6,831 matches
-
a autobiograficului, în perioada contemporană? Ceea ce este frapant în istoria romanului din secolul al XVII-lea până astăzi este aptitudinea lui de a se metamorfoza. Ce e un roman, dacă nu o istorie inventată? Restul este ad libitum, variabil și infinit. Autobiografia cunoaște astăzi aceeași capacitate de metamorfoză. Ea are drept nucleu minim angajarea adevărului despre viața autorului. În rest, ea poate să-și atribuie toate formele și funcțiile pe care le dorește, ea poate să asimileze și să utilizeze toate
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
tot ce întâlnește și, în același timp, a celui care, știind că pierde necontenit ceva, prețuiește, cu rafinament și voluptate, ceea ce mai are. Așa încât sentimentul, deși pare exploziv și juvenil, e, în realitate, complicat, pătruns de dulci otrăvuri, de energii infinite și nu prea, pregătind verile de noiembrie. Începutul își presimte, supus ciclurilor lumii, tainelor luminii, sfârșitul. Un alt eu crește - vizibil în Stalactita sau în Gorunul, dar nu doar acolo - în interiorul insului care se bucură și trăiește. E, poate, figura
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
a solicitat fostului Ministru al Culturii rambursarea sumei de 600000 de euro din cele 3,5 milioane plătite de către Stat pentru o statuie a lui Christos atribuită lui Michelangelo, dar fiind, cum a dovedit o expertiză ulterioară, opera unui sculptor infinit mai puțin celebru, pe numele lui, Jacopo Sansovino. Statuia fusese prezentată Papei într-o ceremonie fastuoasă. Idee bună, am spune, dar care, din păcate, nu se poate aplica și la noi, unde statuile cumpărate pe bani grei de Statul român
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
italiană al Facultății de Filologie de la Universitatea din București. După reîntoarcerea în țară, preda limba și literatura română la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Torino. Conduce, împreună cu Roberto Scagno, seria de studii și texte românești „La colonna infinită“ a Editurii dell’Orso din Alessandria. A colaborat la revistele „Îl Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața Românească”, „Apostrof”, „Vatra” etc. Traduce din Marin Sorescu și Tudor Arghezi și e interesat de
In memoriam Marco Cugno () [Corola-journal/Journalistic/4579_a_5904]
-
acest comparatism incontinent să dizolve până într-atât personalitatea creatoare a lui Caragiale, încât aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de relații. De vină e, în fond, dizolvarea „criticii profunzimilor” într-un stil eseistic și general. Când nu contextualizezi și faci abstracție de o întreagă exegeză caragialiană (în afară de Al. Călinescu, nimeni nu e citat), poți vorbi pe cont propriu despre
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
care mai mult limitează libertatea emoției. Limbajul este un proces monologic și autocreator nutrit din misterul emoției. Dar rămâne o trezire adresată «nimănui», căci în primul rând propriului nostru interior, în care trebuie să încapă Lumea. O repetă obsesiv, pe infinite etaje neîncheiate, și poetul Paul Celan, spre a ne sugera, ca în gravurile lui M.C. Escher, că interiorul și exteriorul sunt același topos ÎN și DIN care se intră sau se iese simultan. Iar astfel emoția este interiorul maximei noastre
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
o săptămână magică. Această stațiune balneară din Carpați este vestită prin apele sale minerale și prin aerul pur ionizat. La sfârșitul săptămânii Anna era perfect sănătoasă. Bălănică i-a cerut mâna, iar ea s-a simțit „infinit de fericită și infinit de nefericită.” După o noapte de nesomn, la sfârșitul acelei săptămâni, Anna i-a răspuns prin refuz. Spirit independent și profesional de succes, ea nu-și închipuia să trăiască într-o țară străină ca soție casnică de profesor. Se înțelege
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
mărunt odată numit capătă o stranie hiperrealitate sub tensiunea indusă de o „privire erotică” asupra obiectelor ce intersectează existența. La introceptivii reflexivi, romanul e autoficțiune în canon (muzical), cu fețe de-curgând una din cealaltă, cu o predispoziție ruminantă, de infinită despicare a firului în patru, de gestionare a febrei și tensiunii existențiale. Ego-proza contemporană (nu neapărat despre colecție e vorba!) e parțial încadrabilă aici, cu toate semnalmentele particulare contabilizate distinct și cu subcategorii ceptive infinite. De la Cărtărescu și Dan Lungu
