153,583 matches
-
222). Și în Itic Ștrul, dezertor, dinamica protagonistului poate fi descrisă prin recursul la constructul mega-masinii războiului; numai că acum prezenta acesteia din urmă e una mobilă, nomadică, dislocantă. Fobiile și incertitudinile pe care le declanșează contactul ei cu corporalitatea individuală nu se mai rezolva printr-o unificare sau o stabilitate tehno-tanatică, iar omul ca entitate masinică (mai ales în sensul kineticii psihice) nu mai este salvat printr-un act reciclativ, susținut de "implantul" cyborgic al morții. De altfel, Itic Ștrul
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
acesta din urmă autor al uneia dintre cele mai valoroase culegeri, Folclor din Râmnicul Sărat. Spre deosebire de Odobescu, I. Diaconu susține originea vrânceana a baladei Miorița. O problemă pe care a pus-o încă Hașdeu e aceea a caracterului colectiv sau individual al creației populare. Opiniile au oscilat între cele două extreme. Printre cei care au susținut ideea "indivizilor talentați" s-au aflat N. Iorga, iar după el, Petru Cancel. De asemeni, o altă, poate și mai importantă, este aceea a valorii
Dictionarul etnologilor români by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17697_a_19022]
-
cu mult mai pronunțată cînd e vorba de negri, de femei sau de minorități etnice decît cînd e vorba de albi, de barbati sau de majoritari. De aici s-a ajuns la o selecție care limitează (dacă nu exclude) meritul individual și preferă să respecte plajă multiculturală. Șansă nu mai e neapărat a indivizilor, ci a colectivităților. Paradoxul funcționează din plin în SUA. Încă nu, la fel de intens, în Europa. În România nu se observă încă rezultatele acestui fel de a înțelege
Despre multiculturalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17723_a_19048]
-
a aspirațiilor noastre: "Din acest sistem al consultărilor electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după toate standardele internaționale, legile erau dezbătute, interpelările
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
al înregistrărilor lui pe disc și în video. Despre ascensiuni mediatizate astăzi care devin mai glorioase decât faptele artistice. Lumea modernă trăiește din reclamă care susține produsul, chiar si artistic, cred eu. Iscodesc de unde vine artă de a construi programe individuale, dar și pe acelea ale unui întreg festival, cum a fost cazul, ăn de an, la Brașov. Cand plecăm acolo ieșeam din prototipurile - accesibilitate, cântări patriotarde, muzici convenționale. Festivalul de la Brașov a fost, de-a lungul anilor, un fel de
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
În acest sens Warren Cristopher, secretar de stat al SUA, menționa: acel mai important lucru, după cum se stipulează în tratatul Atlanticului de Nord, este acela ca un viitor nou membru va trebui să demonstreze că adera la principiile democrației, libertății individuale, respectului pentru drepturile omului și că acceptă statul de drept, rezolvarea pașnică a disputelor, inviolabilitatea frontierelor naționale - pe scurt, valorile pe care le întruchipează NATO și care au facut alianță să dăinuie.ă Consecință clară acestei declarații este aceea că
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
scriitura eseului, fiind astfel o dezbatere de morală, de conștiință, de psihologie a cazului ș.a.m.d. Odată cu impunerea autoreferențialității, personajul a fost dezlegat de rigorile teoretice de ieri, luându-și asupră-și tot mai multe medii socio-profesionale, dar și individuale, de natură psihologică. Multitudinea ipostazelor sale de existență estetică l-a transformat într-un antrenor jucător vivant.; ș.a.m.d. Nu întâmplător am evocat o incursiune teoretică asupra personajului devenit... speță, fiindcă în afara existenței sale (reale, fictive, imaginare, intuite, revelate
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
la ce ma refer. Luna iunie, la sfîrșitul căreia ne aflăm, este, de la gimnaziu la universitate, luna examenelor: capacitate, admitere, examen de an, licență, masterat. Bacalaureatul bate și el la ușă. Cei interesați și rudele lor iau cunoștință de rezultatul individual: admis, respins ori notă cutare. Opinia publică e hrănita cu statistici: atît la sută, promovați la capacitate, atît la sută, bacalaureați. Simularea unora dintre aceste examene creează panică. Procentul de reușită prea mic îi alarmează atît pe părinți, care-și
