7,197 matches
-
sînt nici iapa narăvașă nici cea blîndă, Mai degrabă freamătul primei ispite Nu sînt nici iapa narăvașă nici cea blîndă Mai degrabă lipsa celui din urmă regret. Eu Lilith îngerul nerușinat. Prima iapă a lui Adam și ispititoarea lui Satan. Imaginarul sexului înnăbușit și țipătul său ascuțit. Timidă fiindcă sînt nimfă a vulcanului, geloasă fiindcă sînt obsesie dulce a viciului. Primul paradis nu m-a putut îndura. Am fost alungată ca să semănăn dezbinarea pe pămînt, să domnesc asupra patului supușilor mei
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
de cenușă se încheagă și Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, o narațiune confesivă, la persoana întâi, străbătută de suflul poetic sanguinar, arzător și aspru, de stihie întunecată, al autoarei Cărții mâniei. Citit în paralelă anamnetică - inevitabilă, de altfel, datorită identității de imaginar și de stil - cu volumele de poeme, debutul în proză al Martei Petreu pare un roman de inspirație autobiografică. Însă acest lucru e nesemnificativ în ordinea realizării/ autenticității literare (cum era și la Nimigean, pe care nu l-am amintit
La Judecata de acum by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5594_a_6919]
-
Stoyan Atanassov, a refuzat compromisul; rămâne de discutat dacă e mai bine deloc sau mai puțin...). După 1990, traduceri au mai apărut, dar trebuie spus că nici una nu a făcut eveniment; că Barthes nu a intrat niciodată într-adevăr în imaginarul literar al cititorilor profesioniști din România. Camera luminoasă, Mitologiile, Plăcerea textului, Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, Gradul zero al scriiturii (ultimele trei în mai mică măsură), rămân textele lui cele mai cunoscute publicului românesc. Dacă îl aleg însă pentru o
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
rugăciune este relația pur morală, harică, cu Dumnezeu”. O astfel de poezie care se apropie de rugăciune e cea pe care ne-o oferă Paul Aretzu. D-sa nu raționează, nu explică, ci încearcă a sensibiliza motivele sacre printr-un imaginar pios. Propune noi variante ale acestora, delicate, ușor tremurătoare precum imaginile răsfrînte în apă. Iată o Geneză sui generis a omului adamic în chip de poet: „stau chiar în mijlocul cuvîntului / și cresc încet/ și simt cum mi se formează picioarele
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
-i văd, începând din perioada când concepeam volumul Jazz Connections in Portugal la finele secolului trecut. Coerența formelor muzicale elaborate de Laginha se mariază în mod fericit cu spontaneitatea nativă și tehnicile vocale neconvenționale, expandate de Maria Joăo peste limitele imaginarului. Ideea de a invita la Sibiu acest grup e demnă de laudă și poate deschide calea altor muzicieni lusitani (nație de descoperitori) spre ținuturile noastre. De remarcat gestul de solidaritate al ambasadorului Portugaliei în România, care a ținut să fie
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
sufletești se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului să-și numească ficțiunea - concentra culminant lumea lui inventivă, exercita o magică preeminență. În domnia imaginarului, îi era hărăzit să fie «staretul pasarilor». Dar dacă ne îmbie într-acolo inspirația, dorul plutirilor semețe, nu înseamnă să reiterăm numaidecît cutare ipostaze fictive, signaletic definite, cu efecte deja încercate. Rămîne loc pentru descoperiri care să mențină prospețimea cuvenită
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
perfecțiunea iluminată a inimii, zvîcnește, pentru oricare dintre noi, învolburarea metaforică a aripilor de pasăre. Urcușul cel mai riguros pare să-și treacă partitura printr-o sublimă volieră. Avusesem cîndva, sub incidență contemporană, echivalentul unei atare intruziuni în bula de imaginar a unor spații sustrase parcă rosturilor și măsurii noastre de hominieni. Uriașa anvelopă geodezică inventată de Buckminster Fuller, globul susținut de o arahneană rețea tubulară, ca un vis utopic, se raporta la sfidarea optimistă a unui titlu din Saint-Exupéry, Terres
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
mov unic, așa este scăldată în galbenul rapiței această parte de început de Oltenie. Oltenia cu lumea ei magică și tăinuită, cu ceea ce este mereu nerostit dincolo de ce se spune, cu un cod închis în spatele ochilor, acolo unde realitatea agită imaginarul, cu alte șoapte și alte imagini pe care Ștefan Iordache le-a purtat în neliniștile lui, în personajele lui neliniștite. Oltenia ca o muchie de cuțit. Ca și viața. Ca și arta. Privesc afișul Galei „Ștefan Iordache”. Ștefan Iordache-Titus Andronicus
