1,896 matches
-
În mod normal, imaginea ar trebui să vorbească prin ea însăși, astfel încât comentariul să fie inutil. Pe cât posibil, imaginea trebuie să spună totul, sunetul de fond trebuie să spună totul. Trebuie să existe o unitate stilistică, să nu pară o improvizație, imaginea nu trebuie să fie un "suport" pentru comentariu. Și aici e cel mai dificil lucru, pentru că se presupune că pleci la lucru cu un script și atunci știi din start ce să-i ceri operatorului. Atunci când nu este posibil
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
persoanelor plecate, ziua îmbarcării precum și nr. trenului în care vor fi îmbarcați”. În privința cazării viitorilor repatriați, orașul Huși fusese prins pe picior total greșit în sensul că, probabil, la acea oră nu exista niciun hotel așa că autoritățile au trecut la improvizații, în dulcele și cunoscutul stil românesc. La 1 martie 1945, registratura Prefecturii Fălciu semnala intrarea unei adrese trimise de către subprefectul Ioan I. Harnagea. Iată ce cerea oficialul: „...pentru confecționarea caprelor pentru paturile dela carantina cetățenilor URSS, mai este nevoie de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
scheletul unui corp omenesc; lucrurile s-ar prăbuși care-ncotro fără el, dar e de rău dacă îl poți vedea. Organizează-ți prelegerea publică, plănuiește-o, pregătește-o cu grijă și apoi ofer-o în mod spontan, ca pe o improvizație. Pentru a pregăti o comunicare, primul lucru pe care trebuie să-l știi este subiectul și, imediat după el, audiența. Este mult mai important să-ți potrivești nivelul cu cel al audienței într-o prelegere publică decât este în cazul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a numit știință normală), încercând astfel să ofere cea mai bună (a se citi, eficientă) cale de a formula ipoteze și de a rezolva probleme (în mod evident, cea mai bună cale se impune ca fiind și singura, ceea ce descurajează improvizația, inovarea, utilizarea alternativelor). Un exemplu în acest sens îl reprezintă examenele naționale din România, unde, din neglijență sau incompetență, sunt utilizate frecvent subiecte care permit rezolvări alternative, dar profesorii corectori sunt obligați prin barem să privilegieze o anumită modalitate de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de Bridget Riley în fapt, „Orice piesă este pentru mine o aventură, o vânătoare, descoperirea unui univers care mi se dezvăluie pas cu pas și a cărui prezență mă uimește în primul rând pe mine...”, spune personajul Ionesco, din piesa Improvizație la Alma. Prin toate aceste desene (prezente în volumul Albul și negru, ed. eumanitas, 2011) putem reconstitui lăuntricul contorsionat al omului, frământat de-atâtea „vise,, dorințe, angoase, obsesii...”, toate, „moșteniri ancestrale...” Impresionează nu desenele în sine, ci sinceritatea Părturisirilor: „desenând
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de alte stări prezente... Râsul. Un râs firesc... râsul celor păsuiți de moarte..., râsul credinței... sau al necredinței. Privind ca-ntr-o oglindă schițele sale (prezente în ediția românească, eumanitas, 2011), te poți simți, posibil, asemeni lui Bartholomeus I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis Fie că este vorba de mari adunări (genul deliberativ), de tribunal (genul juridic) sau de adunări comemorative (genul epidictic), în cele trei situații discursive repertoriate de către retorica antică apare un exercițiu preponderent: declamatio sau improvizația pe o anumită temă. Așa cum amintea R. Barthes (1970), repetat aproape obsedant mai apoi, discursul se centrează pe o suită de secvențe esențiale. Iar cel mai cunoscut dintre acestea, descriptio sau ekphrasis, fragment antologic transferabil dintr-un discurs în altul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
carton, lăsându-se descifrată exclusiv în cheie alegorizantă, după metoda care făcea cândva gloria școlii unui Quintilian, de pildă. Nu ne mai surprinde, prin urmare, nici alternarea facilă de procedee, în scopul evitării monotoniei compoziționale. Senzația de stereotipie, de mecanică improvizație persistă, ca în fragmentul ce ilustrează stângaci, în maniera rezolvării unei teme pentru acasă, toposul ubi sunt?, fără a izbuti să trezească în conștiință înfiorarea legitimă: Dar unde sunt acum Nereu și Proteu? Unde e Amfitrite, "zeița ilustră ce nutrește
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
evident, elogiul valorii beletristice semnalează, indirect, defectul major, pentru că insuccesul nu s-a datorat exclusiv circumstanțelor exterioare, cât unor grave inadecvări de fond, drama lovinesciană fiind receptată, în genere, drept pură "literatură dialogată" și de un retorism parazitar, în felul improvizațiilor pe scheme livrești (din același motiv al lipsei de "autenticitate" refuzase Iorga, am văzut, publicarea notelor de călătorie ale tânărului pasionat de arheologie). Într-adevăr, deși e compusă din scene de mare tensiune dramatică, piesa nu reușește să creeze iluzia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lasă impresia unui act neverosimil, forțat, având în vedere că încornoratul e, în cazul de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de a face din încornorat un tip tragic, dominat de patimi autodestructive, deși abordează motivul triunghiului conjugal din alt unghi estetic, acela al melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la gândul de a scrie literatură, s-a reorientat chiar de la debut și spre proză, exersând pentru început atât varianta mai puțin pretențioasă a scenetei sau nuvelei (specii situate, de asemeni, în proximitatea genului dramatic), cât și forma gazetărească a improvizațiilor pe teme morale, în maniera adusă la perfecțiune ulterior, tot sub specie theatri, în miniaturalele din Aqua forte. Ieșite din mantaua notelor de călătorie și a foiletonisticii, textele de acest gen, modeste valoric, interesează îndeosebi prin faptul că anticipează un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu mai conduce cu necesitate la un final catastrofic. Așadar, melodrama rămâne un gen experimental prin excelență, cu reguli proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic, determinist, ce declanșează resorturile mecanismului tragic și prevestește deznodământul. Însă tragedia e o formă închisă, statică, pe când forma melodramei, repet, se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cele două secvențe din povestea mai complicată a morții, ținînd cont de natura datelor conflictuale și de prelucrarea lor în formă sensibilă. Moartea prematură și năprasnică a nelumitului cere expresie liricizată, pătrunzătoare și precis ritmată în stări emoționale pure; nu improvizația ușoară și jeluitoare de bocet profesionist, ci forma elaborată și meditativă, ca lectorul să ia aminte, să se implice pe sine cu gravitate, dat fiind că întîlnirea cu moartea îl așteaptă pe fiecare, mai devreme sau mai tîrziu. Graba ori
