1,268 matches
-
cadrul Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS. Oaspeții - V. Vinogradov, V. Serebrennikov, S. Berștein - au demonstrat caracterul latin al limbii moldovenești, aportul mairedus al limbii slave, necesitatea studierii limbii române, strâns înrudite cu cea moldovenească, însă și independența indiscutabilă a celei din urmă. Cu câteva săptămâni în urmă, A. Lazarev critica violent, la o adunare orășenească a lingviștilor, scriitorilor și învățătorilor, „lucrători științifici care în părerile lor s-au rostogolit până la negarea completă a sinestatorniciei limbii moldovenești, afirmând că
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dintre entropia obiectivă, ce caracterizează produsul artistic și entropia subiectivă corespunzătoare nivelului de cunoștințe anteriore și așteptărilor receptorului . Opera poate fi împărțită de fapt în trei zone: una considerată atât de autor cât și de public drept o contribuție personală indiscutabilă, alta resimțită ca banală de ambii participanți la comunicare ș io alta privită în mod diferit, în sensul că îi pare receptorului originală și complexă, în timp ce pentru emițător este mai degrabă dimpotrivă. Nivelul cultural al publicului Se vede din ce
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
creștin lăsase armata. I s-a adresat spunându-i: „Ferreolus, mai mult decât ceilalți, pentru tine e bine să te supui legilor împăraților cărora le datorezi fidelitate pentru solda pe care o primești ca soldat, reverență pentru maiestatea lor și indiscutabilă devoțiune și obediență din motive de carieră. Pentru asta, ar fi bine să faci ceea ce te sfătuiesc; pentru ca refuzul tău să nu fie pedepsit. Așadar, ți se poruncește să sacrifici zeilor. De ce eziți încă?“. Sfântul Ferreolus a răspuns: „Sunt creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ceea ce Ashley (1988: 256) numește "dublă excludere". Aceasta este posibilă doar dacă, pe de o parte, se poate impune o unică reprezentare a identității suverane și, pe de altă parte, dacă reprezentarea poate fi făcută astfel încât să pară naturală și indiscutabilă. Dubla citire re-problematizează anarhia formulând două întrebări: mai întâi, ce se întâmplă cu problematica anarhiei dacă nu este foarte clar că statele suverane, prezente în totalitatea lor și complete, sunt ontologic primare sau unitare? Și, în al doilea rând, ce
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nevoit să vorbească În aceeași măsură despre cărțile pe care nu le cunoaște, așa cum se grăbește Martins să Îi atragă atenția: L-ați citit pe Zane Grey? Nu, chiar nu pot să zic... Atunci nu știți despre ce vorbiți. Răspuns indiscutabil, deși Crabbin, ca să emită o judecată, se bazează pe locul lui Grey În marea bibliotecă colectivă ce ne permite să ne facem o idee despre cărți. Datorită genului din care Îi fac parte cărțile, după titluri și după ceea ce lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
asupra faptului că, de fiecare dată [...] nu era vorba de texte politice, ci de simplă literatură, o literatură considerată periculoasă, pentru simplul fapt că era adevărată. Într-o societate, în care singura materie primă abundentă era minciuna și unica realitate indiscutabilă, aparatul represiv [...] adevărul estetic devenea [...] un act subversiv, așadar politic. Așa se face că am ajuns la politică, fără să vreau [sublinierea lui M. C.], rezistând, pur si simplu, cauzelor care, de fiecare dată, voiau să mă îndepărteze de destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca și la Moscova. Agrippina știe, din instinct, că dispozitivul de supraveghere e strâns legat de practica puterii pe care o deținuse în timpul regenței sale și pe care se teme acum să nu o piardă. O putere disimulată, tacită, căci, indiscutabilă eminență cenușie, împărăteasa-mamă se refugiase mereu, asemenea unei divinități ce domnește asupra lumii întregi, „dinapoia unui văl, invizibilă și prezentă” (Britannicus, actul I, scena 2, versul 95). Putea, așadar, să vadă fără să fie văzută... vălul o ascundea privirilor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al organismului, care ține cont de o relație internă a părților și a întregului. Metafora organismului guvernează dezvoltările unei ecologii universalizante, și noi găsim urma acestora într-un mare număr de teorii ale comunicării. Aplicată la comunicare, expresia constituie o indiscutabilă flexibilizare a schemei reprezentative. Mijlocul de comunicare publică nu mai este acest personaj aparte, interpret al lumii obiective pentru un receptor pasiv. Mijlocul de comunicare publică este în lume, cu același rang ca și receptorul, așa cum lumea este în el