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu o predispoziție ruminantă, de infinită despicare a firului în patru, de gestionare a febrei și tensiunii existențiale. Ego-proza contemporană (nu neapărat despre colecție e vorba!) e parțial încadrabilă aici, cu toate semnalmentele particulare contabilizate distinct și cu subcategorii ceptive infinite. De la Cărtărescu și Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
„Călătoria ca experiență a peregrinării și popasului, a capacității și incapacității de a-i întâlni pe ceilalți, ca descoperire și aventură, ca întâlnire sau ca evadare”. După apariția versiunii românești a volumului L’infinito viaggiare sub titlul Călătorie nesfârșită (Rao, București, 2010, 256 p., traducere din italiană de Afrodita Carmen Cionchin), propunem un dialog cu Claudio Magris, unul din cei mai importanți scriitori contemporani și expert în problematica central-europeană, provenind din marea tradiție culturală
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
interesul pentru cici și ciribiri, adică istroromânii, și posibilitatea supraviețuirii lor în lumea actuală. (A.C.C.) Claudio Magris, după Danubio (Garzanti, Milano, 1986) și Microcosmi (Garzanti, Milano, 1997), în care experiențele de călătorie au fost elaborate și transformate, cu L’infinito viaggiare (Mondadori, Milano, 2005) ne aflăm în prezența unei cărți ale cărei pagini sunt legate în mod univoc de momentul călătoriei, acela în care le-ați trăit și le-ați scris. De unde această schimbare de perspectivă? Nu cred că e
Claudio Magris: „A călători este metafora vieții“ () [Corola-journal/Journalistic/5847_a_7172]
-
fiecărei din acestea, sclipește albă și curată câte o căsuță cu ferestre apărate de loduri verzi și acoperită cu olane roșii” (Poetul Vlahuță). Iată, extras din ultima schiță, și un eșantion de natură (urbană) animată: „...Zgomotul uriaș al Capitalei, pestrițătura infinită de colori, mișcarea de veselie a unui întreg popor liber, jocul fantastic al pădurii de steaguri tricolore fluturate în vânt, figura Reginii, trandafirul alb pe care încântătoarea suverană poetă l-a prins în treacăt cu mîinile ei auguste în părul
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
de generație, ne-am tatonat de la distanță. Nu întotdeauna am agreat stilul talk-showului pe care îl făcea - astăzi mi se pare că și el aparține unui trecut cu mult prea îndepărtat ce ține de performanță, că prea puțin din vorbăria infinită și inepuizabilă de astăzi, care îneacă micul ecran în aroganță și superficialitate, are ceva din miza și consistența discuțiilor provocate și conduse atent de el - și nu ne-am găsit mereu de aceeași parte a baricadelor politice. Am avut un
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
de pîlnie a lui Stamate a istoriei noastre literare, unde adeseori gloria postumă se vinde și se cumpără, cu „20 de bani bacșiș” ... achitați încă din timpul vieți, căci „restul - după cum spune Urmuz - nu reprezintă nici o importanță”, odată ce „Auto-Kosmosul”, e „infinit și inutil...” Unii percep acest con de umbră ca pe un purgatoriu necesar prin care trebuie să treacă, mai devreme sau mai tîrziu, mai toți literații români (dar oare trec toți?), pentru a-și curăța atît opera, cît și biografia
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
tîrziu Heliade avea să o transforme în marcă poetică exclusivă. în miezul acestor două poeme se află exortații de natură paseistă ori folclorică, evocînd un neguros Ev Mediu doar pentru a marca locul ruinelor într-o natură veșnic vie și infinită: „P-a dealului sprinceană, pe fruntea-i cea rîpoasă, Cetățuie veche, locaș religios, Păstrează suvenirea d-o noapte sîngeroasă Ce mult s-asemănează cu sinul cel noptos. [...] Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
ce spun eu că am folosit: cam atâta culoare, cam atâta hârtie, bașca ce mai pretind că s-ar fi pierdut pe schițe și cu care după aceea mi-aș fi șters dosul - un privilegiu rar pe care Pobjoy, în infinita lui generozitate, îl acordă ocazional unui cur de Artist condamnat, care, nu-i așa, musai să se resimtă. Și tot zilnic șutesc și eu câteva foi pentru cartea mea cu pești pe care le ascund cu grijă și le rearanjez
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
