2,423 matches
-
susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce se stinge, romanele lui Mircea Eliade. R. a intervenit în discuțiile despre „fenomenul românesc
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
să mai caute de lucru sunt luați În considerare, este 9% din forța de muncă 58. Astfel că așa numitul miracol economic american de la sfârșitul anilor ’90, care a creat un val temporar de noi locuri de muncă, a fost iluzoriu. Nu a fost simțul de afaceri american care a dus la dezvoltarea comerțului, ci mai degrabă creșterea necontrolată a creditului pentru consumatori, care le-a permis americanilor să cumpere cu mult peste puterile lor. Explozia În cheltuielile consumatorilor a pus
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
arată consilierul pentru securitate națională al președintelui Bush, Condoleezza Rice, care a scris, În timpul campaniei prezidențiale din anul 2000, că America este servită cel mai bine pornind „de la terenul ferm al intereselor naționale și nu de la interesele unei comunități internaționale iluzorii”74. Un număr În creștere de critici ai politicii externe și de securitate ai Uniunii Europene argumentează că singurul motiv pentru care Europa se poate prezenta lumii ca „un bun idealist” este deoarece Statele Unite ale Americii trebuie să joace rolul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
poate fi realizat la distanță, În medii de realitate virtuală. Dacă numai ne extindem legăturile, dar devenim din ce În ce mai singuri și izolați - o lume În care fiecare corespondează prin e-mail cu restul lumii, dar rareori atinge altă ființa umană - relațiile devin iluzorii iar eul ni se transformă În deziluzie crescând riscul de a se dizolva. Reparticiparea, o adevărată Încercare de a-l atinge pe celălalt, necesită prezența fizică. O persoană nu poate fi detașată și empatică În același timp. Noile tehnici globalizate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
afirmația are o valabilitate generală pentru dinamica științei și filosofiei, dar în perimetrul cercetării valorilor ea are o acoperire sporită. Probabil și pentru că lipsa de date ferme și teorii coerente se vrea compensată prin diversitatea stilistică, sugerând astfel un avans (iluzoriu) în cunoaștere. Deși nici aceasta nu stă la îndemâna oricui, e mult mai ușor a crea expresii decât teorii sau chiar idei. Pe de altă parte, noi termeni sau noi asocieri de termeni pot avea, prin concizia și sugestivitatea lor, efecte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vorbitorul respectiv de la el (acest lucru se poate face foarte simplu, prin enunțarea scopurilor prezentării de către vorbitor); 4) Cutright afirmă că vorbitorii trebuie să ia în calcul faptul că disensiunea și conflictul sunt sănătoase și reale. Absența conflictului este reducționistă, iluzorie și suspectă; conform acestei propoziții, haosul recunoaște și respectă puterea turbulenței, aceasta din urmă fiind esența creativității în sistemele haotice. Ideile necontestate sunt suspecte, iar puterea lor în fața inevitabilului curs al turbulențelor este foarte redusă (în proiectarea discursului știm că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este obținută. Uneori actorii unui conflict acționează greșit pentru a înlătura frustrarea, starea de tensiune indusă de către conflict. Astfel, ei aleg să facă apel la anumite mecanisme de apărare (vezi și cercetările lui Freud); prin astfel de reacții ei scapă iluzoriu de stresul indus de starea conflictuală, problema rămânând nerezolvată (Luthans, 1985, pp. 387-390); metaforic, am putea spune că ei se apără când nu sunt atacați sau acolo unde nu sunt atacați: 1) compensarea reprezintă „contracararea unei slăbiciuni reale sau imaginare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Prozatorul nu urmărește atât conflictele grave sau senzaționalul acestora, cât mai degrabă o dialectică interioară a personajelor. În lumea romanescă a lui Ș. existența are ritmuri trepidante, care erodează energiile și, în atari condiții, refugiul în meditație, în trecătoare și iluzorii idile înseamnă doar soluții de moment, paleative ale unui parcurs plin de neprevăzut. Un roman interesant este Râul tăcut (1999), unde, dincolo de trama polițistă (într-o banală localitate provincială, un procuror vine să ancheteze uciderea unei fete bătrâne), există o
