8,779 matches
-
component al procesului decizional, influențând activ dinamica acestuia. Conform modelului deciziei în incertitudinea persistentă, procesul decizional tinde să treacă prin aceleași faze precum cele menționate în modelele bazate pe calculul cert: formularea problemei, elaborarea listei de soluții alternative, evaluarea și ierarhizarea acestor soluții, alegerea uneia dintre ele și, în fine, acțiunea. De asemenea, procedura de decizie este, în linii generale, cognitivă (căutarea de cunoștințe relevante pentru decizie) și rațională (cunoștințele sunt prelucrate într-o manieră rațională, cum este cea descrisă în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este aici orientat spre căutarea unei soluții cât mai bune. După cum se poate observa, strategia satisfăcătorului reprezintă un proces simplificat, prescurtat de decizie. Unele faze, dificil de realizat în condiții de incertitudine ridicată, ca, de exemplu, investigarea alternativelor, evaluarea și ierarhizarea lor, tind să fie eliminate. Prima problemă care se ridică în mod firesc este: cum putem evalua strategia satisfăcătorului în raport cu strategia optimalității tendențiale? La o primă vedere s-ar putea imputa strategiei satisfăcătorului că reprezintă un comportament irațional, slab productiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decidentul nostru este norocos și reușește să identifice alte câteva soluții care i se par satisfăcătoare. Apare acum o nouă problemă, care nu ar fi existat dacă decidentul s-ar fi oprit la prima soluție formulată: evaluarea soluțiilor alternative și ierarhizarea lor. A fost rațională decizia de a accepta riscul și de a continua cercetarea? Răspunsul ar fi afirmativ doar dacă șansele de a obține pe baza unei asemenea evaluări o soluție mai bună decât prima soluție formulată sunt suficient de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putem aștepta ca balanța, cel puțin provizoriu, să încline în favoarea unei soluții sau a alteia. Doar în mod excepțional balanța argumentelor pro și contra ar prezenta o stare perfectă de echilibru. În realitate, nu acesta este cazul. În incertitudine, principial, ierarhizarea tinde să fie instabilă. După cum am văzut mai înainte, această instabilitate provine din două surse. În primul rând, din dificultățile de ierarhizare a criteriilor de evaluare, cel puțin la nivelul cunoașterii comune, dacă nu chiar în mod principial, după cum sugerează
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și contra ar prezenta o stare perfectă de echilibru. În realitate, nu acesta este cazul. În incertitudine, principial, ierarhizarea tinde să fie instabilă. După cum am văzut mai înainte, această instabilitate provine din două surse. În primul rând, din dificultățile de ierarhizare a criteriilor de evaluare, cel puțin la nivelul cunoașterii comune, dacă nu chiar în mod principial, după cum sugerează o serie de teorii (Păun, 1980). Dacă criteriile de evaluare nu pot fi agregate într-o ierarhie clară, decidentul, chiar dacă ar deține
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sugerează o serie de teorii (Păun, 1980). Dacă criteriile de evaluare nu pot fi agregate într-o ierarhie clară, decidentul, chiar dacă ar deține cunoștințe complete despre alternative, nu ar putea să le ierarhizeze cu claritate. În al doilea rând, instabilizarea ierarhizărilor alternativelor provine din lipsa de coerență a cunoștințelor incerte. În consecință, imaginea cognitivă tinde să ia forma unei mulțimi nestructurate de argumente pro și contra asociate cu soluțiile concurente, argumente care nu duc principial, fie chiar și provizoriu, la o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
soluția a pare a fi cea mai bună; privind însă dintr-o altă perspectivă, soluția b pare preferabilă. Dar careperspectivă este mai bună, prima sau a doua? Și în această privință incertitudinea produce o stare de indeterminare. Caracterul oscilant al ierarhizării creează mai degrabă situația că decidentul nu poate atribui preferințele diferențiate alternativelor. Lipsa de discriminare și oscilația au ca efect faptul că alternativele par mai degrabă egale. Cu alte cuvinte, ele au pentru decident o probabilitate egală de a fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nervos simpatic prin distorsiunea emoțiilor și gândurilor ce induc un răspuns tensionat. Terapeutul propune tehnici de reglare și control a respirației, cât și tehnici de relaxare. Tehnicile comportamentale se bazează pe expuneri treptate în imaginație și/sau in vivo după ierarhizarea situațiilor anxiogene. Tratamentul cognitiv se bazează pe procedeele de prelucrare ale informației, identificarea monologurilor catastrofice (săgeată descendentă), a distorsiunilor cognitive și modificarea acestora din urmă. Fiecare ședință este urmată de sarcini definite, în acord cu pacienta, și adaptate stadiului terapiei
