1,976 matches
-
magazine, palate și biserici, trenuri și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă nu, apăsau pur și simplu butonul telecomenzii și aruncau totul În aer. Și toate acele desene erau Însoțite de aceeași semnătură minusculă, dar durabilă: ZERO. — Le-ai făcut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și atunci am pornit, întâi s-a urcat pe podium mama, apoi eu, iar după noi, secretarul. Pe podium lumina era și mai puternică, fiindcă pe peretele din spate mai era aprins un șir de neoane albe, peretele fusese astfel iluminat pentru că era acoperit de o tapiserie cât toate zilele, reprezentând un partizan cu mitralieră, în mijlocul unui lan de grâu, care, în mod simbolic, confecționa un plug dintr-o grămadă de săbii frânte-n două, iar în fundal, în spatele tractoarelor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bizar i se păruse și faptul că pleca să-și ia camera cu o lună Înainte de deschiderea anului universitar; Însă Michel era un băiat bizar. În mijlocul marelui dezmăț natural, ființele umane au putut câteodată (rareori) să creeze mici spații calde iluminate de iubire. Mici spații Închise, personale, În care domnea intersubiectivitatea și iubirea. În cele două săptămâni care urmară, Annabelle Îi scrise lui Michel. Îi venea greu, trebui să șteargă și să rescrie de mai multe ori. Terminată, scrisoarea avea patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte de femei din aceea donată bazarurilor de spital: lenjerie, ciorapi, pulovere, fulare, fuste. O infinitate de mese. Locul Îmi evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
crapul la copcă de-o să fie festival. Îl chem și pe Chelaru, luăm o damigeană d-aia de-a lui de la Reghin, împărații crapului ne facem. Din pricina ceții, coloana merge mai încet decât merg de obicei coloanele oficiale și tăcerea, iluminată de alb-albastrul girofarului care pulsează egal, pătrunde înăuntru ca un gaz lichefiant. Încet-încet dizolvă conținuturile tuturor automobilelor gri fer și bleu marine, ale tuturor costumelor gri fer și bleu marine, de marcă scumpă și croială impecabilă, ale tuturor celor cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș fâș. O picătură de apă agățată de parbriz încearcă să ajungă și ea undeva. Fâș fâș. Apoi alta. Semaforul o iluminează violent. Fâș fâș. Apoi alta. ─ Spătarului 29, se aude prin stație. Spătarului 29, în cinci. Spătarului 29, hai care sunteți, în zece. Spătarului 29, donșoară, sunt 241, ajung în șapte minute. Spătarului 29, în șapte minute, doamna Aurora. În atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e clar că îl vedeai, inteligența și talentul iluminează orice ungher, numai că în lumea grăbită și superficială pe care el însuși o crease, din atâta genială risipă, cine să aibă răbdare să se uite? Dar vin și vă întreb: de unde știm noi ce e frumos și ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună și lumea părea că a înnebunit, cu trăsnete brăzdând orizontul ca niște furii strălucitoare, fulgere iluminând pădurea și tunete zguduind coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci de metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se întâlnesc. El vorbește astfel de caracterul imperios al conștiinței în conexiune cu legea naturală, ca regulă de aur, și poate să spună că Dumnezeu vorbește atât în conștiința celor buni, cât și a celor răi. O altă referință care iluminează această aprofundare despre conștiință este Sfântul Ieronim. În Comentariul lui Ezechiel, în primul capitol, în care apare termenul synteresis, este descrisă imaginea celor patru animale cu asemănare umană și care au patru chipuri și patru aripi. Ieronim vorbește despre interpretările
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
funcție, în conexiune cu prima, este cea de „judecător”. Conștiința emite o judecată practică a rațiunii ce-i dictează omului care este binele de făcut și răul de evitat. Această judecată, după cum am văzut, conține o rază de adevăr divin, iluminând existența omului în situațiile sale concrete. A treia funcție este cea de „normă de moralitate”. Judecata practică se prezintă ca ceva obligatoriu pentru persoană, și astfel conștiința desfășoară funcția ei de normă proximă de moralitate. Orice alterare a raportului dintre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
acest sens, raportul necesar dintre ortodoxie și ortopraxi ne conduce la stabilirea unor instanțe specifice adevărului: o instanță istorică care erupe din contextul istorico - salvific și are ca centru evenimentul Cristos devenit istorie, o instanță existențială, unită cu sensibilitatea actuală iluminată de valoarea salvifică a adevărului creștin și o instanță personală care privilegiază adevărul - relație, adevărul - subiect. G. Abba lansează o critică acerbă la adresa teologilor moraliști care consideră experiența morală ca fapt moral, referindu-se la pretenția școlii sociologice franceze de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca funcție de cunoaștere doctrinală în Biserică”. Cu alte cuvinte, sensus fidei semnifică conștiința individuală iluminată de credință, adică de Dumnezeu însuși. El indică, în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem că nu este doar Magisterul episcopilor, dar și învățătura specializată a teologilor; nu este doar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința este o voce fără cuvinte, ca o lumânare fără flacără: Cristos-Cuvântul vorbește prin ea în creație și în revelație, călăuzindu-ne cu harul său. Cristos-Lumina este cel care arde în lumânare și strălucește”. Prin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
