1,103 matches
-
plăteau astfel pentru neglijența lor de a nu fi lătrat când Capitoliul era amenințat. Semnificația originală ale acestui ritual surprinzător a fost pusă în legătură cu simbolismul respectiv al celor două specii animale implicate. În lumea romană și, în general, în lumea indo-europeană, câinele simbolizează ghinionul, eșecul, neglijența și moartea. Pe de altă parte, gâsca sălbatică reprezintă revenirea anuală a Soarelui. Ritualul ar fi o reinterpretare a unei sărbători de sfârșit de seceriș pentru obținerea unei recolte bogate în care simbolul vieții și
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
sau Scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate fi reprezentat și astfel:
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menționat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila și alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
în regiunea coastei Atlanticului de Nord în vechea Hispanie, din secolul al IV-lea î.Hr până la sfârșitul secolului I î.Hr. O analiză detaliată a toponimiei în vechea Cantabria prezintă un element Celtic puternic, împreună cu un element "Para-Celtic" (amândouă fiind Indo-Europene) și infirmă ideea prezenței pre-indo-europenilor sau bascilor substianțiali în această regiune. Acest lucru confirmă ideea anterioară a lui Jürgen Untermann care consideră a fi cea mai plauzibilă și coincide cu dovezile arheologice prezentate de Ruiz-Galvez în 1998, care susținea că
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
Cantabria), situat strategic pe valea râului Besaya, fiind considerat un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile, cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat de Cantabrii, deși au existat suficiente dovezi pentru existanța unei clase preotești
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
incendiu, și a fost repopulată în epoca Bronzului târziu.(Gibson). Acest Hebron străvechi a fost la origine un oraș-stat canaanean (Towner).Textul biblic îl atribuia hitiților. Albright îl credea capitala a lui Shuwardata din Gat, un conducător de origine presupusă indo-europeană contemporan cu Abdi Kheba, stăpânitorul Ierusalimului, deși dealurile Hebronului sunt aproape cu totul lipsite de așezări din Epoca Bronzului târziu. (Naaman). Tradiția abrahamică mai leagă locul și de nomazi și unii cercetători i-au atribuit o legătură cu Keniții. Acestia
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
în anul 2013 un doctorat onorific de la Universitatea Sota Rustaveli din Batumi (Georgia). Interesele sale de cercetare includ de la numirea sa ca profesor de lingvistică comparată la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt în anul 1994 în plus față de limbile indo-europene și istoria lor, precum și tipologia limbilor, limbile zonei Caucazului. În ultimul timp sunt proiecte internaționale de cooperare sub conducerea să. Ca lingvist computațional a inițiat în anul 1987 proiectul TITUS, care are ca scop dezvoltarea de date electronice textuale primare
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
precum și tipologia limbilor, limbile zonei Caucazului. În ultimul timp sunt proiecte internaționale de cooperare sub conducerea să. Ca lingvist computațional a inițiat în anul 1987 proiectul TITUS, care are ca scop dezvoltarea de date electronice textuale primare în limbile ancestrale indo-europene și învecinate. Interesele sale de cercetare includ lingvistică istorico-comparativă, tipologia limbilor, corpusuri electronice, documentație multimedia de limbi, analiza electronică a manuscriptelor. este fondator și director al proiectului TITUS (Tezaur texturile și materiale de voce indo-europene), care are ca scop o
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
textuale primare în limbile ancestrale indo-europene și învecinate. Interesele sale de cercetare includ lingvistică istorico-comparativă, tipologia limbilor, corpusuri electronice, documentație multimedia de limbi, analiza electronică a manuscriptelor. este fondator și director al proiectului TITUS (Tezaur texturile și materiale de voce indo-europene), care are ca scop o captură digitală completă a materialului de tradiție textuala în limbile indo-europene antice și expresiile lor adiacente (începând cu 1987). În anul 1999 a inițiat proiectul ARMAZI (limbi și culturi caucaziene: documentare electronică), care a vizat
