1,883 matches
-
spațiul și în ritmurile naturii, tot în maniera senzualistă argheziană, în cadrele unui „păgânism” poetic convențional. Copilărind în ambianța unei Bucovine aspre, cu seve puternice, P. încearcă să fructifice în egală măsură o sensibilitate exacerbată a naturii, turnată în tipare impecabile. Personificarea naturii are totuși drept rezultat un obositor lanț de alegorii naive și, sub înrâurire sămănătorist-ortodoxistă, „pășunismul” se mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
către înnoire stilistică sau deschiderea către fluxul vieții imediate, concrete. Multe poeme par însă artificiale, livrești, puritatea lor e strict formală, hieratismul rămâne simplu gest aferat, imaginile își pierd pregnanța simbolică. Deși lirica este, în ansamblu, muzicală, cu un ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul unor volume de proză, Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996), în care reia, în stilul unei hagiografii romanțate
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În turnul
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
lui I. Heliade Rădulescu. Încercând el însuși o recuperare în Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga (1942), care nu este o cercetare monografică, ci un eseu, P. pornește de la mărturisirea poetului că „arta e un domeniu al sincerității impecabile”, sinceritate trecută în acea „mistică a spovedaniei omenești înaintea unui Dumnezeu care a uitat de sfinți ca să-i înțeleagă pe oameni”, o mistică ce „crește totdeauna din realitatea aspră și nu se desparte niciodată de ea”. Vorbind despre Goga, eseistul
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
La Tibru m-ai trimis să gem/ Cu lut aprins de o minune”. El caută „aticul fior, sunet divin”, „himerica splendoare” a mitului. Figurația antichizantă sau mitologică, ezoterismul imprimă un aer livresc poemelor. Imagistica sculpturală, cultul formelor fixe, versificația sonoră, impecabilă, trimit la parnasianism, de care O. se distanțează totuși prin accentul liric imprimat versului, expresie a eului „avid de reurcare”, dar și printr-un „danț pe-abise”: „Tu vei danța în negrul șir/ Pe drumul spre metamorfoze” (Flori de sânge). Visare
OBEDENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv, cu o anume circumspecție la nou, cronicarul salută abordarea îndrăzneață a unor piese clasice, dar, polemizând virtual cu „superesteții”, respinge
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
avizată și în același timp cu ceva candid, naiv. De „păcatele tinerețelor” ține și un anumit gust pentru bravadă, pentru gestul de efect: din când în când câte o afirmație (prea) categorică sau (intenționat) șocantă „rupe”, provoacă breșe în discursul impecabil clădit pe temeiul bunului simț. Atunci bunul simț dispare, iar paradoxul devine agresiv. Criticul, ce câștigă de obicei adeziunea cititorului, se „montează” dintr-o dată, din senin, se fanatizează brusc pentru o idee inacceptabilă, ca atunci când exclude dragostea platonică din sfera
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
diferențele dintre Hănești și satele din Uniunea Europeană „Tradiție în artă cum am văzut în Germania e incomparabil cu tradiția din Hănești. Fiecare casă e elegantă. Am declarat că nu e sat, e muzeu. Drumuri corecte, lumea curată, civilizată și magazine impecabile. Când intri la artă, artizanate este un muzeu. Unde sunt lucruri tradiționale, sunt foarte bine păstrate, arhitectura, casele, cu tot specificul local și este o mândrie pentru ei să-și scoată obiectele artizanale și să ducă faima mai departe. Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului. Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și a sta acasă. O ia pur și simplu la goană. Zaheu se simte chemat de Iisus în nume propriu. Când îl vede pe vameș, Hristos nu moralizează, nu face reproșuri, nu dă lecții despre ce înseamnă o ținută morală impecabilă. Domnul merge direct la inima omului. Zaheu pare să știe că întreaga lume nu-i poate da ceea ce primește de la Hristos. Bucuria de a-L însoți pe Iisus se leagă de sentimentul vinovăției față de cei cu care Domnul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
