2,098 matches
-
și existente de altfel și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!? ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am uitat să mai povestesc. Odinioară, în ziua în care am scris O adunare liniștită, credeam că voi ajunge povestitor. E o însușire
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe pămînt o linie, căpeteniile s au așezat cu vîrful piciorului la semn. Fiecare dintre jucătoare se puse una în spatele celeilalte, după propria căpetenie, înșirînduse în front. Reciproc, cîrdurile încercau să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
hotărască pentru o carieră didactică uluitoare, căreia i se dedicase cu pasiune și care Îi adusese rezultate strălucite, trezind invidia neînzestraților săi colegi de cancelarie. Aceștia din urmă, insinuează condamnatul penal, ar fi fost rotițe importante În angrenajul complicat și infernal al Înscenării. Însă, zice el cu prefăcută umilință, i-a iertat pe toți, așa cum șade bine unui bun credincios. Tot de când s-a Întors, bate de zor potecile bisericii, că nu mai au loc babele de el să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În urmărirea alor noștri pe drumul forestier care leagă cele două localități. Cursa a fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau cum să depășească, mulțumită pădurii ce se Învecina strâns cu ambele părți ale drumului. Din pricina zgâlțâiturilor, maseurul echipei noastre s-a proptit greșit de un oblon și și-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în mine ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
împiedice vântul și ploaia să dea buzna. Ne aflam într-o cameră minusculă, însă caldă și îmbietoare. înăuntru erau o mașină de spălat și un uscător. Amândouă huruiau făcându-și treaba. Zgomotul, amplificat de pereții și pardoseala de piatră, era infernal. L-am privit pe Chris în expectativă, așteptând să o pornească mai departe. Sunt gata când ești și tu! Am zâmbit, dar era un zâmbet destul de încordat, căci, în afara ușii pe care venisem noi, nu păreau să mai existe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la un moment dat, să cădeți la pat? Chiar și pentru scurt timp? — Ar fi fost bine să am norocul ăsta, a zis mama trăgându-și nasul. Auzeam în minte un cor de voci de copii care făceau o larmă infernală. —Ba ai căzut la pat! Și a fost numai vina mea! —îți amintești de alea două săptămâni? a intervenit tata. Când eu am fost plecat la cursul...? —Din Manchester? a întrebat Josephine. — Da, a răspuns el șocat. De unde știți? —Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eva. P.S. Sally zice că data viitoare când mai ai chef de o muie, să o iei pe Judy să ți-o facă.“ Wilt se uită la pachet. Nici nu mai trebuia să-l deschidă: știa ce conține. Păpușa aia infernală. într-un acces brusc de furie, Wilt apucă pachetul și-l aruncă direct în bucătărie. Pachetul traversă toată încăperea. Două farfurii și o farfurioară săriră de pe grătarul cu vase spălate și se sparseră de podea. — S-o fut în cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în direcția bisericii, întrebându-se dacă n-ar trebui să coboare și să vadă dacă nu găsea acolo jos vreo doamnă masivă, grasă și goală, când atenția îi fu atrasă de trestiile de peste apă. Uite, apăruseră din nou, obiectele alea infernale! De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Preotul apucă binoclul și se holbă furios prin el. Acum putea să le vadă și mai clar decât prima dată și i se păreau mult mai amenințătoare. Soarele se ridicase binișor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu mesajele lor fără sens. Extrase din dulap o sticlă neîncepută de whisky Teachers și se duse cu ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese ceva real sau pur și simplu un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la spate, o femeie cu chipul pictat și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cotizanții-model și informatorii-model nu au altă petrecere decât bârfirea-model, fie și fără motiv.. dar încă având motiv... și ce motiv! Ce motiv primordial... falus amantissime... punctul de foc și sursă a toate... doar știi, doctore, doar știi. Vuiet! Scandal! Cronica infernală... că bine zice frate-miu mai în etate... — Gata, gata, gata clovneria! Mergem la masă, e târziu. Te invit, Jeny a gătit ceva minunat. — Încă o dată, ultima dată, îți spui, Bombonel... din două una: ori tu mă iubești și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încântătoare. Chiar e minunată. Snakely pare ofensată. Sunt sigură că ar prefera să par îngrozită de supraveghetorul meu, dar nu va avea satisfacția asta din partea mea. Și pe lângă asta, Rowena e de treabă Mă număr printre norocoși. Unii supraveghetori sunt infernali și nu-și găsesc liniștea până nu-i fac să plângă pe membrii echipajului. Chiar am auzit că unor fete li s-a spus să slăbească. Închipuiți-vă! În zilele noastre? Dacă vreo băbăciune ar îndrăzni să-mi spună mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