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
limbilor, corpusuri electronice, documentație multimedia de limbi, analiza electronică a manuscriptelor. este fondator și director al proiectului TITUS (Tezaur texturile și materiale de voce indo-europene), care are ca scop o captură digitală completă a materialului de tradiție textuala în limbile indo-europene antice și expresiile lor adiacente (începând cu 1987). În anul 1999 a inițiat proiectul ARMAZI (limbi și culturi caucaziene: documentare electronică), care a vizat o înregistrare digitală aprofundată a materialelor din limbi caucaziene și a reieșit din prezent proiectul Corpus
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
construiește cuiburi cu accese submerse în care se adăpostește și în care își crește descendentă. Vară se hrănește cu plante acvatice și erbacee ; iarnă, cu vlăstare, semințe și coji. Cuvântul "bhebhrus" provenind din rădăcina "bher" (castaniu, lucios) este de origine indo-europeană și se regăsește în proto-germanica "bebr", în germană veche "bibar", în limbile proto-slave "bobr". Ultimul breb din țările Române a a fost ucis în anul 1823 din zona Moldova-Veche, județul Caraș-Severin. Brebul a fost reintrodus în România în anul 1998
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
în urma morții lui Hugo Winkler, descoperitorul tăblițelor și fost profesor al lui Hrozný, Societatea Orientalistă Germană l-a însărcinat pe acesta cu publicarea textului. Până în acel moment, limba în care erau inscripționate tăblițele, deja fusese identificată ca fiind de origine Indo-Europeană. Doi ani mai târziu, după izbucnirea Primului Război Mondial, Hrozný a tradus prima frază hitită: După dezintegrarea Austro-Ungariei, Hrozný a fost numit profesor al Universității din Praga. La început, s-a axat pe studiul filologiei hitite. Doi ani mai târziu, în 1924
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
sunt atestate atât de scriitori antici, cât și de numeroase descoperiri arheologice. Femei, copii și tineri erau sfârtecați de sulițe, arși sau înjunghiați ritualic, scrie adevărul.ro. Triburile geto-dacilor făceau parte, conform istoricilor lumii antice, din neamul tracilor, o populație indo-europeană care s-a stabilit în zona Balcanilor și a Europei Centrale. Geto-dacii amintiți de izvoarele scrise grecești și latine ocupau zona de la nord de Dunăre până la limita sudică a Carpaților Păduroși, către est până la Nistru, iar la vest până în zona
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
de Viena. Triburi tracice, geții au fost pentru prima dată pomeniți de marele istoric Herodot care îi localizează în nordul Dunării încă din anul 514, când povestește de campania regelui persan Darius împotriva sciților. Asemeneni vecinilor și rudelor de trunchi indo-european, dacii avea obiceiuri aproximativ asemănătoare, spun istoricii, cu celții, germanii, ilirii, tracii sudici sau chiar neamuri iraniene vecine precum sciții. Specialiștii se referă în acest context la tatuajul ritulic și militar, arta prelucrării metalelor prețioase și a metalelor în general
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
a slobozi din adâncuri anotimpul rece, potrivit crestinortodox.ro. În calendarul popular, ca și în tradiția creștină, San-George este o divinitate tânără, hipomorfa, purtată în spate de un cal. În egală măsură, el este și o divinitate pastorala, de origine indo-europeană, ziua să de celebrare fiind considerată a fi momentul de început a anului pastoral. Asculta Acatistul Sf. Mare Mucenic Gheorghe Dacă în trecut această sărbătoare era cinstită cu mult fast timp de trei zile, astăzi, doar cu totul izolat, măi
Sf. Mare Mucenic Gheorghe. Ce pățești dacă dormi în această zi by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102101_a_103393]
-