practică și științifică (în domeniile administrativ, politic, istoric, juridic etc.) sunt suficiente pentru a defini indicatorii și condițiile de performanță a unui profesor în această direcție de studiu. Este însă primejdios să se pună un semn de egalitate între prestația impecabilă de la diverse manifestări profesionale (în justiție, spre exemplu, prin procese, elaborarea unor acte normative, consilierea în acest domeniu) și reușita în cariera didactică dedicată predării științelor juridice. Apreciem că numai o formare inițială organizată, circumscrisă unor principii psihologice, pedagogice și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
presa centrală), atunci aceasta merită elogiată pentru atenția și grija acordată punctuației (dincolo de folosirea limbii de lemn, practicarea minciunii, a dezinformării și manipulării). Dacă am citi integral numere din Scânteia, de la frontispiciu până la caseta redacțională, vom constata că textele sunt impecabile sub aspectul punctuației. Cauzele acestei performanțe trebuie căutate În faptul că În redacție existau stilizatori, fiecare articol fiind văzut de mai mulți redactori (cenzori) Înainte de a fi publicat. Invocăm aici afirmațiile profesorului Ion Zamfirescu (1978) referitoare la punctuație: Văd În
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
varianta printată. Atrag atenția asupra importanței pe care o are corectura exigentă a unui text, mai ales atunci când acesta este trimis pentru tipărire. E clar că un text neglijent corectat Își diminuează șansele de a fi publicat, În comparație cu unul scris impecabil. DOUĂ IMAGINI SCANATE!!! PAGINA DE CORECTURĂ DIN RISIPITORII + PAGINA DE CORECTURĂ DIN AUREL SASU + LEGENDELE Teme pentru seminar 1. Citiți cu atenție presa de azi și descoperiți greșeli de tipar. Se va aduce pagina din respectivul ziar sau o copie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Înțelege e foarte labilă. Mai acuza și că În acest joc contează de fapt originea etnică. A durat prea mult până când membri ai intelighenției franceze au răspuns unei asemenea calomnii - să acuzi oameni ca André Glucksmann, care are un trecut impecabil de susținere a drepturilor civile În ultimii douăzeci și cinci de ani! M-a deranjat profund să văd că În termeni aproape similari se exprimă Paul Goma Într-un jurnal pe care Îl publică Într-o revistă din Statele Unite și probabil că
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
niciodată. Știi, eticheta de „defavorizat” se baza pe educația părinților, iar al doilea criteriu era originea părinților, cred. Astăzi nu mai sunt deloc de acord cu chestia asta, pentru că tata era nemaipomenit de bun la matematică și avea o memorie impecabilă a faptelor și figurilor. Puteam să-l întreb orice și-mi răspundea imediat. Mama - nu, mama nu a făcut decât școala primară. Putea să citească în ebraică, dar făcea multe greșeli de ortografie. Îi plăcea să citească, citea ore întregi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
părinți, de obicei tatăl, este descris ca având un mare, deși nevalorificat. În acest fel, prăpastia percepută între povestitor și părintele său poate fi minimalizată, ca în cazul Sarei: „Tata era nemaipomenit de bun la matematică și avea o memorie impecabilă a faptelor și figurilor. Puteam să-l întreb orice și-mi răspundea imediat”. Referirile la „persoanele semnificative”, altele decât părinții. În vreme ce, așa cum am menționat mai sus, majoritatea intervievaților au amintit părinții atunci când venea vorba de figurile semnificative ale copilăriei lor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
