1,255 matches
-
În epoca nouă, Cezar Ivănescu a trecut fără să-și fi curbat coloana vertebrală în cea zisă de Aur și fără să regrete avantajele care ar fi decurs din adaptare. Și pentru că Istoria, pe intervale mai mari, reglează perfect atât imposturile, cât și nedreptățile, e tot mai evident, azi, că poezia lui Cezar Ivănescu este și va fi în continuare citită, în timp ce a altor colegi de generație, nu. Este tot mai limpede că succesul vedetelor din socialismul real nu se prelungește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și cronicari acreditați vorbesc pe bandă rulantă despre cărți pe care nu le-au citit, mințind publicul fără să clipească? Și cum să înțelegi publicul acesta, mai larg ori mai restrâns, care continuă să înghită astfel de gogoși, perpetuând vechile imposturi, lungind spirala la nesfârșit? În prezent sunt - și mă declar - mult mai senin. Tocmai s-a terminat o nouă ediție a aceluiași Târg, la care, ca în fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
o asemenea stare nu i-ar trebui decât un singur pas pentru a se sinucide, n-ar ști nimeni și n-ar interveni nimeni, dar refuzând chiar să admită acea posibilitate, pentru că n-ar fi decât lașitate și minciună și impostură și aruncarea calvarului pe umerii altuia, iar oricine altcineva n-ar putea spune decât că s-a înșelat cu adevărat în privința lui și aurul sau ceea ce era asemănător și luat drept aur nu fusese decât tină mult prea obișnuită. Gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
această întrebare nu numai o incertitudine (ce e amăgire diavolească și ce e adevăr în toate astea?), dar și o teamă profundă, teama de viclenia unor creaturi ale nopții, pricepute să ascundă mistificările sub masca adevărului. Adevărul ca înșelătorie, ca impostură, ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
orgoliu în această afirmație. Pe de altă parte, nu e numai atât, căci există, totuși, ideile, punctele de vedere, demonstrațiile care pot fi credibile, sau nu. În fine, din punctul ăsta de vedere ceea ce mă deranjează cel mai mult e impostura. A apărut și un gen de grafomanie critică. Dar să revenim: am scris ani de zile despre poezie nu cred că din cauză că scrisesem eu cândva ceva ce putea fi numit astfel -, m-am oprit și la câteva cărți de proză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
romanul (sper, anul care vine), să găsesc un editor, să conving că sunt (și) un prozator... De-abia după aceea cred că aș putea să revin la aceste întrebări și să încerc unele răspunsuri, fără a fi pândit de riscul imposturii. (Revista "Conta", nr. 17, 2014) Ion ZUBAȘCU Dacă m-a adus Dumnezeu pe lume, a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viața mea despre cea mai mare tragedie pe care a trăit-o poporul român... Zice Creangă, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
descoperi - după primul strat de piele - o mumie bine conservată, având în creierul înghețat idei putrede, în ciuda bunei conservări. Zgârii bine oameni vii și dai peste faraoni care visează sclavi. Cazul Mutemhit nu e nici singura, nici cea mai gravă impostură din împărăția mumiilor. 27/7/68: Arhiepiscopul de Viena a anunțat că o comisie specială ar fi fost constituită pentru revizuirea procesului lui Galileo Galilei, din urmă cu 300 de ani. Același arhiepiscop și-a exprimat părerea că închiderea „cazului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
indiferent - trebuie să ai vocație. Ca să fii diplomat - trebuie să ai vocație. Ca să fii generos - trebuie să ai vocație. Ca să fii redactor de știri - trebuie să ai vocație. Ca să fii cititor de știri - trebuie să ai vocație. Altfel, totul e impostură. Și chiar pentru a fi impostor trebuie să ai vocația imposturii. Altfel... Dacă lucrurile ar fi atât de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel și - mai mult ca sigur - ar fi citite altfel. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vocație. Ca să fii generos - trebuie să ai vocație. Ca să fii redactor de știri - trebuie să ai vocație. Ca să fii cititor de știri - trebuie să ai vocație. Altfel, totul e impostură. Și chiar pentru a fi impostor trebuie să ai vocația imposturii. Altfel... Dacă lucrurile ar fi atât de clare ca aceste fraze, paginile externe ale ziarelor lumii ar arăta altfel și - mai mult ca sigur - ar fi citite altfel. Dar uitând de vocație, ucigând orice întrebări în legătură cu această problemă - principala victimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au ajuns să și muște? Se presupune că a avut loc o importantă schimbare patologică în „organismul focilor debarcate”. Eu nu-s focă debarcată. Eu am mândria că n-am debarcat niciodată, nicăieri. Am urmărit bărci cu navigatori solitari, din impostură, și de ce nu? Toate astea nu împiedică importante schimbări în organismul meu de focă nedebarcată. Nu mai pot râde de exploziile cosmice, de sintezele, veiozele, maionezele, parantezele, panacenezele, partenogenezele mele de știri. Arta nu e egală cu caracterul, talentul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice s-au dovedit mult inferioare calităților lui Rabbi Iehuda. Prin urmare, Iuda joacă rol de adversar. El îmbracă numai pentru o clipă haina de ucenic al lui Isus, pentru a-l prinde și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostoli, dar, încă o dată, nu pentru că ar fi avut parte de o inițiere specială, ci pentru că-l va sacrifica pe Însuși Isus - altfel spus, va duce oroarea sacrificiului până la ultima consecință. Realizatorii ediției National Geographic nu pot fi acuzați de impostură intelectuală. Ei au fost într-un fel duși de valul publicității și al prejudecăților într-o bună măsură. Deocamdată, în condițiile în care o ediție a textului copt n-a văzut încă lumina tiparului - mai mult, în condițiile în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