denumiri diferite în funcție de cine vorbește despre ei. Grecii le ziceau de obicei geți, fără să ignore cealaltă denumire de ”daci” sau ”dai”. Romanii îi numeau daci. Tracii erau marele grup etnic ce stăpânea partea nordică a Peninsulei Balcanice. De origine indo-europeană, tracii se împărțeau în două ramuri: cea nordică(din stânga Dunării) și cea sudică(din dreapta Dunării). Ei ocupau o suprafață enormă: de la Marea Egee și vestul Asiei Mici până în mlaștinile Pripetului(Belarus) și de la cadrilaterul Boemiei(Cehia) până dincolo de Nistru. Dacă și
Cine erau tracii, cei din care se trăgeau dacii - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102246_a_103538]
-
are etimologie multiplă: : „inocență”, „naivitate” și : „calitatea de a nu fi vătămător”, „blândețe”, „nevinovăție”, „caracter frumos”, „virtute”, probitate”, „curățenie morală”. La rândul său, substantivul francez "innocence" este un împrumut din latină: "innocentia". Etimologia cuvântului latin "innocentia" este legată de rădăcina indo-europeană "Nek-", "Nok-", care are semnificația „a cauza moartea cuiva” (rădăcina "Nek-" s-a transmis, în limba română, în verbul "a îneca" [în+neca], care este moștenit din latină: "neco", "necare": „a ucide”, "a omorî".) Derivarea acestei rădăcini cu privativul in-
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
Există în jur de 225 de limbi indigene în Europa - aproximativ 3% din totalul mondial. Majoritatea limbilor Europei fac parte din una din cele trei mari familii lingvistice indo-europene: limbile romanice (dezvoltate din limba latină vorbită în Imperiul Roman), limbile germanice (dezvoltate din limba pregermanică vorbită în partea de sud a Scandinaviei) și limbile slave (dezvoltate din limba slavă veche vorbită în Ucraina actuală). Limbile uralice, printre care se
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
genetică cu orice altă limbă, în timp ce malteza, descendenta siculo-arabei, este singura limbă semitică din Europa cu statut de limbă națională. Majoritatea limbilor europene moderne au evoluat din limba proto-indo-europeană. Limbile albaneză și greacă fac de asemenea parte din familia limbilor indo-europene, însă nu se înrudesc cu nicio altă limbă. Limbile estonă, finlandeză și maghiară aparțin subfamiliei fino-ugrice. Iar malteza este o limbă semitică, cu rădăcini arabe, în timp ce pentru limba bască nu s-a putut dovedi vreo legătură cu orice altă familie
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
vreo legătură cu orice altă familie de limbi. Limba albaneză este una dintre cele mai vechi limbi și se vorbește în Albania, Kosovo, Macedonia, Grecia, Italia, Serbia, Muntenegru, numărând aproximativ 6,5 milioane de vorbitori. Limba albaneză este o limbă indo-europeană și este urmașă a limbii ilire. Există două dialecte oficiale ale limbii albaneze, dialectul "gheg" și cel "tosk". Limba oficială este bazată cel mai mult pe dialectul "tosk", care se vorbește în sudul Albaniei, iar dialectul "gheg" se vorbește mai
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
pe dialectul "tosk", care se vorbește în sudul Albaniei, iar dialectul "gheg" se vorbește mai mult în nord, în Kosovo și în Macedonia. Singura limbă care se aseamănă cu limba albaneză este româna. Limba armeană (հայերեն, "hayeren") este o limbă indo-europeană vorbită majoritar în Armenia, în Republica Nagorno-Karabah și în regiunea Javakheti din sud-vestul Georgiei, dar și minoritar de diaspora armeană în multe state ale lumii, inclusiv în România. Limba are în total în jur de șase milioane de vorbitori. Actualmente
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
folosită în mai mare măsură în școli, în literatură, în relațiile cu străinii. Familia limbilor anglo-frizone cuprinde două mari grupuri: Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară ("latinum vulgare"). Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene. Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Panonia, Dalmația, Tracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa de Nord). Acestea poartă numele de "Romania submersa" ("scufundată") și mai
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]