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
finele anilor ’60 nu poate fi înțeles fără spiritul carnavalesc, guignolesc care vascularizează cinematografia sa. Sweeny Todd, bărbierul diabolic de pe Fleet Street, este rudă de sânge și aș zice de profesie cu Edward Mâini-de-foarfece. Cei doi reprezintă emblematic fațetele aceluiași imaginar gotic trecut însă prin filtrul decantărilor estetice ale unei pop culture în miezul căreia s-a format tânărul desenator Tim Burton. Ultimul film cu un titlu înșelător are ceva dintr-un orgiastic ghiveci al filmelor de gen, totul citațional, mestecat
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
filmele care l-au continuat, dar în același timp cel care a dat frâu liber imaginației predecesorilor. Este de neimaginat un Alien fără stilistica monstruozității așa cum o imaginează H.R. Giger, cu arhitectura sa viscerală, cu aspect genital care-i bântuie imaginarul, cu androizii săi androgini. Într-un fel, această marcă stilistică a fost respectată de fiecare regizor care i-a urmat lui Ridely Scott, și dacă există variațiuni și stilizări ale originalului, ele s-au făcut în marginea unui model. Privind
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
himere și fascinat de spațiul interstițial, ambiguu, paradoxal dintre lume și text, dintre lumină și umbră, dintre luciditate și reverie, conștiință ce se definește pe sine aluziv și detașat: „Captiv în labirintul supraviețuirii,/ atras de nebănuite himere“. Sedus de mirajul imaginarului livresc, dar și de aventura formelor concretului mundan, Constantin M. Popa comentează, în paginile sale, teme de mare impact asupra gândirii contemporane (toposul identitar, diversitatea culturală, dilemele cotidianității și ale socialului), prin intermediul unei scriituri disponibile, ce glisează de la notația nudă
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
reinterpretări valoroase, cuceritoare printr-un anume detectivism al observațiilor. Foarte incitante sînt considerațiile privind încercarea Hortensiei de a elabora, în prozele ei scurte, un program al desăvîrșirii feminității ideale, dez-idealizate prin socializare în romanele ciclului Halippa. Sau cele privind elaborarea imaginarului la M. Blecher, scriitor înrudit ca sensibilitate cu Hortensia și care nu oferă deloc detalii cu privire la atelierul său de creație: spre deosebire de autoarea Drumului ascuns, care „simțea” idei sau de Camil Petrescu, care le „vedea”, Blecher „«vorbea» prin imagini, exprimîndu-și chiar
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
sum mens, deus tuus)3, dar și pe nenumita și inefabila umbră, emoția, misterul de la care începe metafizica și care a fertilizat mereu tărâmul ideilor. În numele acestui mister ontologic, filosofia ocultă a propus, dincolo de pretențiile ei operative, o doxografie a imaginarului, o ilustrare prin metafore și simboluri a tot ceea ce rămâne nelămurit în ființă. Dar ce este filosofia ocultă? Iată o întrebare care depinde în mare măsură de cine își asumă răspunsul! Dacă vei întreba un filosof aristotelic, cu siguranță îți
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
Un romancier spaniol, Antonio Muñoz Molina, și unul italian, Sandro Veronesi, discută, în același număr din „Le Point” de la sfârșitul lui iunie, despre soarta romanului astăzi. Afirmă Veronesi: „Romanul continuă să aibă o responsabilitate importantă în constituirea imaginarului. Sunt o sută de ani de când el pare a-și fi pierdut această importanță. Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi și istorici ai timpului lor. Astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria. Romanul
Mai are romanul viitor? () [Corola-journal/Journalistic/3435_a_4760]
-
educativă, există cărți ce corespund criteriilor noastre. În această categorie se înscriu trei apariții de dată recentă ale Editurii Eikon, îngrijite de ambasadorul George Cristian Maior. Este vorba despre trei biografii de oameni de stat celebri și interesanți, percepuți în imaginarul popular mai degrabă drept antieroi, dar care, analizați în lumina adevărului istoric, se pot dovedi modele de oameni politici și ne pot ajuta pe noi, cititorii nespecialiști, să ne formăm idei și concepții proprii despre cum vrem să fim conduși
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
