1,902 matches
-
Pentru o păsărică 16 Publicarea unui joc de inteligență, la secțiunea Distracții în săptămânalul argentinian "Caras y Caretas" (Fețe și măști), a dat notabilului literat și rector al Universității din Salamanca, don Miguel de Unamuno, temă pentru a scrie o ingenioasă scrisoare, din care copiem câteva paragrafe, a căror lectură, cu siguranță, va părea interesantă publicului, care va ști să savureze agerimea observațiilor și eleganța stilului autorului "Paz en la Guerra" (Pace în război). Deși în realitate păsărica ce a motivat
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
să-și țină următoarele prăznuiri, stabilite prin ordinea bisericească. Totul, să fie aproape, la Îndemâna tuturor nevoiașilor, mai cu seamă. La drept vorbind, așa și ar fi, să fie, gospodărește. Păi, românii, nu sunt un popor de neîntrecuți gospodari și de ingenioși pământeni? Ba da. Vrednicii descendenți ai boierului Cristea Trei Nasuri, au găsit, și o denumire de firmă, numai potrivită, pe care s-o pună, afacerii lor: CLONDIRUL CIMITIRULUI. Cam vulgar, vor comenta, unii; cam nepotrivit, vor adăuga, alții. Dar, ce
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu esplicările ce se dau faptelor, ci faptele înșile sunt adevărul. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest mizerabil advocat e silit să puie toate într-o lumină strălucită și, fiindcă esistența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
măcar. Astfel vedem în marile migrațiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat, nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, ale acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest advocat e silit să puie toate într-o lumina strălucită și, fiindcă existența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu flori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ieșeau din țară pe când stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. Nu esplicările ce se dau faptelor, ci faptele înșile sunt adevărul. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stat nu sunt decât tot atâtea pleduarii ingenioase ale minții, al acestui advocatus diaboli care e silit de voință ca să argumenteze toate celea. Acest mizerabil advocat e silit să puie toate într-o lumină strălucită și, fiindcă esistența este în sine mizerabilă, el e nevoit să împodobească cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căci podelele erau acoperite cu scoarțe trainice de lână în patrate ce reprezentau în piezișurile lor toate colorile simple. Pe jilțuri cu sprijoane nalte, boltite și negre, a căror scaun [era]--mbrăcat cu lână verde, ședea risipită societatea, [la] acele ingenioase mese cari în starea lor normală reprezentează un dreptunghi de lemn de nuc lusturit, dar cari cu orice ocazie se puteau desface {EminescuOpVII 293} și întoarce astfel încît reprezentau un patrat îndoit, așa de mare ca dreptunghiul, îmbrăcat în postav
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
au Întîmpinat la tot pasul diversitatea „variațiunilor” pe anumite „teme”, metafora multiplă În cadrul unui discurs „macrologic” prelucrat prin procedee retorice menite să amplifice aria de rezonanță a imaginilor și evidențiind, pe de altă parte, postura poetului de „operator al limbajului”, ingenios și inventiv, dotat cu rara capacitate de „a ridica la rang poetic orice percepție” - cum observase Încă G. Călinescu În Istoria sa. Dar dacă cititorul de astăzi se arată mai puțin șocat de aceste realități ale operei, integrîndu-le firesc unor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1961; tabelul 43, apendicele III) Corelație cu totalul testelor Asemănări .73 Cuburi .71 Cod .67 Informație .67 Înțelegere .66 Aritmetică .62 Completarea imaginilor .60 Ordonarea imaginilor .51 Cifre .51 Puzzle .41 Concluzie Exercițiile oferite în reviste sunt concepute pentru indivizi ingenioși și creativi, dar baremurile lor sunt fanteziste... Așadar, ele nu sunt decât simple jocuri. O altă caracteristică a multor teste este controlul timpului. Într-adevăr, numeroase probleme sunt rezolvate într-un anumit timp; din acest motiv, multe exerciții din cadrul testelor
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Să-i spunem antimodernism? (...) Sau nemodernism? Sau nu-numai-modernism?”308. Oricum ar fi, rămâne în afara oricărui dubiu faptul că, în practica literară, Arghezi descoperă unitatea discursului, ștergerea granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din generația ’80 au încercat să modifice însuși statutul universului literar, „considerat altădată de gradul al doilea”. În articolul citat, Ion Bogdan Lefter (indiscutabil unul dintre criticii cei mai abili ai generației) încearcă să împace, printr-un fel de artificiu ingenios, cele două tendințe majore (și, în fond, incompatibile) care au creat, practic, poetica optzecistă în tot ceea ce are ea mai original și mai discutabil, deopotrivă: „Lumea este considerată ca un uriaș supratext, ca un continuum al natur-culturii, în care toate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum observa Matei Călinescu - „nici o atingere cu lumea înconjurătoare, ba chiar puteau fi folosite, împreună cu alte mijloace poetice și lingvistice pentru crearea unei lumi artificiale (...) ermetic izolată de cealaltă”373. O figură