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
deja asociate în realitate. Structuri asociative ale spiritului, care corespund asociativității lucrurilor în lume. Nimic nou, decît o foarte cunoscută banalitate; este antica teorie a unei corespondențe, termen cu termen, între senzațiile venite din jur și reprezentarea lor "internă". Rezultate indiscutabile: sistemele-expert Trebuie să mărturisim că aceste simplificări, care par abuzive, au produs totuși rezultate. Totalitatea sistemelor-expert se bazează pe piața actuală pe acest tip de gîndire. Fiecare știe ce este un sistem-expert: un calculator al cărui program este montat plecînd
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Nu e ceva pământesc; și nu În sensul că ar fi ceva celest, ci În sensul că omul, În Întruparea lui pământească, este incapabil s-o suporte. Trebuie să se transforme fizicește sau să moară. Este un sentiment clar și indiscutabil. Ai brusc senzația că simți natura În toată plenitudinea ei și te surprinzi Îndată spunând: da, este adevărat. Zidind lumea, Dumnezeu la sfârșitul fiecărei zile de creație a zis: Da, e adevărat, e bine. Nu este... nu e Înduioșare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o noapte" etc. etc. Un punct de maximă intensitate a percepției halucina(nt)e este propriul ritual sepulcral; strania dedublare postthanatică, amintind pe undeva de postuma eminesciană Ioan Vestimie sau de A treia resemnare a lui Márquez, păstrează totuși marca indiscutabilă a halucinantei transfigurări aruștiene. O mână (desigur) picturală și o sensibilitate hipertrofiată efasează contururile realului, le întunecă și le halucinează până la dizolvare sau la aglutinarea într-o pastă din care nu lipsește oniricul de coșmar, și nici cromatica expresionistă: pământul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
facil, probabil pentru a mai atenua din gravitatea reflecției, așa cum se întâmplă în peSemne: "aveți încredere!/ istoria e mereu/ de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele indiscutabile de portretist fin și ironic, amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită tot de racordarea la tradiție, însă la cea orfică. Nu numai latura incantatorie a limbajului său, ce trimite în mod evident la un concept esențial în miturile orfice (epoide-incantația), probează acest tip de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos, "pe cât poate"; superioritatea acestui reprezentant regal al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în păduri/ se prăbușesc ruinați de topoare,/ el neclintit rămâne se apără cu spinii/ și cu fantoma lui tulburătoare" (Trandafirul sălbatic). Cel mai adesea însă, lui Ioanid Romanescu îi place să uite ispita alegorizării și se înfățișează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al infernului indiscutabil nu caută altceva decât mijlocul de a se defini. Și în poezia lui Ioanid Romanescu funcționează celebra propoziție a lui Martin Buber, după care omul accede la Eu prin Tu. Perceperea și relaționarea cu Celălalt, nevoia de recunoaștere din partea lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu fie interpretată ca un răspuns la o amenințare, sau măcar ca o reacție cvasiinstinctivă la sentimentul amenințării, în acest caz contează mai puțin dimensiunile acestei amenințări... În Franța ultimelor două decenii ale secolului al XlX-lea, rezonanța amplă și indiscutabilă pe care au avut-o marile teme ale Complotului "iudeomasonic" este, din acest punct de vedere, un exemplu extrem de clar. Întrucît primele măsuri guvernamentale ale anticlericalismului republican au evidențiat și amplificat acțiunea generală de laicizare a societății, vechea Franță creștină