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apoi continuă de una singură. Sarcini de îndeplinit Sarcinile care vor fi îndeplinite în intervalul dintre ședințe sunt stabilite astfel: - control al respirației în repaos sau imediat ce se manifestă anxietatea; - notarea tuturor situațiilor evitate sau care îi provoacă teamă și ierarhizarea acestora în jurul a două teme: situații în care pacienta este singură, situații din care nu poate să iasă; - continuarea auto-observației; - continuarea notării modului în care își administrează anxioliticele. Feedback Terapeutul face un rezumat al ședinței și pacienta oferă un feedback
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de comunicare care ridică probleme unui pacient, putem să-i propunem acestuia să ordoneze situațiile personale în funcție de gradul crescut de dificultate (de la cea mai simplă la cea mai dificilă), precizând pentru fiecare gradul de dificultate (de la 0 la 100). Această ierarhizare, diferită pentru fiecare pacient, ajută la desfășurarea terapiei. Tabel 4. Ierarhizarea dificultăților în ceea ce privește afirmarea de sine a Christinei. 10 A cere explicații în legătură cu o frază pe care n-am înțeles-o la reuniune. 15 A refuza să cumpăr un obiect
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acestuia să ordoneze situațiile personale în funcție de gradul crescut de dificultate (de la cea mai simplă la cea mai dificilă), precizând pentru fiecare gradul de dificultate (de la 0 la 100). Această ierarhizare, diferită pentru fiecare pacient, ajută la desfășurarea terapiei. Tabel 4. Ierarhizarea dificultăților în ceea ce privește afirmarea de sine a Christinei. 10 A cere explicații în legătură cu o frază pe care n-am înțeles-o la reuniune. 15 A refuza să cumpăr un obiect inutil propus de un negustor ambulant. 15 A refuza să răspund
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de către fiecare pacient care intră în rolul vânzătorului (aceasta înseamnă să adreseze o cerere) apoi în acela al clientului care refuză. Tehnica sufleurului permite ca pacienții în dificultate să fie ajutați. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să pregătească o ierarhizare a refuzurilor pe o scară de la 0 la 100. Ei trebuie să exerseze cum să formuleze un refuz simplu situat între valorile 0 și 30. Ei trebuie să se gândească la o situație personală de refuz, situată pe scară între
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ei abordează apoi etapele antrenamentului pentru rezolvarea problemelor dezvoltat de D'Zurilla și Nezu, metodă care i-ar permite să-și rezolve problemele regăsindu-și în același timp încrederea în abilitățile sale. Prima etapă: definirea unei probleme După identificarea și ierarhizarea problemelor, prima etapă constă în definirea acestora. D'Zurilla și Nezu sugerează necesitatea precizării a patru dimensiuni: - contextul în care a apărut situația (cine este implicat?, ce s-a întâmplat?, când?, cum?); - ce este deranjant sau inacceptabil pentru pacient; - cum
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în prealabil și pacientul nu trebuie să aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul să aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
L construiesc o ierarhie a stimulilor anxiogeni care provoacă în mod obișnuit teama. Acest termometru al fricii permite apoi gradarea expunerii în imaginație apoi in vivo la situații pe care pacienta le evită. Tabel 1. Termometrul fricii al doamnei L. Ierarhizarea stimulilor % anxietate Să se gândească la accidentul și la moartea posibilă. 100 Să traverseze o stradă. 100 Să citească un dosar al unui accident. 90 Să conducă. 90 Să lase copiii să plece cu mașina. 80 Să lase copiii în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fost folosit timpul înainte de depresie permite evidențierea activităților pe care pacientul dorește să le desfășoare din nou. Această etapă se încheie cu definirea obiectivelor comportamentale. Planificarea activităților sau prescripția sarcinilor gradate După definirea obiectivelor comportamentale, pacientul începe să desfășoare activitățile. Ierarhizarea sarcinilor și desfășurarea activităților Fiecare obiectiv corespunde unor comportamente concrete. Pacientul face un clasament al obiectivelor, de la cel mai simplu până la cel mai dificil de realizat, pentru a pregăti o ierarhizare a expunerii. Câteva reguli pentru realizarea acestor activități - Să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
