2,937 matches
-
Mă întorc în cabină chinuit de un sentiment inexplicabil de vinovăție. Dacă aș fi trecut eu în balconul vecin, cum mă rugase Voquin, nu s-ar fi întâmplat nimic. În cel mai rău caz, aș fi căzut eu. Și m-aș fi dus pentru todeauna la fund, deoarece nu
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
care se întinsese și să alerge în ajutorul bolnavei, pe care o găsea de fiecare dată vânătă și cu spume la gură din cauza lipsei de aer. Nu mai contenea cu ventilația și aspirația traheei care se obtura într-un mod inexplicabil și aproape complet, așa că preferă să aducă un fotoliu în cameră alături de patul lui Amneris, care suferea îngrozitor. Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
care se întinsese și să alerge în ajutorul bolnavei, pe care o găsea de fiecare dată vânătă și cu spume la gură din cauza lipsei de aer. Nu mai contenea cu ventilația și aspirația traheei care se obtura într-un mod inexplicabil și aproape complet, așa că preferă să aducă un fotoliu în cameră alături de patul lui Amneris, care suferea îngrozitor.Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se târâie cu greu, așa că, neluând în seamă unele semne exterioare, puține de altfel, oamenii trăiesc, fără să se plângă prea mult de asta, cam prin veacul al-XIV-lea, puțin după marea ciumă. In acest fericit context, există totuși unele lucruri inexplicabile! ...Deși domnul profesor Petre Nicodim ar avea toate motivele să i se spună așa, toți cei care-l cunosc îi spun Petrică, inclusiv elevii și au dreptate, deoarece este un ciudat. Nu numai pentru că ar fi cam mărunțel, îmbrăcat întotdeauna
UN ET PRINTRE INTELECTUALI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376644_a_377973]
-
reacții și atitudini în diferite ipostaze, aici, aproape de casă, în cartierul în care locuiesc. I-am revăzut la un spectacol și mai apoi la o discotecă în care însoțeam o familie de prieteni. Gesturi diverse și chiar momente de tensiune inexplicabile de moment, mi-au amintit de vremuri și întâmplări pe când eram de vârsta lor, adică în urmă cu vreo cincizeci și ceva de ani... Aveam și eu, ca toți tinerii, un grup apropiat de fete și băieți. Ne întâlneam, ne
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
mâinile adunate sub perne, Privirile lor căutau tavanul fără să se fixeze pe nimic. Amintirile se derulau cu rapiditate. Fiecare rememora acele întâmplări prin care au trecut în zilele de 11-14 iunie. Nu se putea uita entuziasmul simțit, elanul acela inexplicabil de a fi utili, de a se sacrifica pentru o cauză pe care o considerau că este nobilă. În aceeași măsură, nu puteau uita marea dezamăgire ce a urmat imediat după evenimente, după ce au vorbit cu mai mulți tineri și
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
întoarsă dintre stele? Nu era drept să-l tulbure și pe el, dacă nu era sigură! Astfel că păstră pentru sine acea infimă speranță, care încolți fricoasă într-un colț de suflet. Dar comportamentul ei deveni tot mai ciudat și inexplicabil. Nimeni nu o mai putea îndepărta de lângă copil, nu mai auzea și nu mai vedea pe nimeni, impunea tăcere oricui ar fi tentat să scoată vreo vorbă în preajma bolnavei și încredința numai lui Codruț supravegherea fetiței în rarele momente când
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
ține la curent... La revedere! ... Doamna Romașcanu...?!? Emanuela privea către Ana-Maria Bejan, dar părea că o privește fără să o vadă, privea prin ea. Devenise tăcută, prinsă între două stări. În sinele ei se petrecea un ceva ciudat, un ceva inexplicabil. Simțea un ceva ca un gol. Un gol în suflet, care se transforma într-un hău. Starea aceasta a prins-o de îndată ce s-a conturat plecarea sigură a Danielei, undeva, unde ei îi va fi mai greu să ajungă. Scutură
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
o parte și se așeză pe un bolovan răzleț. Încercă să-și înfrâneze gândurile, dar o teamă lăuntrică îi creștea în piept. Teama că totul se sfârșea într-un mod stupid, de neînțeles pentru el și prietenii săi! Necunoscutul și inexplicabilul îi fuseseră toată viața dușmanii cei mai acerbi. Se lansase în luptă dreaptă cu ei ori de câte ori avusese ocazia și îi dovedise. Simțea că acum venise momentul scadenței, toate victoriile lui se răzbunau. Dorința lui de a face ceva pentru semeni