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
priscilian) în tinerețe, s-a întors pe calea cea dreaptă la vîrsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el, ca și alții, dorința de a se desprinde de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost distrusă de invazia barbarilor. Lui Paulinus îi place să povestească și se oprește asupra detaliilor, reluînd astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Cîntul 4 din culegerea lui Paulinus de Nola; acesta a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arme și muniții Săbiile sunt din cuvinte, adică din alte idei Ești spectator sau interpret Treci prin ziduri inexistente Și totuși te afli pe un alt tărâm, Mai pur, mai neted, mai plin neștiute imagini Iubesc ideile Sunt amantele mele iluzorii Facem dragoste Dansăm și în final Ne atașăm unii de alții Ca într-un balet de Ceaikovski! CĂUTÂND, CE? Sunt pași înainte și pași înapoi Sunt priviri înainte și priviri înapoi Ne balansăm între astăzi și ieri Căutînd ce? Un
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
psihologic”, însă ea trebuie, pentru a-și împlini premisele, să fie fundamentată pe dialectica materialistă marxistă. Drama pe care Al. Ivasiuc o insuflă personajelor sale vine din aceea că sincronizarea dorită a faptelor cu ideile se dovedește, la nivelul individului, iluzorie sau efemeră. Încercarea de a realiza unitatea superioară a ființei este, în ultimă instanță, o experiență a eșecului. Omul nu poate încheia cu sine un acord de durată, pentru că este mereu depășit, nu numai de presiunea uriașă a socialului (la
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama individului într-o lume în declin. Elenco (1979), alt roman al lui S., așază față în față
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al eliberării și al satisfacției, în lumina faptului că termenul‑limită, în viziunea minoritarilor, deși incert, este apropiat. Așadar, înscrierea viziunilor amintite într‑un scenariu al așteptării eshatologice nu este fortuită. Grupul persecutat al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
despre caracterul efemer al domniei fiarei marine. Aceasta „este ca și cum nu ar fi”. Din acest motiv el nu primește nume de la Duhul Sfânt, izvor al Vieții, autor al Cărții Vieții. Anticristul „este” inexistentul însuși, o „realitate” paradoxală, în același timp iluzorie și inconsistentă (pentru un materialist, precum Irineu, lipsa numelui denotă o lipsă de substanță ontologică). Monografia anticristologică se încheie prin această stranie aporie: Anticristul va veni pe pământ sub forma unui inexistent efemer și fără nume. Pe scurt, el va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însuși la a doua sa venire. Cât despre Anticrist, el se va așeza în fruntea unui imperiu pe care îl va reunifica în mod artificial, caricatural. Coeziunea acestui imperiu eshatologic, care nu este același cu Imperiul Roman, va fi complet iluzorie. Judecata are drept țintă acest avatar caricatural al Romei, condus de Anticrist, și nu Roma propriu‑zisă, dispărută cu puțin timp înainte. În De Christo..., Hipolit nu își dezvăluie prea mult sentimentele față de puterea romană. Preocupare sa esențială rămâne cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chip viclean de o fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam și pentru toți ceilalți, dar fără de păcat; diavolul va lua și el trup, dar în chip iluzoriu (ΦςΔ6∀ <∀8ς∃≅4, 88 ϑ∀¬ϑ∀ ƒ< ∗≅6ΖΦγ4). Cum ar putea oare îmbrăca un trup pe care nu l‑a creat, ci pe care îl prigonește fără încetare? Eu cred, iubiții mei, că el va lua cu împrumut, ca unealtă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