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
valoarea textului se pune pe seama unui motiv decupat din ansamblul compozițional, cum ar fi „testamentul ciobanului” sau frica de strigoi sau unde și cînd se produce asasinatul, determinat de conflicte obișnuite. Alegoria „moartea-nuntă” trece drept o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan și să dea sens și unitate întregului corpus de variante. Începutul pare să-l fi făcut Petru Caraman, privind alegoria, într-un studiu publicat postum
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
informarea științifică, dar și de procurarea unor instrumente de lucru: bibliografii istorice, culegeri de izvoare seturi de planșe și material ilustrativ bogat, mape cu schițe și situații problemă pe care trebuie să le gândească anticipai, pentru a nu recurge la improvizații, În căutarea și realizarea acestor materiale pol fi antrenați elevii care participă cu multă pasiune la astfel de activități. Un aspect particular al promovării interdisciplinarității În planul conținutului Înșiruirii decurge dintr-o funcție mai nouă a școlii, care dobândește o
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
face parte prin desfășurarea ei o activitate ordonată, cu disciplină, cu legături de cunoștințe și continuitate, cu raporturi la scopuri precise, cu posibilități de a realiza o programă autentică pentru fiecare ciclu de Învățământ, deci se elimină din capul locului improvizația și superficialitatea. Componentele constitutive ale lecției se axează pe identificarea elementelor lecției, pe relevarea naturii, rolului și funcțiilor acestora, pe determinarea modului cum fiecare componentă acționează prin raportarea la celelalte componente, pe sesizarea interacțiunii reciproce, a modului de integrare a
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
creștere a impozitului funciar, având perspectiva unei creșteri sigure a veniturilor. Mai trebuie luate și alte măsuri; să le descriem ar depăși limitele cadrului nostru. Ne este suficient să spunem că se poate pune punct crizei fără a recurge la improvizații, jumătăți de măsură, teorii din străinătate, fără a utiliza altceva decât resursele țării. Un pic de bunăvoință, de altruism, de încredere, de înțelegere între puteri și finanțele se vor restabili 105. Nu trebuie totuși să se creadă că misiunea financiară
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ignora aspectele de suprafață și de a vedea ce era fundamental. De aceea, pentru el arhitectura orașului avea o frumusețe formală de modă veche. Geometria rigidă a pătratelor era compensată de diversitatea dimensiunilor acestora, diversitate ce dădea acel aer de improvizație fără de care nu există artă adevărată. Numeroasele parcuri, permanent verzi, îngrijite și cu vegetație bogată, aduceau ansamblului o notă finală de grație și eleganță. Orașul Marelui Judecător arăta solid și prosper. În față, panorama se schimbă, întunecându-se, devenind străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
șăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. După revoluție, libertatea se livrează brusc și fără prospect de utilizare. Istoria ar trebui să înregistreze numai substanța vie, nu și epavele. Zidul „părăsit și neisprăvit” ne menține lideri în zona improvizației. Tranziția de la o societate la alta aduce la suprafață ciocoi, nu boieri. Cele mai multe utopii s-au bazat pe complicitatea terorii. Istoria - acest uriaș ecran al eșecurilor umane. Istoria - acest perpetuu joc de-a hoții și vardiștii. În prea multe cotituri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ruși exersau cândva sărutul. Apoi - scuipatul ! Pentru nemurire, unii nu fac decât copii. Urme pe nisipul vieții lăsăm toți. Unii - înainte de sosirea valului, câțiva - și după aceea. Venim pe lume țipând. Și plecăm în arpegii de clopot. Timpul corodează toate improvizațiile din artă. Timpul și spațiul - acești sublimi piloni ai neantului. Bărbaților nu le poate distruge apetitul pentru adulter decât vârsta. Întotdeauna trecutul ajunge la mâna prezentului. Uităm prea des că suntem unici, deci irepetabili. Tinerețea are încastrată în ea tezaurul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un factum elaborat, mizează pe adeziunea publicului, la care se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceea ce are omul mai profund e epiderma. O observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic sau cu destinație artistică"257. De aceea, de la improvizațiile cu Mitică, personaj central (dar și alte nimicuri, mofturi felurimi), ale căror poante condensate esențializează metehne ale mentalului nostru colectiv, până la narațiuni mai ample cu substrat polemic, în varianta basmelor parodice sau a Cronicilor (sentimentală, fantezistă, fantastică), Caragiale se exersează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe ecran, trebuie să fii natural și "să spui adevărul". Să pari că "ești tu însuți" este o artă care, fără a fi apanajul impostorilor, se învață ca și celelalte (chiar dacă ne afectează să descoperim că o anumită "ieșire", o "improvizație bulversantă" care au adus succes vreunuia dintre marii noștri actori politici, intelectuali sau de alt soi a fost cu grijă pregătită și repetată). Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat"* noile tehnici ale iluziei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]