17,610 matches
-
pentru că toate aceste nulități politice și profesionale vor rămâne șefi doar peste pensionari! Adică peste amărâții care, în mare parte, nu știu altceva decât că statul (care sunt ei!) le datorează ceva. Când, încă din 1990, am scris împotriva valurilor imense de oameni încă tineri ce se pensionaseră, mi s-a reproșat că nu accept dreptul omului la odihnă. Tragedia prefigurată șmecherește de Iliescu, menită să-i facă scăpați pe securiști, ascunzând lupii în turma de miei și deschizând larg porțile
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
rele. Cum "toleranța" e la Ion Iliescu o formulă de existență, iată că prezidentul a ignorat instinctul propriu de conservare, înmuindu-și pana în cerneală pentru a-și pune în libertate complicele! Nu trebuie să-i spun eu ce greșeală imensă face. în condițiile în care Miron Cozma a devenit omul lui Vadim (în sfârșit, ceva coerent pe lumea asta!) e ușor de presupus că informațiile deținute de șeful minerilor vor fi folosite cu maximă eficiență în viitoarele bătălii politice. Ceea ce
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
înfruntând ninsoarea. Deodată ninsoarea deasă și măruntă se mai liniști, și începu să ningă cu fulgi grei, luminoși... La un moment dat, în timp ce fulgii aceștia cădeau peste ei, un glas se auzi în înaltul cerului, iar doi fulgi de zăpadă imenși, ca două sănii, se lăsară val vârtej spre cele două ființe pământești. Ka își recunoscu feciorul numaidecât... Era Ugu și, îndată după el, sosi și Eeee... Ținându-se de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
grijă să invite câțiva critici muzicali de la mari ziare europene, liederi de opinie în domeniu, care să scrie cu competență despre ceea ce văd aici, despre muzica lui Enescu, pe care nu au prilejul să o audă des. Altfel tot acest imens gest de imagine nu va avea ecoul dorit și nu va ajunge la cei capabili să înțeleagă valoarea culturii muzicale românești. S-a vorbit la un moment dat despre o întâlnire patronată de UNESCO și de Federația Festivalurilor, la care
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
cum focarul voinței tale nu poate să abată nici cel mai însemnat amănunt din făptuirea grozăviei;/ Cum pulsul tău nu e în stare să amîne cu o clipă deznodămîntul./ (suflete ce par a-și afla tihna în mijlocul pîrjolului, vîlvătăii unor imense ruguri)" (Aproapele meu, Heraclit). Dar negația atrage negația, așa cum abisul atrage abisul. Individul ce-și realizează impostura ontologică, deplina nimicnicie, fuge de sine nu în Lume, unde s-ar putea transpune în narațiunea infintiă a acesteia, adoptînd alte identități, ci
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
el și de limitările atît de procustiene ale acelor ani: Mihai Pop, Savin Bratu, Silvian Iosifescu, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, dar și mai tinerii, pe atunci, Sorin Alexandrescu, Mircea Martin, Gheorghe Frâncu, Florin Manolescu, Al. Sincu, C.M. Ionescu. Le datorez imens, dincoace și dincolo de mormîntul unora dintre ei. Romanul meu de formație se află undeva, nescris, dar desigur profund legat de aceste nume, colegi și profesori. Sînt un atașat iremediabil de academia, iar în sensul acesta, ca să anticipez întrebarea dumneavoastră următoare
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
învățătură. O prietenie temeinică În 1981 la Simpozionul " G. Enescu", dirijorul francez Alain Pâris mărturisea în comunicarea sa că dedându-se "micului joc de-a deschisul dicționarelor și enciclopediilor" a fost uluit cât de sărace și fragmentare erau informațiile despre "imensul muzician" care a fost Enescu. O dată cu muzica lui Enescu a descoperit și România, mai precis muzica românească, de atunci a revenit de multe ori în sălile noastre de concert ca șef de orchestră, la simpozioane ca muzicolog iar în Franța
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
cartea sa Născut în 02, o veritabilă arhivă memorialistică despre avangardismul românesc. Ca poet a fost minor. Dar, repet, ca factor de întreținere a editat revista unu și numeroase ediții din opera avangardiștilor români, (inclusiv din Urmuz) rolul său fiind imens. Și trecînd peste timp, Crohmălniceanu pune în evidență rolul important, uneori esențial, îndeplinit în noul val suprarealist postbelic (1945) de poeții de origine evreiască Gherasim Luca, D. Trost și Paul Păun care, împreună cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu, au lansat
