1,303 matches
-
HEDROCK I SE PĂRU POTRIVIT SĂ SUBLINIEZE MEREU CĂ NU E VORBA DE UN SINGUR URIAȘ. ARSENALELE ȘTIAU PREA BINE CĂ, ODATĂ AUGMENTATĂ, O FIINȚĂ UMANĂ NORMALĂ ÎMBĂTRÂNEȘTE CU CINCI ANI LA FIECARE TREIZECI DE MINUTE. CONTINUĂ PE UN TON IMPERIOS: \ URIAȘII AU NEVOIE DE AJUTOR IMEDIAT. FĂURITORII DE ARME TREBUIE ACUM SĂ PREIA CONDUCEREA, SĂ TRIMITĂ VOLUNTARI CARE SĂ JOACE VREME DE CINCISPREZECE MINUTE ROLUL DE URIAȘ \ SAU SĂ ZICEM MĂCAR CÎTE JUMĂTATE DE ORĂ DE PERSOANĂ. NU E NECESAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Mucos netrebnic, momârlan înfumurat, cine se crede el? Nicicând și nimeni nu m-a călcat în picioare. De vină sunt eu, acordându-i prea multă atenție", bombănea Angela în drum spre casă. Trecând prin fața cofetăriei intră înăuntru și simți nevoia imperioasă de a comunica cu cineva. Tăcerea o sufoca. în cofetărie erau doar câțiva clienți, se așeză la cea mai apropriată masă de sobă în care trosnea un foc bun de lemne. Până ce era să-i servească cafeaua, ea își aprinse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
prima notă ivită să-l consoleze de banalitățile incorigibile ale lumii, iar a doua să-l facă să le uite dacă poate, solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei, Își reluă rolul de invocator și ghid al spiritelor sonore. Moartea e mândră de cât de bine a cântat violoncelistul ei. Ca și cum ar fost vorba de o persoană din familie, mama, sora, o logodnică, soție nu, pentru că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de vină o fi căldura. Vara asta, Berlinul e la fel de fierbinte precum subsuoara unui brutar. Ori poate că nu e decât vina mea: împlinesc patruzeci de ani și devin nițel cam sentimental în preajma bebelușilor. Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Scuze. E fascinant. Henry urmă: „Inițial, căpitanului Dean propunerea îi păru «cumplită și șocantă». Apoi, în timp ce stăteau aplecați asupra cadavrului tâmplarului, se înfiripă o discuție. «După îndelungată chibzuială matură asupra legalității sau păcatului, pe de o parte, și a nevoii imperioase, pe de altă parte», notă Dean, «judecata, conștiința etc. au fost obligate să se supună argumentelor zdrobitoare ale poftei noastre dezlănțuite...»“ —Henry, ai vrea să-ți rezerv un loc la masa mea, săptămâna viitoare, la Gala Teatrului American de Balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
distruge viața, imaginația, dimpotrivă, produce viață, viață capabilă de a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator. Visul vieții devine voință imperioasă de a trăi, așa cum se manifestă ea în exclamația tragică a personajului Augusto în dialog cu autorul Unamuno, „vreau să trăiesc, vreau să trăiesc și să fiu eu“. Nivelul oniric suprem este cel metafizic: divinitatea. Unamuno în speță nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ochii în podea.) Reconectarea lui Ash ar fi o formă mai expeditivă de sinucidere. O, dar sunt sigur că o aibă grijă de creatură, sigur că da. Dar pe noi n-o să ne lase să trăim. Asta-i un ordin imperios al Companiei pe care nu putea să ni-l împărtășească. Știind că știam noi, nu putea să ne permită să mergem să povestim autorităților noastre despre rolul jucat de Companie. (Se strâmbă.) Ash era unealta Companiei. ― Nu știu ce crezi, spuse Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației se dăruiește celui având vocația înălțării: "Am crescut mai înalt decât omul,/ Norii planează prea aproape de mine,/ Aștept cel dintâi fulger." Misterul insondabil al dicteului poetic, caracterul imperios și natura sa de fulger constituie o revelație intuitivă originară care induce o a doua naștere a lumii. Fiecare mare poem ne dezvăluie și ne face să viețuim o altă față a absolutului. "Poezia este un absolut real", afirma Novalis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să nu dizolve tiparele și să nu risipească intimitatea. Renunțarea la necuprins în favoarea măruntelor cuprinsuri este consecința unei atitudini filozofice, definitorie pentru Arghezi: aceea de a acorda lucrurilor zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
felii transparente, lèsând sè se vadè cum, din direcție opusè un tren trece în mare vitezè pe lângè noi, Tresar, ca și cum vuietul acela m-ar fi trezit dintr-un somn greu, exact în momentul în care urma sè rèspund chemèrii imperioase și intolerabile a unor duhuri rele, Instinctiv, îmi întorc capul înspre geam, urmèrind prin ceațè umbrele mișcètoare ale trenului care trece în vitezè, așteptând tulburat sè disparè și ultimul vagon, Apoi, întorcându-mi din nou capul spre locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
împăcarea cu lumea după stingerea conflictului <footnote „Zoe suferă de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului ei și este văzută la fel de necruțător ca și mediul, deși nu iese din ordinea comicului. În peisajul epocii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când mi-am reluat drumul meu intuitiv spre casa lui Sevgin, la răsărit cerul începea să se rumenească - cum se luminează în septembrie încă devreme. Din sat urcă mirosul familiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
