2,252 matches
-
nițel de urechi un copil cunoscut de toți ca cel mai deșucheat din sat (cîte zile amare i-a făcut lui Pavel Tunsu îndrăcitul ăsta de băiat, numai sufletul lui știe), fu cuprins și el, fără voia lui, în vârtejul indignării, și izbucni, umflîndu-se de mînie: ― Adică cum, măi Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu ți-e rușine să-mi arunci tu mie așa ocară? Tocmai tu, mă, care, de, mi-ai mâncat din strachină destul? Apoi tu te iei după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aspră, răgușită și cu o văpaie în ochi: ― Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumnezeu. La opt jumătate, pe când se impacientau că Nadina nu sosește, desigur pentru că n-a renunțat la lenevie și cochetărie nici în momentele acestea de pericol, se pomeniră cu Dumitru Ciulici. După un minut de consternare, avocatul Stavrat își exprimă indignarea că "cucoana asta are sa ne nenorocească pe toți", adăugând că de ce n-a venit și dumneaei cu căruța acestui om de omenie, că nu i-ar fi căzut deloc boieria, în loc să oblige pe toată lumea să aștepte acuma cine știe cât până ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am strîns-o nițel să nu urle, cum n-a mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru ei, n-are importanță, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei țări ruinate... Degeaba, sunt odioși, amice! Eu nu fac politică și-mi sunt indiferente partidele cu așa-zisele lor ideologii, dar ăștia sunt îngrozitori! Zbârnâitul telefonului îi întrerupse indignarea: ― Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim! Era Gogu Ionescu care cerea știri noi, pentru că azi i-a fost imposibil să mai vorbească la Pitești. Titu îi promise că va trece de la Modreanu pe la dânsul. ― De, bieții oameni, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Glasul poporului, oficiosul noului guvern, nu se putu stăpâni și izbucni indignat: ― Nu-ți permit, domnule, să tulburi asemenea momente înălțătoare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumneavoastră jidovească! Stan Răcani replică cu sânge rece: ― Ascultă, băiete! Cu indignarea ta patriotică eu fac ceva, căci se știe cât e de dezinteresată, dar ce-oi fi având cu presa jidovească tocmai tu, care, de, ești nițel cam jidov de-acasă? Streșin mai bolborosi câteva cuvinte de revoltă și, profitând de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede o mulțime de oameni și femei. Toți vorbeau răstit și pe toate fețele era incrustată o desperare aprigă. Întrebările se ciocneau într-un vîrtej: ― De ce mai vine armata?... Să ne omoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar după ce vom asigura o destindere generală. Pe urmă va începe și opera justiției, care va aplica sancțiuni necruțătoare spre a evita în viitor repetarea unor astfel de nenorociri naționale! În Lespezi, la marginea comunei, maiorul Tănăsescu raportă clocotind de indignare: ― Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au împușcat semnul păcii. Apoi atunci..." Trupa își reluase înaintarea automat. Petre, parcă numai atunci și-ar fi adus aminte, ridică pușca la ochi și trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui țăranul cu îndărătnicie. Sosi și convoiul de țărani din Lespezi, escortat de soldați. Primul-procuror
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui, oricât de firesc omenește, a fost insolit. Totuși, nu-i părea rău. Spre a nu ațâța scandalul și a nu se expune să fie într-adevăr arestat, întoarse spatele. Prefectul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încăpățînat în răutăți, că numai forța brută poate să-l înfrîneze de la crimele cele mai oribile. ― Să nu uităm că ne aflăm într-o casă de două ori îndoliată de acești tâlhari, devastată și incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. ― Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobilă indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dacă fiecare s-ar apuca să-și facă singur dreptate după capriciile sale? Legea trebuie să fie egală pentru toți!... (întîlnind privirea ironică a tânărului Herdelea.) Una e apărarea interesului general și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziare?... Ceea ce înseamnă că represiunea a fost eficace. Liniștea s-a restabilit în toată țara... Ce liniște?... Mii de morminte proaspete semnalează că ordinea cea mai perfectă domnește iarăși în Romînia! Apoi, după o mică pauză, cu fața congestionată de indignare: ― Măi băiete, ce-ai văzut tu în Argeș a fost o glumă