ca ea să se întemeieze pe o prejudecată a criticului însuși față de proza unor Nedelciu, Crăciun &Co.), dar îmi e clar că în felul acesta se poate rata sensul romanului. Mie, de pildă, trimiterea la filmele lui Quentin Tarantino (cu imaginarul lor de-o violență extremă, de la Pulp Fiction la recentele Ticăloși fără glorie sau Django dezlănțuit) mi se pare un excelent punct de plecare în discuția despre Mortido. Fiindcă ține cont de „enciclopedia” (folosesc termenul în accepția lui Umberto Eco
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
nu nano/ nu logic/ nu fundamental/ refuză/ categoria este facilul prin definiție/ bio fii deasupra încrederii/mergi pe stradă ca un avion/ nu te speria/ filtrează instinctele și hrănește-le adecvat/ statistic ești proiectat să reziști”. Tipul uman al acestui imaginar nu poate fi decât un eu ergonomic, pregătit să-și raționalizeze cele mai neînsemnate manifestări. Fără contur e, din păcate, scriitura lui Bogdan Coșa și atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
în absența acestor ingrediente. Câtă ingeniozitate punea val chimic în sugestia acelei apocalipse a sentimentelor și în figurarea depresiei la persoana a III-a mașinismului! Ceea ce deconcertează la Bogdan Coșa e, în schimb, din orice parte ai lua-o, sterilitatea imaginarului: „au trecut două luni de când/ am încetat să vă mai răspund/ patru/ de când nu v-am văzut// la tine/ să zic/ a trecut ceva timp// și mă gândesc tot mai rar” („înapoi văd f abstract”). Cu toate exercițiile de încălzire
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
cu un spirit justițiar care nu-i vine tocmai rău lui Komartin, civilizația post-apocaliptică a războiului și a „cimpanzeilor hypertech”, într-o societate unde „nu se mai poate spune ceva decent/ în numele altora”. Această sensibilă modificare de tonalitate prin lărgirea imaginarului poetic (care părea, până acum, că se desfășoară de la mână pân’la viscere, pe circuitul închis organe interne-organe externe) nu poate echivala, însă, cu o reinventare. Per total, Cobalt îndepărtează și mai mult mitul poeziei lui Claudiu Komartin de realitatea
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
accident. Însuși Destinul este un accident!" Conferința "Retorica declarației de dragoste" va examina pe îndelete aceste repetiții, acest nedrept, ilogic, blestemat accident. Sebastian Grama este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Filosofie a Universității din București, unde predă actualmente filosofia imaginarului și istoria retoricii. Este membru fondator al Asociației culturale „HESTUGMA", care organizează, printre altele, colocviul interdisciplinar anual „Gustul pentru Filosofie" și festivalul „Respir Shakespeare". Un eveniment marca HESTUGMA. Intrarea 7 lei. În preț este inclusă vizitarea expoziției permanente. Programul conferințelor
Retorica declaraţiei de dragoste, la Palatul Șuțu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35453_a_36778]
-
orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu înlocuiește imaginarul camerei de filmat ce dublează textul cu obiectivul aparatului de fotografiat. Problema memoriei, cu oglinzi în boală și estetică deopotrivă, oferă, în sfârșit, o suprapunere de sens. Din păcate, ideile sunt la fel de aride. M-aș fi așteptat ca Florin Lăzărescu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre imaginar și invers (amintind cumva și de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă a naratorului se mai află Ondina, iubirea calmă, egală, sigură, Adriana, o femeie cu sensibilități materne, plus alte posibile aventuri, toate
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
un nou început și un nou sfîrșit al lumii. E necesar aici un infim impuls și toată arhitectura universului nostru se va prăbuși în haos, ca un castel de cărți de joc. Dacă macrouniversul ni-l putem închipui la nivelul imaginarului, în privința microuniversului intrăm într-un tărîm în care intelectul nostru nu are nici un reper pentru a-l putea vizualiza. Dacă ne-am apleca mai mult asupra marilor poeme ale lumii, am rămîne surprinși nu numai de frumusețea și complexitatea fără de
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
o colecție pe bază de colportări de întâmplări și picanterii auzite de la alții, cu un personaj spiritual și glumeț. Sunt lucrări care anunță intrarea lui Creangă în sfera unui model simbolic, inventar de istorii și abordări stereotipe ce deschid spre imaginar resursele discursului, propulsându-l spre legendă și mit. În privința imaginii unui scriitor, putem aduce în atenție câteva trăsături proprii dinamicii și evoluției sale, aplicabile la Creangă: I. Mărturiile contemporanilor rămân cele mai importante pentru imaginarul biografic al unui subiect. Ele
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]