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
de puterea văzută a banului, dar și de libertatea năucitoare, dobândită după ani de întunecime. Pribegește, pribegește și când se trezește din visare constată că i se face dor, dor de casă, iar pământul îl atrage pentru că există o forță inexplicabilă mânată de un îndemn omenesc, purtat de veacuri: ,,sângele apă nu se face." Cu siguranță această experiență de viață, cu învățătură acumulată, îl va face, în cele din urmă, să stea să mediteze, să se organizeze, să ia inițiativă și
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
că dezvăluia, de fapt, aspecte din propria sa viață. Dar, astfel, reuși să-l înduioșeze pe bătrănul Stump, fără să-și fi propus, cuvintele curgănd parcă singure și alunecau pe o pantă sensibilă la fel de ușor precum un fulg. Era ceva inexplicabil. Dar cert era faptul că acum bătrănul Stump mai avea un tovarăș. Și încă unul de nădejde și nu se înșela. Rătăcirile tănărului luaseră sfărsit. Cel puțin, pentru moment. Mai trebuia să treacă proba timpului. John era un tănăr instruit
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
ce-mi pârjoliseră sufletul la începutul săptămânii. Încă eram furioasă, iar câteva cuvinte nu ar fi rezolvat situația care nici nu eram sigură că aș fi dorit să se rezolve. Mai degrabă, era o așteptare alimentată de îndoială și confuzie. Inexplicabil, mi-aș fi dorit un semn, poate doream să aflu că regreta, că se căia, că am înțeles greșit sau dimpotrivă să-și întărească poziția prin alte teorii monstruoase, însă nu era decât gustul amar al tăcerii. “Ce babilonie!”, gândeam
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
că o domnișoară trebuie să aibă o conduită rezervată în relațiile cu bărbații, deoarece un singur strop de cutezanță ar arunca-o fulgerător de pe orbita decenței pe cea a moravurilor. În pofida faptului că fusesem departe de această teorie, în mod inexplicabil, nu mă simțeam nici imorală, nici vulgară, nici vinovată. Ba chiar găseam ceva măreț în tumultul simțurilor dezlănțuite, uluită de ce se petrecuse, iubind acea fată care își permisese, dincolo de principii și prejudecăți, să facă ce simțise, cu o ardoare uimitoare
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
întotdeauna un nemulțumit de „puținul” din jurul meu. Pentru că exist! Pentru că am un orizont spiritual responsabil înalt și de forță, un sentiment civic și responabilitate național-patriotica și culturală superioară. Pentru faptul că am avut și am puterea de-a depăși limitele inexplicabile ale oamenilor obișnuiți, cuminți, lipsiți de viziune și dorința de împliniri înalte. Pentru că am obligația morală de a lăsa ceva în urma mea, gând și trăire care m-au urmărit toată viața. Penntru ai ajuta pe cei ce nu se pricep
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
e ceva personal! Doar că în viața mea nu e loc pentru un bărbat! - Nu e ceva personal? Dar cum se numește ostilitatea asta nejustificată pe care ai manifestat-o față de mine tot timpul? M-ai respins cu o înverșunare inexplicabilă, m-ai umilit, m-ai atacat... - Eu te-am atacat? exclamă Clara scandalizată. Chiar că ai un tupeu fantastic! Tu m-ai atacat la miez de noapte, acasă la mine, unde ai intrat abuziv, m-ai lovit și m-ai
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
care se întinsese și să alerge în ajutorul bolnavei, pe care o găsea de fiecare dată vânătă și cu spume la gură din cauza lipsei de aer. Nu mai contenea cu ventilația și aspirația traheei care se obtura într-un mod inexplicabil și aproape complet, așa că preferă să aducă un fotoliu în cameră alături de patul lui Amneris, care suferea îngrozitor. Acum zăceau amândouă într-un somn letargic din care nu doreau să se mai trezească. Dar ora șapte sosi și deșteptătorul sună
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
care i-au condiționat existența. Le-a interpretat, le-a dat un nume și le-a găsit o explicație. Astfel au luat naștere miturile, legendele și basmele, care au format o legatură între om, relațiile sale cu natura și fenomenele inexplicabile, considerate, deseori,magice.” Legenda face referire, totdeauna, la timpul trecut, mai apropiat sau mai îndepărtat. ”legendele care mi-au udat fruntea / cu mii de ani înainte,/ cu mii de ani după”... și toate trecute prin tăișul ascuțit al memoriei care