Examene, examene... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17809_a_19134]
-
Elenă Zottoviceanu Ultimele patru zile ale "Săptămânii" au avut accente oarecum diferite față de primele: între 23 și 26 mai au avut loc mai multe concerte cu orchestră sau formații mari, între 27 și 31 mai, au predominat cameralul, recitalurile individuale și unele formule noi față de edițiile anterioare. Preiau și eu ideea "pluralismului stilistic" care a determinat interesul acestui excurs prin creația ultimelor decenii dar aș vrea să o extind și asupra altor parametri: structura sonoră a programelor a fost și
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
pe care lingviștii moderni l-au stabilit că teorema fundamentală abia mult mai tîrziu, catre începuturile secolului nostru. Respectul lui Gracian pentru vorbire ține de o atitudine mai generală existența în secolul al XVII-lea, nu reprezintă doar poziția lui individuală. La vremea respectivă retorica, arta persuasiunii cum o numise Aristotel, era una dintre disciplinele cele mai importante în curriculum-ul universitar. Studenții învățau, alături de principiile matematicii și ale gramaticii, cum să vorbească elegant și convingător, cum să construiască un discurs
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
al XVII-lea începînd, arta persuasiunii intra într-un grav declin, pierzîndu-și treptat prestigiul intelectual, dispărînd din programele de studiu universitar, și ajungînd în cele din urmă să fie considerată o chestiune de bun simț, de inventivitate personală, de talent individual. Poate așa se explică, prin interesul scăzut pentru retorica, de ce ne vine astăzi atît de greu să vorbim clar și articulat, să formulam propoziții inteligente, să ne înțelegem unii pe alții, ori, mai important, să ne convingem între noi de
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
filozofilor și ale altor învățați de demult. Fiecare enunț se sprijină pe un munte de autorități, individului rămînîndu-i prea puțin spațiu de manevră personală. Astfel văzute, normele stabilite de Baltasar Gracian sînt foarte constrîngătoare, în măsura în care reduc sever libertatea și inventivitatea individuală. Pentru un ins modern (se-ntelege, omul obișnuit, nu cărturarul adîncit în studii de bibliotecă) vorbirea baroca e greu de urmărit, complicată pînă la confuzie sau ininteligibil, imposibil de folosit în contextul comunicării actuale, guvernată după legile pragmaticului. Că tratat
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
una egoistă și în același timp simplificator determinista. Amintirea exemplara însă este cea care declanșează mecanismul analogiei, acceptînd posibilitatea că evenimentul rememorat să fie doar un element dintr-o serie mai cuprinzătoare. Întrucît aparține unei categorii, în loc să fie o instanță individuală, mă pot servi de el ca model pentru a înțelege situații noi, cu actori diferiți. Rezultatele analogiei sînt dublu-fericite, crede autorul: pe de o parte ea funcționează terapeutic, dezamorsînd propria mea suferință prin obiectivizarea ei, pe de altă parte îmi
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
Dan Croitoru Criticii au văzut în Virgil Duda "realistul prin vocație" (Gabriel Dimisianu), "analistul perseverent, viguros și totodată foarte nuanțat, interesat cu deosebire de răsfrângerile în conștiința individuală a existenței sociale" (Mircea Iorgulescu). Aceleași două registre (cel al realității nude și cel introspectiv-retrospectiv) se intersectează în cel mai recent român al său, Viața cu efect întârziat (Hasefer, 1998). Pornind de la o realitate prezenta (aceea a personajului central, Obradovici
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
în el energiile latențe ale unui român extraordinar. Dar, dincolo de toate acestea, un lucru trebuie spus: de data aceasta (ca să parafrazam cuvintele lui Mircea Iorgulescu) proza lui Virgil Duda și-a asimilat pe de-a-ntregul un destin și o biografie individuală - a lui proprie. (Virgil Duda, Viața cu efect întârziat, român, Editura Hasefer, 1998, 285 p.)