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
de putere cînd ea îmi dă generozitate, forță, înțelegere?". Studiind cariera lui Marcel Iureș, modulațiile ei în România, vedem cu ochiul liber că talentul nu înseamnă nimic, de la un punct încolo, dacă nu este alimentat cu luciditate, cu o muncă imensă și continuă, cu speranță și nebunie, cu mentalitatea învingătorului, indiferent de context și de dificultățile competiției, cu motivația de a te explora mereu, de a te autoevalua și de a-ți defini miza și reperele profesiunii. Marcel Iureș n-a
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
că acest ceas nu are nimic diabolic. Este o mașinărie perfectă creată de o minte strălucită. Și nu dă greș niciodată. Ultima bătaie prevestește moartea ceasornicarului și, apoi, ceasul se strică. Nimeni nu mai reușește să-l repare și o imensă frustrare domină orașul. Un regizor dorește să facă filmul vieții sale. Filmează la nesfîrșit o călătorie cu mașina pe o șosea perfect dreaptă, într-un peisaj complet tern. Filmul se termină cu o izbitură a vehiculului într-un zid, zid
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei, al dragostei frățești și al internaționalismului proletar, activiști bine educați în școlile partidului comunist, ofițeri instruiți de către marea armată
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
80-'90. Dicționar bio-bibliografic, Volumul II, G-O, Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 256 pagini, f.p. " După decenii pe aceleași trasee bucureștene - "plimbarea" dispăruse din viața ei, toate drumurile aveau o țintă și erau contra cronometru - hoinăreala într-un oraș imens îi dădea o euforie de drog ", cartografierea nu mai ține cont de realitate în povestirile Adrianei Bittel. Intrați într-o Țară a Minunilor o dată cu Alice în Bariera Vergului, dăm peste taxatoare-zgripțuroaice ("una cu cap mare, așezată la un fel de
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
emoții. Ca lumea, însă, nu suntem cu toții? A spus poetul! Crede-l pe cuvânt." Degradarea social-morală, tulburea ordine care a pus stăpânire pe lume, provoacă poetului (ca și atâtor confrați ai săi din aceeași generație) un refuz categoric, o silă imensă, dar și amărăciunea constatării că poezia (adică literatura) e dată uitării o dată cu autorii ei, că scrisul nu mai interesează pe nimeni, că totul e schimbat și străin. Sonetele 28 și 29 sunt admirabile diatribe adresate unei lumi care a uitat
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
cunoaște astăzi o ascensiune remarcabilă, în spectacolul de la "Komische Oper" mai apar în roluri episodice, septuagenarul, celebrul bas Theo Adam, în rolul cărturarului cronicar Pimen, de asemenea octogenara soprană Martha Mödl, în rolul doicii, artiști ce cumulează în continuare un imens capital de simpatie din parte publicului berlinez. Tot aici, tot într-o montare adusă în actualitatea acestor ani, poate fi urmărit celebrul altist Jochen Kowalski în opera oratoriu "Saul" de Händel, iar regizorul Harry Kupfer creează pentru "Titus", de Mozart
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
C. Rogozanu E foarte greu să întîmpini o nouă carte a unui "monstru sacru" așa cum este Octavian Paler. Acum cîțiva ani la Tîrgul de carte Bookarest am văzut o coadă imensă (nu exagerez) de oameni care așteptau un autograf de la acest autor. Întîmplarea m-a intimidat - în condițiile în care literatura a devenit un fenomen mai mult underground este derutant un astfel de interes subit. Sînt mai multe explicații: autorul este
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
veac). Studiul lui Andrei Oișteanu e în măsură să cam taie elanul imagologilor de ocazie, se vede aici foarte bine că sînt necesare cel puțin două condiții severe pentru a realiza un bun studiu în domeniu: o muncă de cercetare imensă, intimidantă și performanța de a rămîne neutru pînă la ultima pagină. Documentația folosită e impresionantă, mai ales în zona culturii populare. Autorul a cules cu răbdare zeci de proverbe, zicale, expresii, cîntece de copii, a studiat atitudinea românilor din satele
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a trăit doar 44 de ani) a apucat să-și vadă tipărite operele în 10 volume. Galeria personajelor cehoviene este, în ciuda celor o sută de rânduri, imensă - "polițiști, actori, croitori, deținuți, bucătari, sectante, pedagogi, moșieri, arhierei, circari, funcționari de gubernie, generali, bancheri, ingineri, hoți de cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