traduceri neprofesioniste, făcute după versiuni moderne (engleză ori franceză), de către inși fără o pregătire specială, din rațiuni eminamente comerciale. Acum câteva luni, îi scriam directorului unei edituri bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința împăcată”. Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iradiantă a mitului eminescian, ajuns să inspire operații subtile de sabotaj, precum în palpitantul „Dosar M“ din 1885, despre experimentele ironice realizate de către inteligentul Caragiale, autor cu un perfect auz al tuturor disonanțelor encomiastice, al ipocriziei cuprinse în tămâiere, al imposturii epigonilor eminescieni. Romanța eminesciană este și ea excelent analizată ca text „subversiv“, care amenință coerența transparentă a genului, „falsificându-l“ prin note de neașteptată profunzime și de o prospețime care nu mai e romanțioasă. Criticul face o utilă discuție a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
suferind când ai făcut același lucru. Și tu ai împrumutat... Ai devenit cine mi-am dorit eu să fiu. Ți-a părut rău și nu te-ai bucurat de asta niciodată. Eu m-am bucurat. Când tu te suspectai de impostură eu mă dădeam de ceasul morții să te conving... să trăiești. Durează puțin. Mai puțin ca un anotimp de leandri înfloriți. Ar trebui să știm amândoi asta, nu crezi? Pentru că, în fond și la urma urmei, știm amândoi că nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
naftalină generalizată, înrămată iremediabil între pereții unor pseudoprincipii pe care ei le consideră imuabile.... gata, m-am decis....de azi am să le devin un contraprincipiu... vreau acum să mă purific, să mă eliberez de servituțile comercialismului... am să fiu impostură a normelor, degradare și întoarcere pe dos a valorilor consacrate... vreau să fiu o molie subversivă, să-i dezintoxic etic pe acești intelectuali de cârpă, să le de-sclerozez mintea, să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
în coasta cuiva... nu contează de către cine... individul nu interesează prin nimic...... ceea ce contează este întrebarea, și mai mult decât atât, contează răspunsul... „cine ești tu, în definitiv?”...sunt o idee... sau doar un colaj de idei... sau doar o impostură de idee... sunt în măsura în care mă lași tu să exist.... sunt o fabulatie a sensibilității tale, o nuanță în definitiv, expirând in mintea ta pentru a lua naștere în alta... îți place, nu-ți place, tot sunt o parte din tine
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții schimnicești. La apariția domnului Arghezi gazetarii afirmau un eveniment literar comparabil apariției unice a lui Eminescu. Și această impostură a putut prinde! Poetica rezumată de versul imposibil din Cuvinte potrivite: " Faci cu acul fir de perle" (Dor Dur) e o poetică măruntă și manufacturieră, cu care sunetul adânc eminescian n-are nimic de-a face. Eminescu domina naiva lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi răspunsese femeia. „E frumos; nu pot să îl văd, dar am încredere în pictura ta. Ești Rembrandtul meu, sunt Saskia...” Fusese o vorbă nebună; ai scris, pe urmă, o poveste adevărată bazată pe impostură: nu erai Rembrandt. Saskia băuse prea multă vodcă în dimineața aceea. Te retragi în zone mai sigure, vrei să tai - măcar în gând - cursul evenimentelor; ai primit încă un afiș, tot pe o notă de plată. Ai lovit cutia poștală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
energie. Și agricultura? Adio și cu ea! Și ca să nu se spună că mă-ntorc la o societate primitivă, elimin și vânătoarea și pescuitul. Natura... Ah, ah, să nu credeți că n-am înțeles că povestea cu natura e altă impostură: să moară! E suficient să rămână un strat de crustă terestră destul de solidă sub picioare și golul de toate celelalte părți. Îmi continui plimbarea pe bulevardul care, acum, nu se mai deosebește de câmpia nelimitată, pustie și înghețată. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la timp o noutate le apare unora azi infinit mai grav decît acela de a linguși o prostie. Explicații există și au fost adesea invocate; erorile de comprehensiune săvîrșite În trecut au alimentat o atitudine dispusă, uneori, să accepte și impostura din teama nemărturisită de a nu greși negînd noutatea. Consolarea pentru frica din avanposturi s-a găsit Într-un dispreț sporit pentru epigon, uitînd că pionierii n-au totdeauna timp să-și desăvîrșească victoria și uneori nici măcar n-o obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări din ultimele două săptămâni? Sau glacialei sale Astrid, cu care semăna deja prea mult? Dida se roti din nou, lent, cu privirea spre fereastră, întorcând spatele martorului. Acceptase impostura maternității doar fiindcă iubitul voia copii. Într-adevăr, soțul acordase progeniturilor timp și importanță, sub privirea mereu uimită și ușor stânjenită a frumoasei care născuse fără chef trei copii, între care crescuse, ea însăși, ca un fel de a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în scrierile sale politice, despre pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice prin haos ? Numai armonia asigură viabilitatea creației din începuturi și a creației umane. În rest words, words, words... Repet, poezia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu-și refuză, totuși, o anumită tentație a problematizării, nefiindu-i deloc străină dimensiunea reflexivă. Volumul "Reflecții" prefigurează, fără îndoială, un prag matur al poeziei Vasilicăi Ilie, anticipând un traseu liric în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
poate fi exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul în toată putera cuvântului atacă teme de toate felurile, atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive umoristice recurente, identificabile și la alții, cu mențiunea că autorul nostru își construiește
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]