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
disciplinele, instrumentele alese au fost vioară, flautul și cornul. Președinții juriilor, Ștefan Gheorghiu (România), Pierre Yves Artaud (Franța) și Paul Staicu (Franța), sunt maeștri de anvergură care au ordonat câte 6 și respectiv 4 membri reprezentând fiecare un important palmares individual. Muncă multă (5 zile de audiții continue), aprecierea unui repertoriu ales savant pentru a provoca posibilități și șanse serioase: două etape pentru categoriile A.B.C., trei pentru categoria D. (între 18 și 29 de ani). Premianții au fost 18 la
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
merită tot respectul. Faptul că tocmai categoria C. (născuți între 1.01.1982-31.12.1985 - premiu, Eugen Tichindeleanu) a demonstrat că grupul de 10 violoniști aleși pentru etapa a II-a și ultima, reprezintă o însumare de calități tehnice și individuale demne de a fi urmărite în perspectivă, este - cred eu - inca un semnal că astăzi nivelul mondial al interpretării muzicale nu mai permite afirmări spectaculoase mai târziu de ceea ce numim adolescență. Cei ce vor face bună treaba solistica se arătă
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
fi depășită de cîteva ori. Cazurile cu pricina sînt prea cunoscute ca să fie nevoie să dau nume de persoane sau de formații. De altfel, toată problema e de principiu. Vulgaritatea a devenit un fenomen general, iar soluțiile nu pot fi individuale. De aceea, nu cred că cenzura e utilă. Nu numai fiindcă eu sînt împotriva cenzurii, dar și fiindcă n-ar da rezultate "eliminarea" ori "interzicerea" unor abateri de la normele exprimării civilizate. La mijloc e o chestiune de educație a gustului
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
putea să-i aducă înapoi soțul și își asociază la întîmplare doi necunoscuți, aleși pe stradă. Un bilet de loterie la o cursă hipică devine pariul-provocare pentru cei trei inși care, pînă în clipa deznodămîntului, continuă să-și ducă existența individual. Încercînd fără succes să-și determine bărbatul să nu o părăsească, femeia recurge la soluția infailibilă spunîndu-i tinerei ei rivale că așteaptă un copil. Alcoolicul înveterat (același mignon bonom Lorre), denunțat de cel care-l făcuse complice la un jaf
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
zilele demolării Zidului Berlinului cu un grup de șapte tineri neonaziști, care amenință să degenereze urât, dar care se încheie lamentabil pentru aceștia. Personajele mediază de fapt o trecere de la un general abstract și impersonal al tragediei la dimensiunile sale individuale. Această trecere nu putea fi înfăptuită rămânând în contextul unui genocid, căci în acest caz determinațiile colective sunt prea puternice și estompează individul, oricât de teribile s-ar dovedi chinurile acestuia. Genocidul se mai păstrează așadar doar ca o amintire
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
nu fusese un eveniment geopolitic, nici unul istoric, ci o mulțime, aproape o infinitate de tragedii personale, o durere fără margini împărțită atent, nepărtinitor, tuturor indivizilor ce acopereau continentul ca tot atâtea firișoare de praf, ca niște spori ale căror identități individuale aveau să rămână necunoscute, dar care, luați în totalitate, trăiseră mai multă tristețe decât ar putea înțelege cineva vreodată ; o povară purtată fără crâcnire de sute de mii, de milioane de oameni, ca femeia care purta doliu după soțul și
Violența domenstică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17263_a_18588]
-
ca el se bălăcesc cu plăcere, ca și cu profit. În acești zece ani, Ion Iliescu a reușit abil să compromită o serie de valori fundamentale ale societății democratice, bazate pe o economie prosperă de piață și pe respectul drepturilor individuale inalienabile. Îi datorăm, printre altele, discreditarea noțiunii de societate democratică, stimulată să penduleze în percepția publică într-o alternativă fără speranță: la o extremă haosul, bunul plac, liberul arbitru etc., la cealaltă, liniștea garantată de despotismul luminat - sinonim reciclat al
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
o extremă haosul, bunul plac, liberul arbitru etc., la cealaltă, liniștea garantată de despotismul luminat - sinonim reciclat al paternalismului de tip stalinist. Să adăugăm războiul eficient împotriva ideii de economie de piață, a proprietății sacrosancte, inalienabile și garante a libertății individuale. Plus brevetarea ciocoismului post-comunist - întruchipat de neomiliardarii îmbogățiți pe spezele economiei-privatizate-de-stat. Pentru că în cursul celor două mandate (!) a aruncat România înapoi și ne-a făcut să pierdem un tren în care Ungaria, Polonia și Cehoslovacia au reușit să se îmbarce
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
orbul meu dezgust/ amîn și tac/ (nu e de amînat un adevăr și nici de tăcut). Ajunse la această formulă endogenă, versurile Constanței Buzea sînt dintre cele mai profunde și mai subtile ale poeziei românești contemporane. Ele înfățișează lupta ființei individuale cu lumea, a ființei ce țintește a se transforma în sine însăși nu sub semnul morții, cum spunea Valéry, ci sub cel al vieții a cărei decurgere vocația creatoare o obligă a se fixa. Constanța Buzea, Roua plural, prefață: Nicolae
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cu harul diaconiei, ne îngăduim să spunem în paranteză, că în limbajul teologic sunt două moduri de prezență divină: una e prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, ca ziditor al ei, și alta e prezența harică, adică trăirea individuală și subiectivă a lui Dumnezeu în suflet. Incertitudinea poetului privește această prezență harică, iar certitudinea lui, prezența de imensitate" (p. 139). Deși incompletă, exegeza lui Nichifor Crainic despre spiritualitatea poeziei românești, cuprinde observații originale și profunde asupra"poeților aflați în
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]