1,880 matches
-
fi bucurat mult înainte de a-l mai vedea. Mi-a spus că ne vom revedea sigur în decembrie viitor. La trei zile după această convorbire aflu despre prematura lui dispariție. Crud Destin să curme o asemenea făptură tânără și puternică. Implacabila lege a Firii și-a spus cuvântul, fără drept de apel. Scriu această carte dedicându-ți-o ca un meritat omagiu adus ființei tale, dăruită cu multiple calități uman-intelectuale. Cât privește întâlnirea din decembrie, o amânăm până la o dată când Cel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și sfeșnice de fier forjat negru care se odihneau grele pe mese ca acelea la care mînca Robin Hood cînd era În relații bune cu regii Angliei. De o parte și de alta a coridorului, uși mari străjuite de armuri implacabile, de care Încîntătoarea Cinthia se speria cînd trecea prin dreptul lor, lăsau să se Întrezărească saloane Întunecoase, salonul de biliard, salonul cu pian, salonul cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte camil petresciană, introspectiv și nu o dată dezarmat în fața prostiei, invidiei, răutății celor din jur. Schițele de portret presărate de-a lungul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu exactitate. De fapt, acest ultim lucru n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă a clepsidrei, ajunsesem să înțeleg exact, să trec prin filtrul sufletului această cursă implacabilă a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să identific fiecare fracțiune de secundă, chiar cu ajutorul unui insignifiant cristal gălbui. “Parcă aș avea în față o clepsidră electronică” mi-am spus atunci. Priveam
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
devină cât se poate de critică; în cazul său nu exista decât o singură soluție - exmatricularea, chiar dacă întreaga lui muncă și comportare pledau pentru contrariul. Dar stigmatul de a fi urmașul unui preot și, pe de-asupra, chiabur îl amenința implacabil. Se părea că nu mai există nici un liman. Însă salvarea veni exact de acolo de unde se aștepta mai puțin. Profesorul de matematici Constantin Apostol, care cunoștea și aprecia posibilitățile intelectuale ale elevului Nicolae Topor decide să facă gestul menit de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
din puținii popi care au fost de acord, încă de la început, să colaboreze cu autoritățile desemnate de noul regim, mai ales cu lucrătorii din securitate. Da, dar, vedeți dumneavoastră, instrucțiunile sunt instrucțiuni, domnișoară, peste ele nu se poate trece, venea, implacabil, replica lor. Dar, gândiți-vă, încerca ea să-și pledeze cauza, în ultimii ani tata a fost mai mult lucrător de securitate decât popă. Lucrul acesta se știe foarte bine - apărea contrareplica - însă, cum să vă spunem?, el a făcut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al căsniciei. Chicoti. Vechiul lor eufemism, cules dintr-o saga clasică de familie din care-și citeau cu voce tare unul altuia în facultate. Mai târziu, după Jess, se amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi motoarele dezvoltării, șansa capitalismului românesc, ieșirea din amorțirea generațiilor care au supraviețuit, care au stat la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a strigat acolo la masă, printre sticle de bere și fum gros de țigări, că noi, cei din Timișoara, am fi reprezentanții valorilor iubirii moleșite a Noului Testament, în timp ce Ardealul este prin istorie legat de Vechiul Testament, adică de valorile justiției implacabile și nemiloase. Norocul a venit la timp și (probabil) tot din partea fostei Securități care a făcut greșala să reactiveze politic colaboratori notorii ai fostului regim, de felul lui Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, la care s-au adăugat mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să iasă în față, încerci să te dezvinovățești și deodată constați că altul este subiectul discuției, anume că autoritatea statului este în discuție, apoi iarăși problema cu faptul că ești manipulat de unguri în beneficiul lor și că la orizont, implacabil, pândește regiunea autonomă maghiară care ar fi fructul unic al naivității noastre utilizate pe din dos. O să încerc să răspund cât mă pricep la fiecare din aceste repezi treceri de la o chestiune la alta, cu observația că sunt dispus să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
amintirile lui Ashargin. Cele patruzeci și șapte de pagini referitoare la Enro, divizate pe secțiuni, îi confirmară ceea ce știa deja, cu niște detalii suplimentare. Madrisol era etichetat "om periculos și ambițios". Marele amiral Paleol era catalogat drept ucigaș. "Un individ implacabil" scrisese Discipolul, termen expresiv din partea lui, care era el însuși dotat cu o anume implacabilitate. Nu căută decât numele pe care le știa și nu verifică decât câteva referințe secundare. Ar fi trebuit o armată de experți pentru a cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sau poate că se uitase la ușă într-un moment de reverie, dar fața ei căpătă o expresie blîndă de milă involuntară, și văzînd-o, el se umplu de ură care i se întipări pe chip, într-o expresie de ferocitate implacabilă, și nu i se șterse chiar în clipa în care emoția păli. Kate păru încurcată, apoi clătinînd din cap se întoarse spre niște prietene care trăncăneau. în seara aceea, Thaw îi dădu „Cartea lui Iona“ lui Ruth, fără să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sunete slabe. Sute