1,575 matches
-
clase, caracterizat prin aspectul, însă, imperfect, sărac în detalii al imaginilor create. Către începutul clasei a treia se conturează un nou stadiu determinant de contactul sistematic cu procesele de învățare, care introduc o oarecare ordine și sistematizare în cursul proceselor imaginative. În strânsă legătură cu imaginația reproductivă, se dezvoltă imaginația creatoare. Ascultând o povestire, școlarul mic este capabil să și-o reprezinte transformator, introducând modificări în desfășurarea subiectului, generalizând și comprimând aspectul imaginilor, ceea ce se explică prin influența proceselor gândirii și
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
plus la notare. Profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențialități creative superioare, care oricum pot fi observați prin felul de a rezolva probleme neobișnuite sau prin întrebările neașteptate pe care le pun. Însă profesorul are datoria de a cultiva disponibilitățile imaginative ale întregii clase, folosind metode adecvate acestui obiectiv didactic major. “Când un profesor a clasificat un copil, chiar provizoriu, în unul din niveluri (superior, mijlociu, inferior) el emite, prin propria conduită față de copil, așteptări la care copilul relativ imatur se
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
o relație, cu anume obiect de învățământ); metode specifice (în raport cu o anume materie, în funcție de conținutul ei). În legătură cu prima categorie de procedee au efectuat experimente P.Onofrei și O. Gârboveanu, care disting trei categorii de probe (pp. 75-76): 1) de tip “imaginativ - inventiv”, când li se cere copiilor să elaboreze o compunere având în centru un obiect extrem de simplu: o frunză, un nasture. 2) de tip “problematic” - elevii sunt solicitați să formuleze cât mai multe întrebări în legătură cu obiectele cunoscute: “piatră”, “foc”, “aer
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de ordinul zecilor, deși la o inventariere minuțioasă putem ridica cifra metodelor și tehnicilor cu mult peste o sută. Cea mai generală clasificare (adoptată de A. Kaufmann, M. Fustier și A. Drevet) le împarte în două mari categorii: metode intuitive (imaginative sau psihologiceă pe de o parte, și metode analitice sau raționale, pe de altă parte. Acestea din urmă se subdivid în: metodele listelor și metodele matriciale. Unele metode se bazează pe o stare de relaxare, pe îndepărtarea criteriilor raționale și
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
și adevăr. Capodopera este deasupra operei de artă, pe care o integrează, prin construcția armonică interioară, ceea ce înseamnă că se supune stratificării ontologice în timp ce straturile conlucrează într-o armonie absolută. Idealiștii Croce și Collingwood definesc opera de artă ca activitate imaginativă conștientă prin care putem oferi expresii creative. Amândoi consideră că arta este localizată în zona mentalului, însă pentru Croce arta este situată fie în domeniul intuiției, fie în spațiul dintre intelect și impresie. Inevitabil, acest lucru permite artei să-ți
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
avem un obiect evident. Pentru a contura ceea ce numim în mod simplu operă de artă avem nevoie în mod necesar de imaginație. Obiectul fizic este insuficient pentru a susține un astfel de concept, în timp ce noi avem nevoie de o experiență imaginativă pentru a contempla obiectului de arta existent. În acest caz, putem înțelege obiectul fizic numai ca suport ajutător pentru contemplator, în timp ce experiența imaginară a unei activități totale este, în viziunea lui Collingwood, adevărata operă de artă. "O operă de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu trebuie să fie ceea ce numim obiect real. Poate fi ceea ce numim un lucru imaginar"24. Astfel înțeleasă, opera are la bază o activitate imaginară. Idee ce avea să fie susținută și de Sartre: dacă obiectul estetic necesită un act imaginativ din partea conștiinței, atunci avem de-a face cu un obiect imaginar sau ireal ce nu poate exista decât prin actele imaginare ale conștiinței. Existența unui astfel de obiect este limitată de existența actelor imaginare. Collingwood înțelege opera de artă ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
conștiinței, atunci avem de-a face cu un obiect imaginar sau ireal ce nu poate exista decât prin actele imaginare ale conștiinței. Existența unui astfel de obiect este limitată de existența actelor imaginare. Collingwood înțelege opera de artă ca activitate imaginativă, în vreme ce Sarte 25 va interpreta opera de artă ca obiect ireal sau obiect imaginar. Putem observa că, în determinarea naturii operei de artă, categoriile fundamantale ca lucrul, calitatea și în cazul de față, evenimentul devin atribute ale entității artei. Dar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