seama că nu am în ce să pun gheața. Mai bine mă întorc în cameră să iau frapiera. Mă reped înăuntru, las jos cutia și apar din nou cu frapiera. Cuburile de gheață se izbesc de frapieră cu un zgomot infernal. Aud pe cineva ieșind din cameră. Zahăr, zahăr, zahăr. Nu vreau să fiu prinsă aici în pijămăluțele mele. Ei, probabil e vreun american pe care n-o să-l mai văd niciodată. Ușa se trântește și simt cum se apropie cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dacă nu zic nimic, sper să tacă din gură. Sunt sigură că îl știi. Nu-i răspund. —Te-ai uitat vreodată la DreamBoat? Buf! Roțile lovesc pista de aterizare cu un bufnet puternic. Avionul aleargă pe pistă, cu un huruit infernal. Doamne, a fost cam tare! exclamă Lydia. O să-l întreb pe Mike ce naiba a fost în capul lui. — Nu Mike a aterizat, spun pe un ton oarecum plictisit. Ci copilotul. Lydia, poți să mă scuzi un minut? Doar asigură-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
diese Muscheln, wir haben an Nordsee sammelt, ich habe alle zu Hause in meine Tasche gefunden zerbrochen. Mein Mann und meine Tochter fragten was ist das, und Ich sagte das ist von Tudor, mein Freund aus Rumänien... Într-o germană infernală, fata, pardon, femeia, mă anunță că s-a ales praful de scoicile culese într-o după-amiază la Marea Nordului, în Norderney, insula lui Heine (asta o spun eu, bine’nțeles că ea n-avea de unde să știe de Heine), a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zic, nu vă place să pescuiți? Ba da, domn’e, zâmbește fin omul în alb, da’ nu la copcă! Trei zile cât am stat în spital, iarăși fără nici un tratament special, doar cu tensiunea luată zilnic și cu o mâncare infernală fără sare, m-am trezit vecin de salon cu Bănică, actorul din Călărași care a și murit la scurtă vreme după asta. Călărașii rămăseseră pentru mine „locul unde nu se întâmpla nimic“; de-aceea, poate, visul venit la câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mult acest drum înspre stația de autobus, sè mè las îmbètat de sentimentul minunat de pace pe care-l trèiesc, Sè fi murit oare și sè nu-mi fi dat seama încè?! Sè fi asurzit complet, astfel încât nici mècar huruitul infernal al tramvaiului care trece acum pe strada Barițiu sè nu-l mai aud? Lângè o gaurè de canal, un muncitor împunge asfaltul cu picamerul, dar Matei îl privește, fèrè sè distingè nici un zgomot, ca și cum ar cerceta prin telescop un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
teritoriile din jurul gâtului parfumului de la AnM, cerrutisí, pe care, ca sè acopèr mirosul acela, îl folosesc cam exagerat, dupè pèrerea lui Șerban, Dacè aș fi un specialist în parfumuri, dupè o vreme, aș izbuti, combinând diverse esențe, sè reproduc parfumul infernal și indefinibil al trupului mateian, pe care, treptat, analizând situațiile în care, sub forma unor variații de arome distincte, se manifestè, am învèțat sè-l asociez cu destulè precizie unor stèri sufletești diferite, Am deplină convingere, neîmpèrtèșitè pânè acum nimènui, cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
asta: ssssssssssst! Pentru că, de cinci milenii de când stau Împreună, s-au rodat, s-au sincronizat, au Învățat cel mai bine să-și transmită alarma: atunci când unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de hiperaciditate, melenă, mașinații, micțiuni, manevre, mâncătorii infernale, făcute pe la spate, infecții cu colibacili, ședințe nesfârșite, coaliții Îndreptate Împotriva lui de indivizi răuvoitori, găști, grupuri de teroriști, gangsteri. Așa că, de obicei nici nu mai e nevoie de vreo vorbă e suficient un ssssst, un nțțțțțțțț, un hmmmmmmm, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu litere chirilice, dar fiecare cuvânt îi sporea bucuria, încântarea și speranța. PASAJ RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi Toinette. Urcă scările și intră direct în budoarul soției sale, fără să mai bată la ușă. Îl izbi un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe tabloul. Credea cu putere în acel înger. Marioritza mângâie din nou penele moi ale șoimului. Îl privi în ochi și îi șopti cu tristețe. ― Încă mai cred, dragul meu Além. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]