de mii de bărbați în haine murdare și bocanci grei călcau greoi pe străzile cenușii, spre porțile turnătoriilor și atelierelor de mașini. Se gîndi cu groază la cantitatea de energie necesară pentru a menține civilizația, la rutina implacabilă pe care o solicita zilnic de la muncitorul din fabrică la ora opt, de la funcționar și vînzător la ora nouă. De ce nu-i trecea nimănui prin minte să rămînă în pat într-o dimineață, de exemplu? Ar însemna sfîrșitul civilizației, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i se mulțumea cu tot mai puțin. Avea mintea încleștată, și exteriorul întărit pentru a se bate cu viața din jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir de cuvinte: curat neguros auster riguros implacabil. Uneori murmura aceste vorbe de parcă erau o melodie care-i dicta mișcările trupului. Cînd mergea pe stradă sau pe coridoare, picioarele loveau pămîntul cu o forță și regularitate neobișnuite. Toate sunetele, chiar și cuvintele rostite în apropiere păreau amuțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se atenuă în minutele care urmară. Gândurile sale, în această lume bizar semiconștientă în care se afla, începură să se concentreze asupra diferitelor aspecte ale situației. Își reaminti de Patricia Hardie și de tatăl ei. Își reaminti de și de implacabilul Thorson și de conspirația împotriva non-A. Aceste readuceri aminte avură asupra lui un efect enorm, pur fizic. Se ridică pe jumătate. Își redeschise ochii și se regăsi în aceeași semiobscuritate ca mai înainte: deci nu era un vis. Revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja un minut și jumătate și Prescott era leoarcă de transpirație. ― Trei minute ― zise Gosseyn. Prescott protestă: ― Două minute ― rosti Gosseyn implacabil. Zău că n-am spus decât adevărul. De ce aș minți? Tu n-o să poți scăpa multă vreme din plasa noastră. Cât? O săptămână, două săptămâni, trei săptămâni ― mare lucru. Nici nu contează. Acum, după ce l-am auzit pe Kair, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
răspunsul la multe întrebări. Mai presus de orice discuție, se afla în fața sfârșitului tangibil al căutărilor sale. Era propriul său chip. Sfârșitul primei părți 1 Juggernaut - În mitologia indiană, cea de a opta încarnare a zeului Vișnu, semnificând forța neânduplccată, implacabilă.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
amintirile lui Ashargin. Cele patruzeci și șapte de pagini referitoare la Enro, divizate pe secțiuni, îi confirmară ceea ce știa deja, cu niște detalii suplimentare. Madrisol era etichetat "om periculos și ambițios". Marele amiral Paleol era catalogat drept ucigaș. "Un individ implacabil" scrisese Discipolul, termen expresiv din partea lui, care era el însuși dotat cu o anume implacabilitate. Nu căută decât numele pe care le știa și nu verifică decât câteva referințe secundare. Ar fi trebuit o armată de experți pentru a cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se atenuă în minutele care urmară. Gândurile sale, în această lume bizar semiconștientă în care se afla, începură să se concentreze asupra diferitelor aspecte ale situației. Își reaminti de Patricia Hardie și de tatăl ei. Își reaminti de și de implacabilul Thorson și de conspirația împotriva non-A. Aceste readuceri aminte avură asupra lui un efect enorm, pur fizic. Se ridică pe jumătate. Își redeschise ochii și se regăsi în aceeași semiobscuritate ca mai înainte: deci nu era un vis. Revăzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
e probabil vreun idiot care vorbește prea mult. Gândește-te bine la asta și nu te pripi." Se scursese deja un minut și jumătate și Prescott era leoarcă de transpirație. ― Trei minute ― zise Gosseyn. Prescott protestă: ― Două minute ― rosti Gosseyn implacabil. Zău că n-am spus decât adevărul. De ce aș minți? Tu n-o să poți scăpa multă vreme din plasa noastră. Cât? O săptămână, două săptămâni, trei săptămâni ― mare lucru. Nici nu contează. Acum, după ce l-am auzit pe Kair, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
răspunsul la multe întrebări. Mai presus de orice discuție, se afla în fața sfârșitului tangibil al căutărilor sale. Era propriul său chip. Sfârșitul primei părți 1 Juggernaut - În mitologia indiană, cea de a opta încarnare a zeului Vișnu, semnificând forța neânduplccată, implacabilă.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul de reparații. În acest minut, Corl reuși să dobândească victoria. El simți că aliajul metalic suferise o modificare, întregul perete își pierduse coeziunea implacabilă: deși părea neschimbat, nu încăpea nici o îndoială că se modificase. Fluxul de energie se scurgea acum mai ușor prin trupul lui Corl. Acesta continuă să-l rețină încă vreo câteva secunde, apoi, cu un chiot de triumf, sări în aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și în trupurile lor, ca și în lumea înconjurătoare. Acumularea treptată a cunoștințelor face ca până și mințile cele mai simple să înțeleagă, în sfârșit, și să respingă pretențiile unei minorități la o așa-zisă "superioritate ereditară". Începe atunci o implacabilă luptă pentru afirmarea personalității. Korita tăcu o clipă, apoi continuă: - Această luptă constituie elementul cel mai caracteristic al perioadelor "hibernale". Din fericire, sau din nefericire, lupta se desfășoară de obicei în cadrul unui sistem de legi, care tinde să protejeze minoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]