4,930 matches
-
niciodată cu nimeni și nicăieri despre opera la care trudise. Să uite, pur și simplu, de Codul lui Alexandru. Ceea ce Aristotel n-a făcut: dispariția textului Îl afectase profund, cufundându-l Într-o mâhnire neagră și În acea formă de indiferență ce anulează inclusiv instinctul de autoconservare. Oricum, nu era omul care să se conformeze docil unui ordin sau unei interdicții. Le refuza instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a declanșat Înlăuntrul meu rostirea numelui celui mai apropiat oraș de Centru. Era prima oară când aflam un indiciu cât de cât consistent despre locul unde mă aflam. M-am străduit cât am putut să-mi ascund emoția sub masca indiferenței. Nu mi-a ieșit: am rămas stupefiat. Toate presupunerile mele - și, de-a lungul timpului, nu făcusem, har Domnului, puține - erau infirmate violent, aproape cinic. - Mi se pare mie sau ești nițeluș contrariat? s-a amuzat Eva să-mi comenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
firesc și să nu ai idei preconcepute. Privește lucrurile dintr-un unghi diferit, înoată împotriva curentului și, dacă nu reușești, nu-ți face probleme, fiindcă, după părerea mea, asta-i o bătălie pierdută din start. Cum poți vorbi cu atâta indiferență? întrebă Nené Dupré, care părea într-adevăr îndurerat. — Dând tot ce am mai rău în mine și făcându-mi din asta o carapace, răspunse prietenul său cu voce obosită. La urma urmei, ce înseamnă cu adevărat aceste vieți? Adineauri, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puterea Îi mută după bunul ei plac putînd oricînd să-i răstoarne de pe tabla de șah. Alături de aceștia Îl putem situa și pe Domnul D. - poate cel mai apropiat structural de M. A. - dar, avînd asupra lor ascendentul renunțării totale, indiferența, nu le va Împărtăși niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune pentru a pătrunde mai adînc În structura personajului care nu Îmi apare aici ca un caz aparte ci ca un multiplu al celorlalți, cu atît mai mult cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dîndu-și seama că a devenit inutilă. După teoriile astea ar Însemna că ghilotina și lagărele de exterminare să fie mereu reactualizate. Nu, prefer o pasivitate absolută, mi se pare oricum mai pașnică. Și apoi am impresia că uiți un lucru - indiferența nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făcea eforturi să găsească formula magică de consolare; nici azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
relicvă a insulei Cythera intrată În eternitate. Înaintăm În vînt, o viață frumoasă Încă și Încă... ne apropiem de Vama veche, ne apropiem de graniță, ne apropiem de țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta - nici una din acțiunile ei nu părea să fie motivată de altceva mai presus decât orgoliul propriu. Am spus cu răutate. — Deci ai de gând să rămâi cu soțul tău? A dat din umeri. Cred că da, a spus cu indiferență. Asta a fost tot. Am băgat mâna în geantă și am scos un plic maro, plin, pe care i l-am pus pe masă. S-a uitat curioasă la mine și a deschis plicul. I-a trebuit un moment să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai mult decât pe sine însuși. - ÎNTR-ADEVĂR? Întrebarea fusese urmată de un hohot de râs plin de dispreț. Acum era clar pentru Feifel: avea mai mult de doi demoni în corpul său impunător. Încercă să-și învingă „dușmanii“ prin indiferență, în loc să se pună la masa de scris să scrie un articol. Se simțea toropit de oboseală fără să fi făcut nimic. Până la urmă își dădu un brânci ca să se scoale, ajungând până la masa unde îl aștepta mașina de scris italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
expresie dacă nu ți-ai fi dat seama că tocmai această absență a expresiei trebuie să însemne că elevii n-au înjurat deloc și că nu lor li se adresează dojana. Și, în timp ce fețele întregului grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu cât lista sentimentelor la care ne referim este mai mică (dacă renunțăm la nuanțe): ne rămâne doar să presupunem că spectatorul Ivanov sau 1) este rău din fire, sau 2) se află într-o stare de plictis și de indiferență. Dar, dacă Ivanov ar fi fost iritat încă înainte ca vecinul său să înceapă a tuși, dacă Ivanov ar fi fost supărat pe actori că joacă prost sau pe autor pentru piesa lui imorală, dacă ar fi fost pornit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că Ivanov se plictisea, că era indiferent. Poate că aceste stări l-au dus la criza sălbatică de ură împotriva vecinului său care tușea. Dar nu merge deloc. Dacă într-adevăr sufletul lui Ivanov ar fi fost în starea de indiferență rece, dacă, privind spre scenă, Ivanov se plictisea, ar fi simțit el oare nevoia să-și lovească vecinul, să-l lovească doar pentru că acesta a tușit? Nu numai că n-ar fi simțit un asemenea imbold, dar e foarte posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cristi. Ar