3,001 matches
-
exterior sau interior; -poziția critică a piciorului sau a unui „pas greșit” este o poziție singulară, care poate fi analizată ca o poziție statică, luând în considerare încărcările mecanice care acționează asupra piciorului și gambei, cu excepția forțelor și momentelor de inerție; -pozițiile de sprijin ale bolții plantare și dimensiunile segmentare ale piciorului și gleznei sunt mărimi antropometrice care se calculează cu ajutorul unor coeficienți, determinați statistic în antropometrie, în funcție de înălțimea individului analizat, formulele de calcul fiind aceleași pentru un adult normal din
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
mă înconjoară acel „altceva“ care, pentru a putea fi suportat, cerea mici pauze de isterie rațională capabile să-l mai îngroape din când în când în propria lui forță disperată; acum, slăbiciunea și îndoielile mele mai stăruiau doar prin virtutea inerției. Și totuși, din orgoliu, vrând parcă să-i demonstrez Zenobiei că aveam dreptate, că vina era a ei și numai a ei, m-am îndreptat spre Dragoș, i-am pus mâna pe cap, i-am pipăit fruntea rotundă, părul uleios
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar cantitatea reținută de propriu-i trup îl făcu să se trezească la viață. Înnebunit de perspectivele ce i se deschideau în față, se topi întreg în raza care brăzda spațiul. Deși stoarsă de energie, nava continua să înainteze în virtutea inerției, depărtându-se tot mai mult de el, întâi cu un an-lumină, apoi cu doi, apoi cu trei... Deznădăjduit, Ixtl își dădu seama că nava îi va scăpa printre degete, în ciuda eforturilor sale. Deodată, însă, nava se opri, în plin zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ecran, exclamă: și-au adus plutele antigravitaționale! Vor desigur să plutească spre laboratorul dumitale! Grosvenor nu-i răspunse. Văzuse și el plutele. 27 Plutele antigravitaționale aveau la bază același principiu ca și antiaccelerația. Oamenii descoperiseră că un obiect a cărui inerție a fost învinsă are o reacție de ordin molecular, dar nu inerentă structurii materiei. Un câmp antigravitațional deplasează ușor electronii pe orbitele lor, creând astfel o tensiune moleculară care duce la o restructurare generală a atomilor. Materia astfel modificată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
AR TREBUI SĂ DOARMĂ. ȘOVĂI ÎNSĂ. MAI RĂMÎNEA PROBLEMA DISTANȚEI SALE FAȚĂ DE PĂMÎNT ȘI CIUDĂȚENIA FAPTULUI CĂ NU SIMȚEA ACCELERAȚIA. UNDEVA PE PARCURSUL ZBORULUI SĂU, PROPULSIA STELARĂ ATINSESE O IDENTITATE SUPRANATURALĂ CU VREO PUTERNICĂ FORȚĂ FUNDAMENTALĂ. DISPĂRUSE PUNCTUL 00000...1 AL INERȚIEI. REVENI LA TABLOUL DE COMANDĂ, STINSE DIN NOU LUMINILE ȘI CÎTEVA MINUTE ÎN ȘIR MANIPULĂ ADAPTOARELE TELESCOPICE ALE TELEECRANELOR. CÎTEVA STELE DEVENIRĂ MAI LUMINOASE, DAR NICI UNA NU CRESCU CA MĂRIME. NICI UNA NU DĂDEA VREO DOVADĂ CĂ AR FI CU ADEVĂRAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
APARATELE INDICAU O SCĂDERE A FORȚEI CU 75 LA SUTĂ. PLACA EXTERIOARĂ A PUȚULUI DE PROPULSIE PĂREA SĂ AIBĂ TEMPERATURA ȘI TENSIUNEA NORMALĂ. ERA EVIDENT ȘI SUPĂRĂTOR CĂ STĂTUSE MULTĂ VREME ÎN CÎMPUL DE FORȚĂ SUPRANORMALĂ CARE-I ANULASE RĂMĂȘIȚELE INERȚIEI, DINCOLO DE LIMITA REZONABILĂ SAU PRUDENTĂ. NERĂBDĂTOR ȘI CHIAR STÎNJENIT ÎN AȘTEPTAREA LUI, PÎNĂ LA URMĂ HEDROCK ADORMI PE UNA DINTRE CANAPELE. SE PRODUSE O IZBITURĂ CARE-I ZGUDUI OASELE. HEDROCK SE TREZI TRESĂRIND, DAR SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE LINIȘTI REPEDE CÎND SIMȚI PRESIUNEA CONSTANTĂ ASUPRA TRUPULUI. ERA PUTERNICĂ, AIDOMA CURENTULUI UNUI VÎNT FOARTE INTENS. DAR ACUM CĂ TRECUSE DE PRIMUL ȘOC, ERA SUPORTABILĂ. CEEA CE-L INTERESA ERA ÎN CARE PUNCT AL VITEZEI IEȘISE DIN CÎMPUL MISTERIOS FĂRĂ INERȚIE PÎNĂ ÎN LUMEA PRESIUNILOR DECELERAȚIEI? ABIA AȘTEPTA SĂ SARĂ ÎN SUS ȘI SĂ SE UITE LA VITEZOMETRU. ȘI TOTUȘI SE STĂPÎNI ȘI RĂMASE UNDE ERA. ÎN MOD FOARTE ACUT ERA CONȘTIENT DE GÎDILATUL SENZAȚIEI DE READAPTARE \ READAPTĂRI ELECTRONICE, ATOMICE, MOLECULARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
