, domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rusesc n-a reușit niciodată să descopere vreo dovadă că am fost agent american. El își dă cu părerea că am fost nazist înflăcărat, dar că n-ar trebui să fiu făcut răspunzător pentru faptele mele, de vreme ce am fost un idiot politic, un artist care nu era în stare să discearnă între realitate și visuri. Cei trei care m-au arestat în apartamentul doctorului Epstein - croitorul, ceasornicarul și pediatrul - sunt și ei prezenți pentru proces, veniți aici într-o excursie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tot, să pună întrebări, cel mai monstruos lucru pentru pacea interioară a orașului, să întrebe de ce lupta fizică aduce liniște în suflet, să transmită asta pe post sau să scrie în ziare și un popor sau o lume întreagă de idioți molateci să se scandalizeze, să judece și să ceară oprirea acestei „barbarii”. - Trebuie să fim lăsați în pace, Mitch. Ei nu înțeleg. Asta e treaba noastră. - Da, domnule. - Reporterul ăsta... A văzut ceva din oraș? - Nu, l-am săltat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ta. —Mersi. M-am privit mulțumită. —Parc’ aș fi Scarlet O’Hara în ea. Mă privi cu sinceră nedumerire. —Ți-o făcuși din două draperii vechi, nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1 să tragă de mine și eu să mă agăț de stâlpul patului, nu-mi prea ieșise chiar o talie de viespe, dar mă strânsesem destul de mult. Și sânii, cărora nu le lipsea substanța, în vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu un cadavru și ăla a fost singurul mod în care s-a gândit că poate scăpa de el. — Dar de ce nu l-a aruncat pur și simplu, de sus? Dacă, să zicem, a fost un incidente 1? — Un accident, idiotule. Să-l arunce de pe pasarela de serviciu? Păi, dacă nu erai deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la lumini și reflectorul se stinse din nou. — Un idiot, zise Bez pe un ton acru. Așa face de fiecare dată și crede că-i amuzant. În ciuda acestei bravade, părea că e într-o stare mai proastă ca de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să par. Nici nu știi cât de flatată mă simt! — Ei bine, mă bucur că mi-a dat un pretext să te sun! replică Hugo. Ne-am privit în ochi plini de furie, câteva secunde, până când am înțeles cât de idioți fuseserăm amândoi. Cum a reușit Ben să te lege? întrebai eu, curioasă. Mă duceam în bucătărie să iau ceva de băut și m-a lovit în cap, pe la spate, zise Hugo. Când mi-am revenit, mă legase fedeleș de scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Credeți că rezolvarea se află în puterea mea? Poate că peste un an veți putea contribui la rezolvare. Trebuie ca un anumit Guvern să facă primul pas. — De ce? Vă închipuiți că Guvernele tuturor țărilor care împart bazinul amazonian sunt niște idioți? Au studiat argumentele pro și contra și au hotărât să se lanseze în cucerirea teritoriilor lor, conștienți de ce e mai bine pentru interesele lor naționale. Vreți să spuneți că tehnicienii și inginerii lor se înșeală sau că acționează cu rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fostului birou, acum devenit apartament, îi produseseră un grad ridicat de excitare sexuală care se cerea rapid potolit. Mai ales atunci când mai luai în calcul și faptul că drumul spre casă, la volanul unui Aston Martin, fusese încetinit de un idiot care mergea cu douăzeci de mile pe oră și pe al cărui parbriz din spate se găsea unul din abțibildurile alea enervante pe care scrie „Copil la bord“. Hugo se simțea iritat de fiecare dată când constata că gradul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de afecțiune către fiul său, care însă l-a ignorat complet și a continuat să urle. Slavă Domnului, s-a gândit Hugo, că după Crăciun putea să scape ducându-se din nou la birou. Era adevărat că Neil era un idiot și că Dunn și Dustard nu era nici pe departe cea mai dinamică agenție din branșă, dar, cel puțin - și, de fapt, tocmai din acest motiv - era un refugiu pașnic și liniștit. —O să-i duc dorul, a rânjit el ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