fi vrut să-l întrebe pe bătrân ce vrea să spună, dar nu se mai obosi. În minte îi revenea Ileana care îl îndemnase să nu fie prea curios și să îl asculte pe bătrân. O stare de indiferență îl cuprindea ori de câte ori încerca să pună întrebări. Vâlva nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fusese pecetluită. Câteva minute mai târziu, rămăsese fără aer. Își amintea arsura din piept și sfârșeala ce începea să îl cuprindă. Apoi, nimic. Nu mai știa ce se întâmplase cu el. Se trezise plutind deasupra muntelui în starea aceea de indiferență și împăcare deplină. Se simțise atât de bine atunci! Era gata să rămână acolo și avea clară în minte hotărârea pe care o luase de a nu se mai întoarce. Oare murise? Asta era ceea ce i se întâmpla se atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În pahare Înalte, etala ciorapi de mătase Perla Gris și se machia precum vampele din filme, care tulburau somnul prietenului meu Fermín. Eu n-o puteam Înghiți deloc, iar ea răspundea sincerei mele ostilități prin priviri molatice de dispreț și indiferență. Bea avea un logodnic care-și Îndeplinea serviciul militar ca sublocotenent la Murcia, un falangist spilcuit pe nume Pablo Cascos Buendía, care provenea dintr-o familie veche, proprietară a mai multor șantiere navale din estuare. Sublocotenentul Cascos Buendía, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
artă -, în China, de departe cea mai mare putere demografică a momentului, împărații Zhou se sfâșie între ei după ce și-au împărțit imperiul în mai multe regate combatante; în acest timp, pe un alt țărm al Mediteranei, pe fondul unei indiferențe generale, se pun bazele unui nou oraș: Roma. în punctul de întâlnire al Asiei cu Occidentul, Mesopotamia este, în acel moment, ținta tuturor invaziilor și locul unor deplasări masive de populație; în 722 î.e.n., asirienii din Sargon cuceresc Samaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a noua formă va continua să creeze condiții de viață urbană pentru persoane tot mai solitare, în apartamente tot mai înguste, cu parteneri sexuali și afectivi tot mai efemeri. Frica de legături prea durabile, fuga de atașări mai profunde și indiferența aparentă vor deveni își deja au devenit) forme de seducție. Apologia individului, a corpului, a autonomiei și a individualismului vor face din ego, din sine, valori absolute. Erotismul va deveni o știință revendicată în mod deschis. Vor fi tolerate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă în cea mai îndepărtată antichitate erau deja considerate ca banale trivialități ale exploatării libidoului, au continuat, din cauza detașării, din cauza indiferenței și chiar din cauza dezgustului, să determine scăderea tirajelor și a vânzărilor. De asemenea nu avea să aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a cheltuielilor și încasărilor, aflată iremediabil în reflux, căutarea și expunerea de intimități murdare, de scandaluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vrea să vii. Iar noi doi am putea găsi puțin timp să mai stăm de vorbă. Ar fi fost o necuviință să refuz. Când dna Strickland mi l-a prezentat pe soțul ei, acesta mi-a strâns mâna cu oarecare indiferență. Întorcându-se veselă spre el, ea a încercat o mică glumă: — L-am invitat pentru a-i arăta că am într-adevăr un soț. Impresia mea este că începuse să se cam îndoiască. Strickland mi-a adresat un ușor hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
practici plictisitoare. Era genul de societate care te face să te întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-o interesau deloc și de aceea le și invitase; aceste persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și niște tărie. Spusesem tot ce aveam de spus pe tema care mă adusese la Paris, și cu toate că într-un fel simțeam că o trădez pe dna Strickland dacă n-o abordam în continuare, nu mă mai puteam lupta cu indiferența lui. E nevoie de un temperament feminin pentru a repeta de trei ori același lucru cu un zel neabătut. M-am consolat gândindu-mă că ar fi folositor pentru mine să descopăr tot ce pot despre starea de spirit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură încântătoare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cruntă cu tot soiul de dificultăți; dar mi-am dat seama că multe lucruri care majorității oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te răzgândești, dar aș vrea să mă asculți un minut. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer vreodată. Te rog să nu mi-l refuzi.“ Ea se oprise privindu-l cu ochii aceia meditativi care acum arătau atâta indiferență față de el. Se întoarse în atelier și se rezemă de masă. Îl întrebase: „Ei, ce vrei sa-mi spui?“ Stroeve făcuse un mare efort să-și adune puterile: „Trebuie să fii puțin rezonabilă. Nu poți să trăiești numai cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]