temporal pe durata executării (performării) sale. În același timp, o operă de artă, indiferent de forma sa, are nevoie de imaginație pentru a face posibilă concretizarea sa. Un obiect artistic nu poate exista decât prin intermediul experienței sale, adică prin intermediul experienței imaginative. Iar în cazul unei picturi, pentru concretizarea sa, necesită din partea subiectului imaginația vizuală. În acest sens, Collingwood merge mai departe de atât făcând o diferență între opera de artă validă și opera de artă nevalidă. Opera de artă validă 21
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca prezent este dedublarea existentului. Situația prezenței este specifică existenței, iar fară prezență existența nu ar fi fost posibilă. Un roman poate exista într-o bibliotecă, dar el nu poate fi prezent în cadrul unui act al conștiinței decât la nivel imaginativ. Prezența este absentă, iar imaginația poate duce la transformări ale unui existent ce este prezent doar prin absența sa. Dedublarea existentului este, însă, o expresie a puterii imaginației ce se manifestă prin prezența dublului obiectului de artă în stare fenomenologică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
avem un înțeles al artei cinematografice. Atât fotografia, cât și filmul sunt determinate de ontologia formei. Descrierea unei imagini statice sau cinetice înseamnă înțelegerea apariției lor ce necesită o analiză a calităților lor ontologice. Atât imaginile cât și textele sunt imaginative: metacodul textelor este redat prin imagine. Raportul dintre text și imagine reprezintă dialectica interpretării imaginii în general. 6. Stratificarea obiectului estetic Obiectele de artă, aflate la granița dintre imitație și creație, ajung prin forța reprezentării să fie considerate obiecte ale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de altă parte, deviația literaturii presupune versul viu - cuvântul viu specific limbajului poetic. Limbajul poetic poate fi specific și formelor epice, întrucât limbajul poetic este discursul specific jocului creației. În acest sens, M. Beardsley face distincția între conceptele literaturii - literatura imaginativă, și conceptele extinse - literatura științifică. Prin literatura imaginativă Beardsely înțelege poemul, romanul, nuvela, iar prin literatura științifică înțelege eseul sau discursul, însă ambele se află "într-o relație paradoxală dijunctivă și unitară"5. Această separare duce la introspecția ontologică a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cuvântul viu specific limbajului poetic. Limbajul poetic poate fi specific și formelor epice, întrucât limbajul poetic este discursul specific jocului creației. În acest sens, M. Beardsley face distincția între conceptele literaturii - literatura imaginativă, și conceptele extinse - literatura științifică. Prin literatura imaginativă Beardsely înțelege poemul, romanul, nuvela, iar prin literatura științifică înțelege eseul sau discursul, însă ambele se află "într-o relație paradoxală dijunctivă și unitară"5. Această separare duce la introspecția ontologică a textelor literare pentru definirea naturii lor, adică la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
scris, cât și cel vorbit au ca efect transpunerea narativității operei literare în sunete. În cadrul poeziei ritmice, sunetul devine un trop constituent ce-i oferă concretizarea finală numai prin intermediul muzicalității sale compoziționale. La fel, în cazul lecturii, onomatopeele sau sunetele imaginative au ca scop întărirea unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului scris sau vorbit, devine un constituent ontologic în explicarea existenței operei literare și funcționează în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
unei imagini cu scopul de a oferi sau de a accentua o idee sau un personaj. Sunetul, ca efect al cuvântului scris sau vorbit, devine un constituent ontologic în explicarea existenței operei literare și funcționează în aceeași manieră ca efectul imaginativ al sculpturii. Opera literară depășește nivelul cuvântului scris sau oral prin aceea că ea necesită o analiză a compoziției lingvistice. Fie că vorbim de opera literară în formă scrisă sau orală, ea nu poate exista în afara limbajului. Ceea ce putem spune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și înțelesuri multiple, făcând din poezie o artă specială ce necesită o analiză particulară. Superioritatea poeziei față de celelalte arte (fine), vine din perioada romantismului, când era interpretată ca arta care "exprima direct pentru înțelegerea spiritului, spiritul însuși cu toate ideile imaginative și artistice, fără a a le exprima vizibil și material pentru contemplația externă"36. Forma poeziei este supusă schimbărilor cauzate de calitățile poziei. Începând cu Poetica putem vorbi de trei genuri de poezie (epică, comică și tragică), în care se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ceea ce este esențial de neesențial. Pentru a putea concepe o strategie de joc eficientă, antrenorul trebuie să dispună de o capacitate de anticipare, ținând cont de succesiunea logică a unor faze de joc. Anticiparea presupune, la rândul său, dezvoltarea capacității imaginative. O altă categorie sunt capacitățile din sfera perceptivă, care înseamnă apelarea, asimilarea și operarea cu cantități masive de informații diverse, care să fie sistematizate și clasate, pe măsură ce sunt primite. Capacitățile psihomotrice ajută antrenorul mai ales în demersul său instructiv, deoarece