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, „Domnul Meu” ne referim la Iisus ca „Dominus”, Stăpânul Cel ce domină, stăpânește. Când la cuvântul „Domnul” mai adăugăm și cuvântul „Dumnezeu”, e și mai clar că vorbim despre Stăpânul a toate, făcătorul
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
dă dreptul să acționezi după bunul tău plac. Bărbatul pe care tocmai ai răpit astăzi aparține unei alte lumi, paralele cu a noastră ce-i drept, dintr-un alt spațiu temporal și material. Recunosc până și faptul că, datorită unui inexplicabil hazard, seamănă leit cu fostul tău iubit. Și ce ar fi fost cel mai grav, ai fost doar la un pas și ai fi reușit să-i transferi o nouă personalitate ... - Este al meu, urlă isteric Adelaida, al meu și
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
că pe pământ nu exista semnul acesta al vulturului sărutând fruntea căprioarei când paște cu aripa sa, luând în ochii lui bucuria cerului de a fi senin. Poate că de aceea am iubit și iubesc mereu cu o frică interioară inexplicabilă. Poate că de aceea am pornit a vorbi cu spiritul meu ascuțit, Victor, clovnul din mine care de multe ori șade și mă privește ca o statuie perfectă a simțurilor înalte, certându-mă și alinându-mă în același timp pe
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
prezent în P R E Z E N Ț Ă M = u = z = i = c = a de dincolo de muzică ca devenire trecere peste sunetul imediat ca peste marele styx atingând cu degetele minții entitatea perceptibilă a sunetului materializat în impresie inexplicabilă pregustare de eter.nitate sublim de intensă imensitate pe care doar "surzii'' încearcă uneori să o măsoare cu șublere melo.dramatice atât de patetice atât de infime sofisme II.Opus Misterioso Destructurată atm.eon.sfera geometrica stare a armonizarii se
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
suferința omului decăzut, însă personajul lui Eliade aspiră la mai mult, la reintegrarea condiției primordiale, în care omului îi este accesibilă etenitatea. Este vorba de pătrunderea lui în camera Sambô, o ipostază a insulei lui Euthanasius, unde trăiește: întro continuă, inexplicabilă fericire. Fericirea supremă, dinaintea ieșirii din Timp, când îl orbiră farurile mașinii apărute pe neașteptate, apropiindu-se mult de Ileana: „Simți în acea unică, neșfârșită clipă, întreaga beatitudine după care tânjise atâția. India în conștiința culturală românească (109-180); 31 ani
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
inițiere, căci ei par a juca un teatru al absurdului. Pentru a cuceri această libertate absolută, trebuie să știi să „descifrezi“ faptele, dar pentru a știi cum să le descifrezi, trebuie să ai la îndemână „codul“, Pandele dispare, în mod inexplicabil, în noaptea de Crăciun, însă dispariția sa presupune un alt fel de inițiere. Prin intermediul spectacolului, el redobândește spațiul tinereții, când avusese prilejul să trăiască experiența lui Orfeu, el repetând întâlnirea cu Euridice. Astfel, regăsește drumul spre lumea nevăzută. El dispare
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
pe furiș. Numită atunci, poate prin stâlcirea unui alt cuvânt, Sambô, acea cameră fusese pentru el și avea să rămână Shambala. Căci, relatează Viziru, „în Sambô simțeam că nu mai trăiesc așa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexplicabilă fericire (...). Mai târziu, amintindu-mi de Sambô, am fost sigur că acolo mă așteptă Dumnezeu (...)“. Întrebat, răspundea întotdeauna „Este o cameră de doi metri și jumătate pe patru“. Întrebat ce vede de la fereastră, răspunde, după o mică corectare: Camera secretă
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acest recurs plin de constrîngeri pentru unii și indispensabil pentru alții la o ingerință externă. Cetățenii români sînt asistați din afară, însă ei au simultan oroare și nevoie de această asistență. Neliniștea rezultă, pe de altă parte, dintr-o sărăcie inexplicabilă. Cînd și de ce prometeica provocare comunistă a eșuat? Această întrebare declanșează nesfîrșite analize. Intîrzierea nu datează de la deriva anilor '80, nici din urmările războiului din 1941-1945. Aceasta era evocată de socialiști în anii sfîrșitului de secol XIX, era deplînsă de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]