astfel se putea apropia de lucrul necunoscut pe care-l căuta. Lui, realitățile nu-i spuneau nimic, căci sub masa imensă de incidente irelevante căuta ceva semnificativ pentru el. Ca și cum ar fi devenit conștient de sufletul universului și simțea nevoia imperioasă de a-l exprima. Deși aceste tablouri mă nedumereau și mă încurcau, nu puteam să nu fiu mișcat de emoția evidentă în ele. Și fără să știu de ce, am descoperit în mine un sentiment pe care cel mai puțin mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă văd silit să renunț la un rezultat pentru astăzi. Revin săptămâna viitoare. La revedere... Am coborât scările cu un munte în spinare. Până acasă, mutilat de prăpădul revederii, n-a fost chip să mai leg o idee. Simțeam o imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi dădea parcă senzația unei ușurări. Trebuia să chibzuiesc ce aveam de făcut, cum să ies din acest îngrozitor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat. Prafurile ușoare și într-o cantitate mică, pe care le consumase dânsul la început, acum se prefăcuseră în totalitate în prafuri foarte puternice, ce le consuma nesățios în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești, căci Charles era capabil în același timp să povestească scene picante, să se amuze la nesfârșit, să aibă o mie de întîmplări galante, să presare suferințe fără nici un regret, și totodată să simtă nevoia imperioasă de a privi îndelung, singur, o dată cu răsăritul soarelui, neliniștele mării. Când i-am spus mai târziu uimirea mea Ioanei, ea s-a revoltat. - Îmi vezi și tu tragedia! Mie mi-a sugerat imediat povestea luiviața noastră, și tu te-ai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ței mele. Por nografia nu mă dezgustă întotdeauna - îmi asum ca bărbat zecile de mii de site-uri de pe inter net și sutele de reviste pe care nici o femeie nu le-ar cumpăra - și sunt momente când am o nevoie imperioasă de imagini orgiastice. Cu toate acestea, am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o fe meie străină și indi ferentă, și pentru nimic în lume n-aș face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari și nici pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-o la tatăl meu. Apoi sosi din Syria, încă în libertate și furios, dar sub o ploaie de acuzații, senatorul Calpurnius Piso. Întrucât Tiberius și Livia îi cunoșteau bine imprudența și firea violentă, Tiberius veni la Curie și le trasă imperios senatorilor adunați în ședință plenară liniile procesului: Va trebui să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totuși să cred că acesta este primul roman pornografic bazat pe tehnologie. Într-un anumit sens, pornografia este forma cea mai politică a ficțiunii, aceea care vorbește despre cum ne folosim și ne exploatăm unul pe altul, în cel mai imperios și mai nemilos fel cu putință. Inutil de spus, scopul suprem al romanului este cel de prevenire, un avertisment în legătură cu acel tărâm brutal, erotic și supraluminat care ne ademenește din ce în ce mai convingător de la marginea peisajului tehnologic. J.G. Ballard 1995 Capitolul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intruziunea sociologicului, a eticului și a etnicului, precum și de prejudecățile dogmatice, raționalist-pozitiviste. Caracterizîndu-l în Istoria literaturii române contemporane, E. Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că: „Pentru a da impresia autorității, suprema calitate a criticei, extirparea legăturilor de afecție, reprezintă o imperioasă operație preliminară: așa și-a construit meșterul Manole mînăstirea și așa își construiește criticul opera”, sacrificarea manolică a elementului „feminin” fiind o calitate absentă la autorul Mențiunilor... Pe aceeași linie, evidențierea liniei moderniste a criticii lui Perpessicius („activitatea sa critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu se sfiește să-l așeze pe Urmuz „alături de Eminescu” (dar și de Poe, Rimbaud, Chaplin și Buster Keaton), după ce în manifestul revistei Urmuz îl apropiase de Iisus... Necesitatea de legitimare internă a avangardei autohtone prin intermediul unui mit fondator devenise imperioasă. Cercul Contimporanului încercase deja să-și găsească o legitimitate în „abstracționismul” artei populare și în stilizările artei bizantine. Legitimarea externă, prin Brâncuși și Tzara, nu era nici ea suficientă. În subcapitolul „Urmuz și avangarda” al monografiei sale din 1970, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit ce trăia ea, Lucas Îi pusese mîna pe umăr. Priviseră alături unul de altul cum treceau prin fața lor farul de la Ty Kern, menhirii, golful, grota... Privirile li se Întîlniseră. Iar dorința se manifestase. Imperioasă. Violentă. Fără să se mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de care o fi, Îi ceru imperios unui negustor care Își expunea stofele pe o bancă, undeva În zonă. Omul se zori să Îi ofere o bucată de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În acvariu. — Huo! Huo! Prietenii și susținătorii, indignați, răspunseră cu aplauze și mai energice și strigăte de „Bravo!“ - ceea ce nu făcu decât să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se În picioare. Simțea nevoia imperioasă de a sări peste scaunele din fața lui și de a se urca pe scenă, pentru a-și salva compatriotul de această jignire. — De ce fac zgomotul ăsta, Kiki? Întrebă Emma, apucându-l speriată pe Du Maurier de braț și Împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Prefera să irosească ore întregi jucându-se la PlayStation sau uitându-se la DVD-uri, la cel mai recent dintre omniprezentele filme de adolescenți, în care întotdeauna, la miezul nopții, apărea o fetiță speriată de moarte, care simte însă nevoia imperioasă să investigheze piscina îmbrăcată într-o cămășuță de noapte ca pentru păpuși. Urmărind cu degetul înnegrit de vopsea raftul cu CD-uri impecabil ordonate, Jake a găsit imediat ce voia, datorită sistemului alfabetic de depozitare pe care îl folosea. Ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]