După definirea obiectivelor comportamentale, pacientul începe să desfășoare activitățile. Ierarhizarea sarcinilor și desfășurarea activităților Fiecare obiectiv corespunde unor comportamente concrete. Pacientul face un clasament al obiectivelor, de la cel mai simplu până la cel mai dificil de realizat, pentru a pregăti o ierarhizare a expunerii. Câteva reguli pentru realizarea acestor activități - Să se aleagă activitatea care este cel mai ușor de abordat. - Să se planifice momentul din zi în care poate fi realizată aceasta. - Să nu se treacă la o altă activitate decât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
faptul că nu mai are viață socială (ea rămâne acasă, ideea de a trebui să iasă și, mai rău, de a întâlni oameni care i-ar cere informații în legătură cu sănătatea sa o îngrozește). Cel de al doilea exercițiu constă în ierarhizarea comportamentelor problemă și, pentru cel mai invalidant, în detalierea contextului psihologic conform celor cinci repere principale: emoție, gând, senzație fizică, comportament asociat, context care întărește comportamentul indezirabil. Martine alege să lucreze asupra stării sale de oboseală, simptomul cel mai invalidant
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un comentator informat și fin al unui fenomen literar care, influențat de conjuncturile sociale și politice, ajunge dominant în deceniile al optulea și al nouălea ale secolului al XX-lea. Radiografia critică a romanului politic românesc este un act de ierarhizare a valorilor, chiar dacă metoda înclină spre fixarea operelor într-o manieră mai degrabă clișeizantă decât analitică, și dovedește o înțelegere adecvată a valorilor tradiționale, dar nu neglijează eforturile stilistice și tematice înnoitoare ale noului roman politic. O. depășește șabloanele aproape
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
din ambele categorii. În final, este preferabil să alegem un format de codificare care să maximizeze cantitatea de informație prezentată. O scară valorică având șapte poziții de evaluare a atitudinilor față de un anume candidat are mai multă valoare decât o ierarhizare bivalentă simplă de tipul „îmi place sau nu-mi place un anume politician care apare pe lista de vot”. Un număr cardinal care stabilește poziția unui anumit venit pe unitatea de familie (adică lei pe an) este mai bogat în
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
anume are acele preferințe; b) neutralitatea între preferințe - astfel că pentru orice opțiuni j și k, dacă toți membrii grupului și-ar inversa preferințele, acestea fiind acum k și j, tot grupul să prefere acum k și j; și c) ierarhizarea preferințelor jucătorilor - astfel ca j să depășească pe k, dacă numărul membrilor grupului care preferă pe j lui k întrece numărul celor care preferă pe k lui j. Deocamdată vom presupune că avem situația „o persoană - un vot”, dar acest
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
produce un rezultat diferit, și nici o ordine de preferințe nu poate fi preferată alteia pe criterii raționale sau morale. S-ar putea răspunde că aceasta este o situație excepțională, bazată pe intransigența de grup dintre opțiuni. O schimbare minoră în ierarhizarea preferințelor, de exemplu simpla schimbare a locului doi cu trei în cazul jucătorului C, de la x>y la y>x, ar fi destul ca să producă un câștigător al majorității de echilibru Condorcet (y) indiferent care dintre perechi ar fi selectate
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
foarte mare dacă nu o face nici unul. Din nou, în prezentarea precedentă jocul avea valori de recompense specifice selectate spre a face ca rezultatul soluției să fie mai evident. Acum este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor în ordine crescătoare a utilității de la 1 la 4. Cel de-al treilea joc nu a mai fost prezentat până acum. Acesta poartă numele de „Asigurarea”. Din nou, ambii jucători ar prefera cooperarea mutuală față de un refuz mutual
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
continua să refuze cooperarea dacă nu are o asigurare clară în prealabil. Ca și în cazul jocului precedent, ca să demonstrăm că jocul nu depinde de anumite valori de recompense, acesta este prezentat în forma sa esențializată, folosindu-se doar o ierarhizare a preferințelor jucătorilor în ordine crescătoare de la 1 la 4. Ar trebui să fie deja evident faptul că cele trei jocuri au o structură formală identică. În toate, ambii jucători obțin recompense egale de pe urma cooperării și tot astfel de pe urma refuzului
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]