gestualității și expresivității, a ludicului. Proaspăt ieșiți din școală, fără oferte copleșitoare, obișnuiți cu nevoia de profesor-ocrotitor, tinerii au îmbrățișat pătimaș genul promovat de Puric, ca și însuși modelul pe care îl recunosc în el. Devoțiunea înseamnă și o muncă imensă, programată și susținută, istoveală și sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenția că Pantonimia și Toujours l'amour nu au fost întîmplări sau accidente, că este nevoie de mentor, de model, de figuri carismatice care
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
decât un exemplar magnific de sipritualitate" 6). Schimbarea semnelor timpului, simulacrul de ordine de la începutul erei constituționale, invazia superficialității și a imposturii, amestecul straniu de tragic și comic, genial surprinse de contemporanul său Caragiale, i-au provocat lui Eminescu o imensă suferință. Poetul a căutat să descifreze semnele timpului dincolo de "luxul existenței istorice", lux ce se traducea în paradarea principiilor, demagogia fără frontiere, alinierea pripită și parodică la mode. România traversa în epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilare capitalistă a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
avea să exprime, într-o formulare concentrată, un crez asemănător: "Secretul tuturor triumfurilor zace în organizarea inaparențelor" .7) Eminescu era convins că pentru popoarele mici alternativele sunt în mod fatal limitate și nu pot fi risipite cu ușurință. De aici imensa responsabilitate a angajării unui popor într-o direcție anume. ~n entuziasmul lor, liberalii afișau convingerea că singură libertatea este suficientă spre a-i ridica pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
în principal, dar nu numai, de către liberali. Dar la fel de corectă trebuie să fie și dezvăluirea sărăciei endemice a țărănimii, într-o țară în care tocmai se edifica "micul Paris". Intrați în România pe unde doriți, îi invită poetul pe corifeii "imensului progres", spre a vă convinge "unde veți mai găsi atâta boală, atâta mizerie, atâta rău trai și atâta gol sufletesc ca la populațiunile din țara noastră" 13). Invitația la responsabilitate față de soarta țărănimii - "singura care n-a desperat de soarta
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
în ochi propria imagine. Oglinda era singurul lucru la care și el ținea, dar mai mult decît ceilalți; era singurul lui tovarăș, magicul său refugiu punct"). Singurătatea simplifică mult lucrurile și, mai ales, viața. Dar, în schimb, desface căile unei imense adîncimi, încît se întrevăd lucruri și adevăruri a căror destăinuire provoacă în mintea celorlalți ideea unor nebănuite complicații. Se așeza, în consecință, în fața cristalului oglindă și își vedea imaginea, consimțind că se vedea văzut. Treptat, operația repetîndu-se la nesfîrșit, omul
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Într-o seară de iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul său imens din turnul bisericii încremeni în tăcere. Meșterul care-l crease nu se ocupase numai de meșterirea și asamblarea miilor de piese. Dar, într-un suprem efort, îi dărui și duhul vieții, dar al unei vieți de nimeni neînțeleasă. "Un îngrijitor
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Books" din 1 noiembrie 2001 a provocat în presa românească o zarvă fără precedent. Știu că nu vă aflați pentru prima oară în situația de a vă apăra ideile, fie în Statele Unite, fie în alte părți. Aș spune, totuși, că imensa cantitate de cerneală care a curs după articolul "România: la fundul grămezii" a fost ceva neobișnuit chiar pentru o țară precum România, unde "opinia liberă", mai mult sau mai puțin centrată pe idee, se află azi la mare preț. Dacă
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
în unele orașe, primăriile au deschis robinetul de apă caldă. Pentru două zile. Ceaușescu făcea la fel. Cozile la bucătăriile militare organizate într-un sector al Bucureștiului, pentru costiță cu fasole și țuică fiartă, s-au bucurat de un succes imens. Românii se simt tot mai săraci și, între un discurs și o fasole, aleg leguma. Dar imaginea Zilei Naționale se degradează. Televiziunile - și cele private și cele comerciale! - ne-au oferit programe folclorice și de divertisment. Cine ar vrea să
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]