această vastitate. Viteza îi scăzu la mai puțin de 180 de milioane de kilometri pe secundă în următoarele 24 de ore. Hedrock se încruntă. I se strecură în inimă o ușoară teamă că perioada în care nava străbătuse spațiul fără inerție introdusese un element de nesiguranță primejdioasă. La actuala lui stare de decelerație, barca de salvare avea să se oprească definitiv în maximum 32 de zile. Cea de a treia zi manifestă și ca o reducere de peste șaptesprezece milioane de mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
prin metoda simplă a reflectării asupra lui a propriului său pistol. Neînfrîntul Deely se dovedi inofensiv, un bătrîn monstru care se predă iute văzînd că pe Hedrock nu-l interesează convertirea lui tîrzie. Ceilalți constituiau obstacole ale căror curiozități și inerție mintală trebuiau înfrînte. Abia a doua zi de dimineață la șapte fără un sfert Hedrock luă o pastilă energizantă, niște vitamine și se întinse jumătate de oră ca ele să-și facă efectul asupra trupului său obosit. Mîncă mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
s-a Încrețit cu o expresie ce spunea: Ei bine, pot să stau un pic cu voi, oameni buni, ce importanță are, oricum viața e o mare porcărie. Încet, de parcă ar fi fost strivită sub greutatea unor saci invizibili de inerție, s-a apropiat de masă, i-a salutat pe toți cu o voce plată, s-a așezat și a Început să-și răsucească o țigară. — Ce faci pe-aici la ora asta? Nu trebuia să fii la balet? a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai apropiați decât În realitate, pe când acolo se Întâmpla exact invers, toți pretindeau că erau mult mai singuri decât erau Într-adevăr. Locul acesta era o negare a Întregului oraș. Asya a tras din țigară, bucurându-se din plin de inerția aceea până când caricaturistul s-a uitat la ceas și s-a Întors spre ea. — E opt fără douăzeci, draga mea. Ora de balet s-a terminat. — O, chiar trebuie să pleci? Familia ta e așa de modă veche, Îi scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
proporțional cu cantitatea forței imprimate trupului În direcția aceea. Atunci, ce se Întâmplă? Sânii accelerează și ei, chiar dacă se mișcă Într-un ritm al lor total discordant, În sus și-n jos, Încetinindu-ți În cele din urmă avântul. Legia inerției plus legea gravitației universale! Nu ai cum să câștigi. Of, a fost atât de jenant! a exclamat Asya veselă. Slavă Domnului că faza asta a trecut repede. După aceea, am luat lecții de pictură și vai, m-au obligat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-mi atenția voastră...“ (În engl. În orig.) - În William Shakespeare, Iulius Cezar, actul III, scena 2. Plajă pe care Aliații au construit un port artificial În iunie 1944, În timpul debarcării În Normandia (n.r.) Mostră de perpetuare În literatura de specialitate (inerție? ignoranță?) a unei erori de traducere deja consacrate: expresia care constituie (cu elipsa verbului) titlul celebrului film, faire les quatre cents coups semnifică “a-ți face de cap, a o duce tot Într-un chef“. (n.t.) Pe baza experienței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i nici un semn. Mi se pare de neconceput că am lăsat să treacă atâta timp. Cu siguranță că pe ea o caut, ba mai mult, pe ele; femeia nu e una singură, sunt multe, pierdute toate În același fel, din inerția mea, și sunt cuprins de nesiguranță, și una mi-ar ajunge, pentru că asta o știu, am pierdut mult pierzându-le. De obicei nu găsesc, nu-l mai am, nu reușesc să mă hotărăsc să deschid agenda unde-i numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el, și ar rămâne așa pentru totdeauna, ține-ți suflul cât poți. Cred că intrase În starea aceea de uimire și torpoare care-l cuprinde pe un scufundător când caută să nu mai iasă la suprafață și vrea să prelungească inerția care-l face să lunece la fund. Așa Încât, Încercând să exprime ceea ce simțea el atunci, frazele din caiet pe care le citeam acum se rupeau fără nici o sintaxă, mutilate de puncte de suspensie, eliptice și rahitice. Dar era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