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
putut produce o confuzie de o asemenea amploare? Printre cele trei curente menționate, confuzia cu iraționalismul hermetic este cel mai greu de identificat, prin urmare este cea mai redutabilă. La urma urmei, confuzia privind parapsihologia se poate explica prin atracția indiscutabilă pe care Jung, Pauli și Lupasco o resimțeau față de fenomenele așa-zis "paranormale". Pe de altă parte, confuzia referitoare la New Age se poate explica prin neglijența intelectuală a celor care sunt angajați în această mișcare. Dar asimilarea cu iraționalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nici pe departe cazul), tot opinia dvs. mi-ar fi cea mai prețioasă"9. Lupasco evocă, în textul său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le pătrunde misterul ontologic al afectivității"10, corespunde celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dezbaterii lansate de Fondane. Dar acest sentiment de disconfort este din fericire contrabalansat de revelația adusă de această carte asupra amplorii propriei gîndiri filosofice a lui Fondane, dincolo de filosofia maestrului său, Leon Șestov. Admirația lui Fondane pentru filosofia lupasciană este indiscutabilă. Cu atît mai mare va fi exigența sa. Nu e o revoluție minoră cea care scoate gîndirea identității de sub dominația despotică a realului și o aduce, modest, spre împărtășirea gîndirii non-identității împreună cu victima sa [...] Nici una nici cealaltă nu reprezintă logicul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aceasta în raționalizare. Raționalizarea are aceeași sursă ca și raționalitatea, însă devine contrarul acesteia, deoarece paralizează activitatea critică și cloroformizează dialogul cu realul în folosul logicii sistemului său. Raționalizarea închide Universul într-un sistem coerent, construit pornind de la postulate considerate indiscutabile, și respinge orice fapt, orice idee, orice argument care nu este conform cu sistemul. Raționalizarea este o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același timp pe autoritatea indiscutabilă a lui Aristotel și pe autoritatea indiscutabilă a Scripturii, justifica Credința în mod coerent. În Renaștere, revenirea la izvorul grec redă filozofiei și raționalității autonomia lor comună. Cercetarea critică a textelor fondatoare ale Credinței va conduce treptat la o cercetare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același timp pe autoritatea indiscutabilă a lui Aristotel și pe autoritatea indiscutabilă a Scripturii, justifica Credința în mod coerent. În Renaștere, revenirea la izvorul grec redă filozofiei și raționalității autonomia lor comună. Cercetarea critică a textelor fondatoare ale Credinței va conduce treptat la o cercetare critică a Credinței însăși. Vor fi elaborate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
începînd dintr-un anumit moment, nici o idee n-a rămas îndeajuns de sacră sau îndeajuns de infamă pentru a scăpa vîrtejului dezbaterilor, discuțiilor, polemicilor. Forța dialogicii culturale a antrenat în discuție și contestație ideile religioase și politice care se voiau Indiscutabile și Incontestabile și care, cu toate că au rămas sacre pentru adepții lor, au intrat în laicitatea dezbaterii. Ceea ce a introdus ipso facto în aceasta din urmă ideile paria care, atîta vreme cît domneau ideile Irecuzabile, rămîneau Intangibile. Astfel, sacrul a putut
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
onorific, spre a le demonstra stima și prețuirea noastră, în diferitele societăți științifice, literare și artistice general românești și la neîncrederea lor să se răspundă cu cea mai larg omenească înțelegere și cel mai distins cavalerism, în conștiința tăriei noastre indiscutabile. Dar mai mult ca toate acestea, insista savantul român, noi, învățătorii de toate gradele suntem datori cu ceva foarte modest, dar de o importanță capitală: trebuie să dăm manuale bune despre literatura, istoria, geografia, știința, arta românească în limbile minorităților
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]