duh și se va arăta celorlalți ca și cum ar fi în trup”. În concepția autorului nostru, Anticristul‑diavol este un simplu duh, coborât din cer pentru a‑i rătăci pe oameni prin tot felul de artificii. El va avea un trup iluzoriu, fiind astfel considerat ființă omenească, dar, în realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat al cuvântului), opus lui Cristos, care își asumă, cu excepția păcatului, toate ale noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fecioară. Dumnezeul nostru ni s‑a arătat după firea trupului nostru, pe care el însuși l‑a țesut pentru Adam și pentru toți ceilalți, dar fără de păcat (cf. Evr. 4,15); diavolul va lua și el trup, dar în chip iluzoriu. Cum ar putea oare îmbrăca un trup pe care nu l‑a creat, ci pe care îl prigonește fără încetare? Eu cred, iubiții mei, că el va lua cu împrumut, ca unealtă, un trup aparent. De aceea, se va naște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți și vă minunați de marea mea putere, de forța și de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cultivă o formulă poetică specifică generației șaizeciștilor basarabeni, în care realul se îmbină cu visul, iar cotidianul dobândește o dimensiune mistică. E aici - cum remarcă Mihai Cimpoi - „o alunecare într-un spațiu evanescent, ce reduce totul la ceva vag și iluzoriu”. SCRIERI: Naiul ploii, pref. Vasile Coroban, Chișinău, 1974; Paznic la comori, Chișinău, 1982; Corăbioare zburătoare, Chișinău, 1988; În toamna uitării de sine, Chișinău, 1988; Spațiu fără timp, Chișinău, 1993. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Toate fluierele naiului, „Nistru”, 1974, 8; Ion
SOBIEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289742_a_291071]
-
stilistic până la interșanjabil (Fecioarele cuminți, Cele trei fecioare, Cântec fecioarei preacurate), nu coboară calitativ sub medie și sunt conspectabile pentru inventarierea motivelor și iconografiei estetismului; la fel, Buduarul unei fecioare de Hidalgo (Alfred Hefter), exercițiu pe tema oglinzii ca radiografie iluzorie a feminității. Theodor C. Solacolu atrage atenția și prin procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
obstacolele vieții. O Împăcare cu soarta, cu obstacolele pe care nu le poți depăși, Întrucât ele Îți sunt impuse independent de voința ta, și pe care nu le poți ocoli. Orice Împotrivire, În multe situații ale vieții, este nu numai iluzorie, dar chiar și periculoasă pentru persoană. Aceasta nu Înseamnă Însă că individul trebuie să se dezarmeze, să adopte o atitudine defetistă. El trebuie să lupte, sau cel puțin să caute și „alte căi” sau „soluții” de reușită. L.A. Seneca, vorbind
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pe această cale eliminarea lor. că Înșelătoria este acțiunea perversă, imorală, prin care un individ Îi induce pe alții În situații din care poate profita, În detrimentul intereselor acestora. Înșelătoria este bazată pe fals, pe construirea și oferirea unor avantaje ireale, iluzorii, speculând credulitatea sau buna credință a unor persoane naive. Este un act de dominare captativă prin care sunt atrase alte persoane În situații Închise, de eșec. dă Răzbunarea este acțiunea perversă, imorală, de agresivitate, orientată către o altă persoană, sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propria viață, ca ritm și scop, În vederea satisfacerii dorințelor sale schimbătoare și crescânde, scăpate de sub controlul rațiunii și puse sub semnul patimilor, fără a face distincție dintre bine și rău, confundând răul cu binele, pe care-l preferă datorită plăcerii iluzorii pe care i-o dă. Dacă atitudinea activă pozitivă este cea care cultivă binele În conformitate cu principiul rațiunii și al datoriei morale față de sine, față de ceilalți și de viață, atitudinea activă negativă este cea care nesocotește binele și principiul rațiunii, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de sponsorizare, odată cu neputința de a o primi într-un mediu social opac; iar apelul retoric la un iluzoriu „domn” care, „deși bogat, citește totuși”, și-a dobândit averea cinstit și, în plus, ar fi „înzestrat cu o inimă” e tocmai un denunț al opacității definitive: „Ca să restabilim valoarea muncii intelectuale - căci pomana e o infamie - am hotărât să
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]