fiecare. Prin iubire și prin iertare. A ales să vorbească despre oameni, despre omenesc, despre derizoriul și mizeria din noi care, uneori, pot să ducă, pe cineva, măcar, la ispășire sau la iertare. Și asta, într-o limbă română a infinitelor nuanțe și substanțe găsite de Mașa Dinescu în traducerea ei formidabilă, care așază, de la început, totul sub o încărcătură a autenticului, a adevărului. O traducere valoroasă, ca și ideea lui Kordonsky despre ce vrea să spună prin cuvintele lui Sanaev
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
poetul contemplativ, „bucolic” din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a contingenței irespirabile, o poezie a căutării fără sfîrșit și a „răului ființării”. Poezia - adică o realitate psihică ce survine în noi brusc și evanescent, și ne modifică de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
la Blaga ori la Arghezi experiența de cunoaștere, când e brutală, devine, cel mult, inutilă, la Barbu e riscantă. Orice apropiere neavenită de miezul cu greu stăpânit al lucrurilor poate strica un ciclu care nu se mai reia. Făcutul anulează infinitele posibilități ale perfecțiunii, dându-le o realizare concretă și, firește, perfectibilă. De aici vina lui, știut fiind, măcar de la romantici încoace, că în cele ce nu sunt adastă mai multe energii decât în cele ce sunt. Cu cât se diminuează
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
intonează imnul american” (p. 377). O altă expresie a râsului, sardonică de această dată, privește interpretarea ambiguă a finalului fericit: în virtutea principiului dualității (fiecare creație își evocă simultan contrariul, pentru ca Dumnezeu să nu fie văduvit de exprimarea virtualității sale, practic infinită), viitoarea epocă luminoasă, căreia i se face drum liber prin salvarea tabloului, are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de complotiștii ascunși ar fi triumfat totuși, măcar parțial, dar de o manieră definitorie, în prezent, fiind imposibil de
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
de coral”. Borges, care a tradus Orlando în spaniolă, vorbea despre „opera cea mai intensă a Virginiei Woolf și una dintre cele mai aparte și înnebunitoare ale epocii noastre”. Apropierea punctelor lor de vedere stă în înțelegerea Orientului ca timp infinit, fantezie și utopie, o creație a minții prin care poate fi reinterpretat Occidentul. Obsesia poate fi deseori numită stil, iar obsesia Virginiei Woolf pentru mare, corăbii, timp devine țesătură stilistică în Orlando. Autoarea străbate cu îndrăzneală epocile, ca și cum ar adormi
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
cred că multe pot fi îndreptate. Doar să vrem să le îndreptăm", a declarat fostul ministru al Dezvoltării. Ce îi lipsește poporului român Vorbind însă despre poporul român, Udrea consideră că „românii sunt un popor fabulos, captivant, cu resurse spirituale infinite. Cred că îi lipsește acestui popor mândria de sine, iar ultimii 24 de ani au dus la o pierdere a sentimentelor patriotice. Prea ușor ne autoflagelăm, prea ușor renunțăm la a ne susține în fața celorlalți valoarea pe care o avem
Udrea, despre defectele poporului român: Prea uşor ne autoflagelăm by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33123_a_34448]
-
frumos: o dovadă că ești o fire foarte sociabilă, între bărbați, ca un bărbat! Îți scrisesem rândul trecut că nu-mi plac cărțile poștale ilustrate, cu două cuvinte și cinci sau zece iscălituri. De rândul acesta, dintr-un simț de infinită delicateță pentru acest fel al meu de-a fi și dintr-o subtilă obligație față de viața noastră familiară, mi te trimiți în companie masculină, fără iscălituri. Ei da, foarte delicat și foarte inteligent. Mi-a făcut mare plăcere. Am privit
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
-i, greu, Dumnezeu își zise: Oare s-a-ntâmplat ca pe lume tot ce dăruit-am Eu să fie-atât de strașnic și de complicat? Aeroplanul Alunecând pe iarba tăvălită se-nălță sonor, în scurte clipe, și străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
situații, ai momentului», trăind lacom doar prezentul, efemerul... Chiar dacă amintirea raiului ne-a fost voalată, parțial, de păcatele noastre, de căderile noastre repetate, ea nu este mai puțin prețioasă, dimpotrivă. Poezia devine, astfel, prin natura sa ontologică, deschizătoare de orizonturi infinite, metafizice, deși azi aceste aserțiuni sună anacronic. Azi contează să fii «cool» în poezie, afirma un comentator, iar «vizionarii sunt ridicoli». Realitatea invizibilului rămâne totuși vie , pentru unii, pentru mine, ei neurmând linia preponderent postmodernistă, egalizatoare a criteriilor sau indiferentă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]