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
evident pe direcția scrisului artist al prozei contemporane: povestitor înclinat către „pitoresc și culoare delirantă în linia prozei lui Fănuș Neagu”, el „nu construiește psihologii, ci schițează tipuri și situații de natură să introducă într-o lume ale cărei resurse imaginative sunt într-o continuă metamorfoză” (Mircea Iorgulescu). Insula (1984) este un roman de dragoste complicat până la absurd de boala misterioasă a protagonistei, ca și de biografia și opțiunile personajului principal masculin. Plecând de la protoistoria românilor, romanul Vântul de miazănoapte (1987
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
poezia este a unui eminescianizant priceput în dramatizarea sentimentelor, bun psiholog, dar cu o irepresibilă pornire didacticistă, cu resorturi etice. Între proza și publicistica lui V. există un flux continuu de teme și atitudini. Scriitorul nu e, în fond, un imaginativ, uneori nu are altă sursă decât aceea a observației directe. La fel ca jurnalistul, consemnează datele pe care i le oferă realitatea, însoțindu-le cu un comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
oarecare vervă ironică și autoironică, găsește când și când tonul, cuvântul simplu, firesc (O călătorie la nuntă, Mai poftim, domnule!). V. pregătește astfel, împreună cu alți nuveliști ardeleni, apariția lui Ioan Slavici. Mai puțin realizate sunt romanele lui, din cauza absenței spiritului imaginativ, a repetării monotone a unor bune intenții tematice, a penuriei stilistice. Într-o narațiune extinsă, ce inaugurează romanul ciclic la noi, nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
utile pentru organizarea uneiactivitati creatoare consta in Brainstorming. Nu este practic o metodă didactică, ci o metodă de stimulare a creativității ce se poate insinua în discuții, dezbateri și “ în general “ atunci când se urmărește formarea la elevi a unor calități imaginative, creative și chiar a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism). Metoda asaltului de idei (brain=creier, storm=furtună) are drept caracteristică separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, de evaluare a acestora (care are loc ulterior) de
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
o variabilă-cheie (organizațională) în elaborarea unei strategii eficiente de conducere. • Nu există un stil de conducere universal eficient, pentru că situațiile de conducere și contextele organizaționale sunt extrem de diverse și mobile. • Stilul de conducere este contingent cu situația, deci adaptiv, transformativ, imaginativ, construit sau permanent construibil. • Stilul de conducere presupune o echilibrare între două dintre zonele sale constitutive: zona centrală - constantă, de referință, un fel de nucleu dur care individualizează conducătorul - și zona periferică - flexibilă, care asigură adaptabilitatea la situații. Când zona
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
investirea efortului pe drumul cel bun, managementul este cantitatea de efort cheltuită”. # Din cele de mai sus se desprinde ideea potrivit căreia diferența majoră dintre leadership și management constă în aceea că primul este mai frecvent asociat cu planul cognitiv, imaginativ, anticipativ, pe când al doilea cu planul acțional. Liderul este cel care scrutează viitorul, stabilește scopuri și planuri de acțiune, managerul le transpune în practică. Liderul este un spirit penetrant, cu aptitudini de gândire analitică, strategică și multilaterală, cu abilități psihosociale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
meticulozitatea, dogmatismul, încăpățânare, preocuparea excesivă pentru ordine, organizare, eficiență. Îi deranjează lucrurile nefamiliare. Din cauza fricii de a nu greși sau de a încălca prețioasa eficiență, devin indeciși și înclinați să găsească faptele esențiale. Comportamentul lor este rigid, repetitiv, sunt puțin imaginativi. Devotați muncii, pot fi categorisiți ca silitori, mereu sunt implicați în a face ceva, de aceea exclud plăcerile și relațiile interpersonale productive. În organizațiile compulsive există o doză de neîncredere între lider și subordonați. Liderul se bizuie pe controlul formal
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
necesară, care îi apropie șansele de cele ale individului obișnuit; • deprinderi: de prehensiune și manipulare a instrumentelor de lucru adecvate tehnicilor, de pregătire a spațiului de lucru și materialelor, de igienă a spațiului personal înainte și după activitate; • de exprimare-redare imaginativă, creatoare, spațial-reproductivă și a gândirii tehnice; • de organizare expresivă a produsului artistic - este capabil să folosească o gamă largă de elemente de limbaj artistic-plastic, de mijloace de expresie plastică, de legare a acestora în compoziții unitare și coerente, demonstrând o
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]