văd la televizor, ce mănâncă, cum se îmbracă, dacă fac sex. Prezența obligatorie a gardienilor. Nu-i deranja. Pe mine, da. Nu aflam despre bulangii, despre sifonari. Asta voia țara. Nu-i întrebam, nu - îmi povesteau. Își făceau datoria. În inerția asta a urmat Întâlnirea cu viețașul Cherecheș. „Domnul Cherecheș - domnul Istodor.“ Comandantul ne-a prezentat unul altuia. El era condamnat. Eu - reporter. I-am strâns mâna. El pe mine: „Cine sunteți dumneavoastră?“. Am mârâit ceva. „Aveți legitimație?“ Am căutat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un program mai decis, cu un sumar poetic mai bogat și mai valoros și cu o atitudine mult mai polemică. Numele revistei indică o atitudine de segregare, de respingere ostentativă a publicului filistin, „burghez”, a comercializării și oficializării artei, a inerțiilor conservatoare. Grupul „insularilor” îi cuprindea pe G. Bacovia, Șerban Bascovici, N. Budurescu, M. Cruceanu, D. Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în urmă, iar imperativele - politice și literare deopotrivă - erau altele, modernistul democrat Ion Vinea se va apropia de criticul sburătorist). Avem de-a face în fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Primele zboruri aviatice, apariția cinematografelor și a automobilelor, a unor oaze de modernizare accelerată, creaseră deja, ici-colo, aprehensiunea unui nou stil de viață, modern și dinamic. Speranța unor schimbări revoluționare într-o societate patriarhală, preponderent rurală și profund marcată de inerții conservatoare, era dublată de sentimentul - apăsător - al unui „sfîrșit de veac” și de lume. Lansarea simultană în Franța (Le Figaro) și România (în revista craioveană Democrația, fără prologul din Le Figaro) a primului manifest futurist al lui Marinetti a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fantezie. Această ambiguitate, sesizată de toți exegeții, între imageria acut modernistă și sensibilitatea simbolistă caracterizează atitudinea poetului Vinea la care, pe lîngă luările de poziție novatoare, există întotdeauna o rezervă, o distanță față de retorica „angajată”. Este, poate, expresia unei inerții „oblomoviene”, estetismul unui „om de prisos”, un temperament scindat, care-l împiedică să se angajeze pînă la capăt în atitudini radicale. Vinea rămîne un „postsimbolist” prins între două lumi, între estetismul fin de siécle de care nu se poate desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriitori moderniști, foști membri ai cercului patronat de Bogdan-Pitești... Linia revistei va fi una democratică, apărătoare a cauzei „celor mulți și săraci”, adversară militant-socialistă (dar nu neapărat dogmatic) a „plutocrației” liberale, a „camarilei” regale și a „politicianismului”, a corupției, a inerției tradiționale, a xenofobiei și a antisemitismului. Violent anticapitalist, editorialul-program semnat de dr. Nicolae Lupu („Bun sosit!“) este unul politic-legitimator, cu frazeologia populistă și bombastică specifică: „În clipa în care finanța cotropitoare, după ce a pus mîna pe haina și măruntaiele frumoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
paginilor bizare” (termenul fiind preluat în accepția lui Gérard Genette): „E un joc foarte complex, ce iese dintre coordonatele tradiționale ale literaturii mai mult sau mai puțin «realiste» căreia îi preia doar «gramatica» aparentă, pentru a se desfășura (...) în virtutea unei inerții sui generis a limbajului (...) utilizate cu o funcție hipertextuală, ca derivate (parodice) sau imitații (șarjate) ale unor texte și, mai ales, stiluri literare. Cum însă hipertextul rezultat suportă, pe întinse porțiuni, o deturnare în sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nevoia internaționalizării artistice, a evadării din anonimatul și minoratul unei periferii sufocante (fie că e vorba despre atmosfera tîrgurilor de provincie sau despre România ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării ca student la Politehnica din Zürich (septembrie 1915), Samuel Rosenstock era deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]