o ironie cam acidă, îmi spuneam că, la urma urmei, semănam mult cu instructorul care urla îndărătul peretelui („Patru lansatoare de dispozitive fumigene sunt plasate în partea din față a vehiculului, acolo și dincolo...“) și care, lăsând deoparte uniforma mereu impecabilă, n-avea în unica lui valiză decât un costum vechi și o pereche de pantofi demodați. Poate că tinerețea ei sau lipsa ei de experiență (tocmai împlinise douăzeci de ani și se afla pentru prima oară în străinătate) sunt cele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-ți aud vocea, aproape indistinctă în șuieratul unui apel ce venea parcă de la capătul lumii. Ți-am strigat de mai multe ori numele, pe al meu de asemenea, ultimele pe care le purtasem. După un țârâit surd, comunicația a devenit impecabilă și am auzit, chiar prea aproape de urechea mea, un rapid debit verbal cântat într-o limbă asiatică (vietnameză sau chineză...), o voce feminină, foarte ascuțită și stăruitoare, care nu te lăsa să înțelegi dacă era vorba despre mici râsete neîntrerupte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rarefiază” Claritatea seamănă (dar nu se confundă) cu lizibilitatea - un concept mult mai larg, obținut printr-un cumul de procedee. La drept vorbind, nici claritatea nu e o noțiune suficient de clară, câtă vreme în spatele unei propoziții de o limpezime impecabilă se pot ascunde inconsecvențe sau greșeli de logică, inerții de percepție. Să luăm de pildă propoziția „Afară plouă”. Corectă în aparență, afirmația este pleonastică - nu poate ploua decât afară (cu unele excepții, desigur). Fără claritate, nici o altă virtute stilistică nu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
creează același efect nedorit - de incredibil. De pildă, este suficient ca într-o pădure să întâlnim o fată îmbrăcată în alb și cu coroniță pe cap sau să observăm pe stradă un tânăr îmbrăcat elegant, cu cravată de mătase, cămașă impecabilă și... șlapi în picioare. Brusc, întreaga întâmplare devine bizară, ciudată, nefirească. Depinde ce anume vrem să comunicăm prin scrisul nostru. Nu orice abatere de la credibilitate este blamabilă. Să ne gândim la faptul divers care trăiește tocmai prin ciudățenia unei întâmplări
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și contradictorii nu reprezintă o anchetă. Ea informează și lămurește: care sunt actorii evenimentului? Ce s-a întâmplat, de fapt? Ce mecanisme au declanșat incidentul? Există și alte cauze ascunse? Ce interese sunt în joc? Logica textului trebuie să fie impecabilă, cu argumente crescătoare, în trepte. Tratarea exhaustivă a subiectului, salturile mari în timp și spațiu, mulțimea personajelor evocate, revenirile pedant explicative, dramatizarea inutilă, mulțimea cifrelor etc. reprezintă defecte mari, distrugătoare pentru orice anchetă. NOTE (1) Mic dicționar terminologic privind știrea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să poată face o comparație cu date de referință ( kinograme ciclograme, etc) pe care le poate vizualiza în paralel și astfel poate avea loc corecția necesară pe plan mental. „Oferindu-i celui care învață asistență, calculatorul poate îndeplini în mod impecabil fără a obosi sau a se plictisi un șir de operații didactice delicate și importante: a) furnizează informații organizate conform programelor sau în funcție de cererile celui asistat ( el funcționează, în acest caz, ca o bibliotecă perfect organizată, promtă); b) îl chestionează
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, Între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la Început. În condițiile actuale Însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut În Ziua, 10 martie 2007) PAGINĂ NOUĂ 11
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
spaima și sentimentul golului, al neantului, încercate pe o corabie aflată în derivă - imagine alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
am furat din oU un U / și jur cu-ntreagă spaima vieții / sub limpezimi de lună nouă / că n-am furat vocale rupte / ci ca un hoț de cai când plouă / eu le-am furat pe amândouă.” Fraza muzicală, prozodia impecabilă, rostirea declamativă, discursivitatea fac ca poemele lui A. să fie și un perfect pretext textual pentru muzica ușoară românească. SCRIERI: Poeme, București, 1975; Stele pe dealuri, Craiova, 1976; Transplantul de albastru, București, 1976; Un liber albatros, București, 1978; Ei, aș
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]