de salon față de cruzimea și barbaria ce s-a abătut asupra tuturor satelor din țară de când au luat ăștia conducerea!... Cei împușcați sau în general uciși de expedițiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ultima secundă, diplomat după eliberare și coredactor al Declarației Drepturilor Universale (și nu „internaționale”, cum sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sugerau anglo-saxonii) ale Omului, Hessel a fost întreaga sa viață un „indignat” constitutiv : „lunga mea viață mi-a dat o succesiune de rațiuni de indignare”, mărturisește el. Nu știu dacă indignatus și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și dignitas au aceeași origine etimologică, dar pentru Hessel indignarea ține organic de o practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să aveți un motiv de indignare. Este un lucru prețios”. „Motivele de indignare pot părea astăzi mai puțin clare într-o lume complexă”, precizează Hessel. „Dar în lume există lucruri insuportabile. Pentru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
practică a demnității umane și nu are nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să aveți un motiv de indignare. Este un lucru prețios”. „Motivele de indignare pot părea astăzi mai puțin clare într-o lume complexă”, precizează Hessel. „Dar în lume există lucruri insuportabile. Pentru a le vedea, trebuie să privești atent, să cauți. Le spun tinerilor : «Căutați un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nimic din puseele unui rebel sau ale unui cîrcotaș. În acest sens se adresează el tinerilor, îndemnîndu-i la o indignare cu rost : „vă doresc tuturor, fiecăruia dintre voi, să aveți un motiv de indignare. Este un lucru prețios”. „Motivele de indignare pot părea astăzi mai puțin clare într-o lume complexă”, precizează Hessel. „Dar în lume există lucruri insuportabile. Pentru a le vedea, trebuie să privești atent, să cauți. Le spun tinerilor : «Căutați un pic, veți găsi»”, adaugă el, avertizîndu-i de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
complexă”, precizează Hessel. „Dar în lume există lucruri insuportabile. Pentru a le vedea, trebuie să privești atent, să cauți. Le spun tinerilor : «Căutați un pic, veți găsi»”, adaugă el, avertizîndu-i de pericolul, universal și el, al indiferenței - adevăratul antonim al indignării. în umbra uriașului său succes, i s-a reproșat însă și că apelul său plutește în vag, că este „kitul Ikea de indignare”, că nu dă și soluții concrete. Mai radicali, cîțiva tineri români au reacționat virulent la doar cîteva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un pic, veți găsi»”, adaugă el, avertizîndu-i de pericolul, universal și el, al indiferenței - adevăratul antonim al indignării. în umbra uriașului său succes, i s-a reproșat însă și că apelul său plutește în vag, că este „kitul Ikea de indignare”, că nu dă și soluții concrete. Mai radicali, cîțiva tineri români au reacționat virulent la doar cîteva ore după apariția articolului din România liberă : „Este lucru știut că stînga/socialistă/comunistă «exploatează» situațiile critice ale societății, dar nu are măsuri
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
el ? Să nu mai dea sfaturi, să și le țină pentru el. La MUNCĂ” (alegător, 10 :57 | 6 Ianuarie) ; „fumigene, un alt pierdut de Stînga, puneți mîna la muncă, băi socialiștilor...” (john, 17 :08 | 6 Ianuarie). În astfel de cazuri, „indignarea” cedează și lasă locul altei stări de spirit : „greața”... Iată însă că venerabilul domn revine, de data aceasta în compania altui intelectual de anvergură, Edgar Morin. Cartea se cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Iată însă că venerabilul domn revine, de data aceasta în compania altui intelectual de anvergură, Edgar Morin. Cartea se cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceasta în compania altui intelectual de anvergură, Edgar Morin. Cartea se cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spre speranța” unor rezolvări respon sabile. Viața poate fi gîndită și altfel dacă există „voința de a trăi” mai bine în viitor. Căci pentru Hessel, hegelian convins și optimist incurabil, mersul lumii are un sens pozitiv, iar rostul profund al indignării a fost dintotdeauna speranța. Să ne indignăm așadar cu rost, nu motivele lipsesc... 7. A șaptea zi Omul din parc A apărut, cred, odată cu toamna. Cel puțin eu de-abia atunci am început să-l remarc. De fapt, de-abia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]