coborârea Duhului Sfânt care, după relatarea Faptelor, i-a transformat pe discipolii lui Isus din ucenici descurajați și ascultători puțin perspicace, în mărturisitori bucuroși ai învierii sale și în vestitori curajoși ai mesajului lui Cristos (Fap 1,8; 2,14). Iluminați și mișcați de Duhul Sfânt, ei au predicat în mod liber întregului popor și autorităților iudaice faptul că Isus era Mesia și Domn (Fap 2,22-24.36; 4,12; 5,31). Duhul lui Dumnezeu se exprima printr-o vestire extatică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
puse în relief, atât în lumea greacă, cât și în cea ebraică. 3. Femeile în bisericile pauline: Rm 16 3.1 Febe ca diakonos și prostatis Evenimentul care marchează în mod esențial Biserica primitivă este coborârea Duhului Sfânt, care a iluminat și a întărit pe discipolii lui Isus și a făcut să erupă în Biserică darurile sale (carismele) extraordinare (1Cor 1,7). Pentru apostoli, Duhul nu era doar o predispoziție pentru a vorbi cu înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și subacvatică chiar și forțelor militare canadiene. Prin ei și prin alții ca ei, comunitatea noastră reușește să-și valorifice la maxi- mum resursele logistice care ne vor face cât mai puțin depen- denți de administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci Ăsta era motorul din spatele Întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
supraviețuire arctică și subacvatică chiar și forțelor militare canadiene. Prin ei și prin alții ca ei, comunitatea noastră reușește să-și valorifice la maximum resursele logistice care ne vor face cât mai puțin dependenți de administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci ăsta era motorul din spatele întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-i spună în mod solemn: În privința asta, ai spus adevărul» (In 4,18), căruia îi urmează prima treaptă a profesiunii de credință: «văd că tu ești profet» (In 4,19). Nu am putea să ajungem vreodată la adevărul ce ne iluminează și ne schimbă viața dacă nu am îmbrățișa «veritatea» vieții noastre ce, adeseori, ne provoacă suferințe și rușine, dar care se dovedește a fi și temelia cea mai prețioasă pentru «a ne sui» dincolo de noi înșine și pentru a-l
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
gingășiile ei față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul familiar, dar ochii ei erau iluminați, și, pe dată ce sfârșea, alerga la moșier și începea cu el obișnuitele calinerii. Felix rămânea astfel un copil inofensiv, care nu concurează pe oamenii mari. Din această cauză, el se umplu de o gelozie aprinsă și hotărî să lămurească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l ia jos, să-i scoată cuiele, pentru a fugi atât de departe, încît ecoul suferințelor oamenilor să nu mai ajungă până la el. Nu că Isus ar fi încetat deodată să mai creadă în misiunea și ideile lui - era prea iluminat pentru a putea fi un sceptic -, dar moartea pentru alții este mult mai greu de suportat decât moartea ta, consumarea destinului tău personal. Isus a suportat răstignirea, deoarece știa că numai prin jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale. Așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
negru spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii - casa se întunecă - și nu se mai văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. {EminescuOpVII 97} Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumânări de său băgate în gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici, aici petrecea el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ființă transpare prin albastra-i adâncime... Cine știe - gândi Dionis - dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de a te transă pune în adâncimile sufletești, în lumi care se formează aievea așa cum le dorești, în spații iluminate de un albastru splendid, umed și curgător. In fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
calul de trecu prin strade, peste cadavre de oameni, peste căruțe sfarmate, peste lăzi sparte din cari curgeau haine și unelte, peste mobile rupte, peste animale ucise -- treceam ca sălbatec prin acest cumplit spectacol, prin această dramă teribilă și sfâșietoare iluminată de focul cel larg al incendiului. Într-o parte și-n alta șirurile de case arzând, pavagiul de pietri mărunte și albe acoperit de cadavre și împlut de sânge negru, lumea toată coprinsă de vaiet... jos omor și noapte, sus
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de o dumbravă... {EminescuOpVII 249} Regele sui scările unei urne de piatră înaltă cât un palat... El aruncă făclia-n urnă... Ca și când o domă s-ar fi aprins deodată în mijlocul nopții adânc negre, astfel s-aprinse fluidul din vas și ilumină toată hala mare ca o boltă a cerului de sub piramidă, lacul ce strălucea, insula cu boschete verzi, cu straturi de flori palide și înalte, cu cărările acoperite cu nisip de argint... era o grădină frumoasă în mijlocul unui lac suteran... Numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]