casa, și a început să-și frece pata cu frenezie. —Ce-ai zis? — Nimic. Nu se-aude bine. Ce-ai întrebat? Dacă-i cânt copilului? Ei, cred că-i cânt din când în când. Deși Theo îl preferă pe Elvis. —Idiotule, am zis dacă vorbești cu el prin semne, nu dacă-i cânți. Copiii care vorbesc prin semne au, până la șapte ani, un IQ cu douăsprezece până la paisprezece puncte mai mare decât copiii care nu fac asta și... —Amanda? Tu unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu ai prea mult control când vine vorba de maternitate. —Mie-mi spui, a zis Alice mâhnită. —Dar majoritatea femeilor au ocazia să ia măcar acea decizie inițială. —Ei, asta a fost, a răspuns Alice vioaie. Jake a fost un idiot. Recunosc. Dar o să-i mai dau o șansă. Am înțeles. Dar ești foarte sigură că vrei să stai cu - temporar, maică-sa și-a pierdut stăpânirea de sine - fanaticul ăla? —Mamă, i-a replicat Alice cu hotărâre. Trebuie să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În orice alt moment, Hugo ar fi fost interesat de persoana respectivă. Acum, însă, nu simțea decât o formă profundă și liniară de teamă. De ce stătuse în casa Laurei? De ce nu fugise de cum dăduse cu ochii de ea? Numai un idiot n-ar fi înțeles ce avea, în mod evident, să se întâmple. Și, mai mult, de ce-i mai pomenise și de terapie? Nu-și dăduse seama că o femeie tratată cu dispreț se înfurie, dar că nimeni nu e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai mult decât orice ședință de consiliere. M-a ajutat să mă cunosc. Să înfrunt lucrurile pe care până atunci nu avusesem curajul să le recunosc. —Ca de exemplu? l-a întrebat Alice obosită. În primul rând, că sunt un idiot nenorocit. Într-o seară, când am ieșit cu Tarquin la cină... —Cină! Alice a deschis ochii larg. În tot timpul de când se mutase în Vechea Morgă, ea și Jake nu ieșiseră nici măcar o singură dată la cină. Da, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plătită, care are responsabilitatea creșterii unui copil și beneficiază și de înțelegerea șefului. Și care, după ce firma se punea pe picioare, avea să aibă la dispoziție și o creșă gratuită. Într-un final, băncile au acceptat ideea că numai un idiot ar lăsa să-i scape din mână o asemenea comoară. Iar Hugo nu avea să angajeze idioți. Din contră, persoanele pe care le-a angajat, în majoritate refugiați din Londra, așa cum fusese și el cândva, erau așa de puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se punea pe picioare, avea să aibă la dispoziție și o creșă gratuită. Într-un final, băncile au acceptat ideea că numai un idiot ar lăsa să-i scape din mână o asemenea comoară. Iar Hugo nu avea să angajeze idioți. Din contră, persoanele pe care le-a angajat, în majoritate refugiați din Londra, așa cum fusese și el cândva, erau așa de puse pe treabă, de experimentate și de capabile încât firma Fine Properties a reușit, foarte curând, să eclipseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
desfăcură mai întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un elev picat e semn că nu sunt bun educator <victor37>: ok, nu ai timp să te ocupi de toți elevii... <sys>: văd că pricepi nivelul clasei trebuie să fie media între cei inteligenți și hărnici, și cei puturoși și idioți <sys>: unii excelează, alții o duc grăpiș... <sys>: daca ii pic, îmi ștric vacanță: trebuie să îi pregătesc să treacă... <victor37>: mai bine îi treci din start <sys>: da. Nu am probleme nici cu directorul, nici cu părinții, am și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
imposibil să nu vin măcar o dată pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe an la Veneția, deși în ultimii ani îmi aduc sistematic cu mine un eseu al lui Răgis Debray intitulat Contre Venise. Un excelent eseu în care domnul Debray schițează profilul unui sublim personaj, „idiotul venețian”. Pentru că toți suntem niște idioți cînd mergem la Veneția, spune el pe scurt. Oricît de culți am fi, oricît de subtili, de talentați, de mari artiști, la Veneția devenim niște figuranți, niște umbre halucinate care se plimbă de colo-colo fără țintă... Debray este foarte supărat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]