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fără (auto)ironie, Singur printre poeți (1964) și pregătea cea dintâi carte de Poeme ce avea să apară în anul următor. În plus, a avut o pondere decisivă în accelerarea acestui proces și descoperirea de către scriitor a unei formule poetice ingenioase, de ținută speculativ - euristică, oarecum facilă, dar cu efecte imediate asupra destinatarului. Împrejurarea ar putea să surprindă, mai ales dacă avem în vedere că, în versurile sale, trăsăturile prea bine cunoscute ale liricii șaizeciste standard (confesiunea abstractă, transfigurarea realului, stilul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aici și „tentația (rămasă de altfel fundamentală) a demistificării literaturii înseși”382. Volumele următoare, anterioare ciclului La Lilieci (Poeme, Moartea ceasului, Tinerețea lui Don Quijote, Tușiți), vădesc aceeași înclinație demistificatoare, susținută, de astă dată, de suportul relatării anecdotice și de înlănțuirea ingenioasă a silogismelor care conduc mai totdeauna către o concluzie năstrușnică 383. Nu vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din primele două volume ale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
necesar să le plasăm just în contextul creației soresciene. La începutul anilor șaptezeci, critica a sesizat, pe bună dreptate, principalul pericol ce pândea literatura lui Marin Sorescu: o anumită uniformitate stilistică. Stereotipia era pricinuită - paradoxal - tocmai de supralicitarea formulei, inițial ingenioasă și nonconformistă, a parabolei de ținută speculativ-euristică, cu miză „demistificatoare”. Evident că lucrurile nu puteau continua astfel la nesfârșit - mai cu seamă în cazul unui spirit ce „poseda în chip dramatic presentimentul inerțiilor literaturii”384 - și soluțiile salvatoare au fost
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sociale eficiente În diminuarea incidenței oportunismului și soluționarea problemei ordinii sociale. Granovetter reproșează concepția subsocializantă a acestui argument: dacă indivizii sunt orientați doar către urmărirea rațională a propriul interes, atunci nimic nu exclude tentația acestora de a căuta modalități mai ingenioase de a evita Încorsetările instituționale, ceea ce ar face ca activitatea economică să fie fundamental malignă. Pe de altă parte, argumentul unui nivel minim generalizat al Încrederii, Într-o concepție a uniformității unei „moralități generalizate” (Arrow, 1974), reprezintă o concepție integrantă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mod riguros, a eșantionării simple aleatorii, e preferabil să se recurgă la un procedeu ce reproduce, în condiții aproape perfecte, exigențele matematice; este vorba de așa-numita procedură a tabelelor cu numere aleatorii (întâmplătoare). Tehnica respectivă este foarte simplă și ingenioasă. Prin diferite mijloace, se generează serii lungi de numere întâmplătoare, care sunt tipărite în volume spre a putea fi utilizate de mai multe ori. Pe zeci sau sute de pagini apar deci câteva coloane cu numere de 4, 5, 6
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
și bucuria de a fi tată. Căminul este un loc de petrecere tihnită, de retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și o vinovăție: „Petreceri Înțelepte, aflări ingenioase Mintea-mi prea obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și o vinovăție: „Petreceri Înțelepte, aflări ingenioase Mintea-mi prea obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă explozia interioară, nașterea marilor proiecte vizionariste. Pe Heliade cel mai profund Îl aflăm aici: În Anatolida, Visul, În fragmentele din Mihaida
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații neprevăzute de ingeniosul, rafinatul, prefăcutul stihuitor. Amărăciunea, priveliștea morții, chinul mistuitor dau o stare favorabilă scrisului. Numai de la un anumit grad de jale Conachi pune mîna pe pană. Liniștea, bucuria sufletului nu par a-i fi prielnice. Se plînge mereu de focul ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
las lumii să-l gîcească. Ce-i simhaiioa fireasca. Care lumea Împărătește, Inimi, suflete robește, Aducînd Într-o unire A raiului fericire. CÎnd să trezesc doi din somn, Îngeru-i om pentru om, Iată dragostea ce este. Adevăru-i nu-i poveste.” Ingenioase rotiri de propoziții, slobodă limbă, mai mare detașare de nenorocirile dragostei! Conachi este În stare să scrie și asemenea versuri mai pure, cu o imaginație, În orice caz, mai liberă față de propria-i biografic sentimentală. Dragostea ca pasiune (nuanța pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este Îngîmfată, gutuia e nobilă etc. Există și o ierarhie socială. Prazul este mojic, aparține, adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epocii lui August, de marele arhitect de renume internațional Ioanide, cu splendid monument funerar de sculptorul Hansen, reprezentând un arhanghel ducând de mână un simbol al celor morți, se vinde numai cunoscătorilor." Răposata madam Hagienuș devenise, precum se vede, în ingenioasa reclamă a orientalistului, o simplă abstracțiune în stare a satisface pe oricine de ambe sexe, bătrân ori tânăr. Hagienuș chiar compusese o inscripție latină, în hexa și pentametre, ca o legendă la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
disponibilitate de a parazita binele. Sursa binelui trebuie descoperită și infestată. Apoi binele va fi contaminat de rău și... părăsit. De brațele democrației se prind cu ușurință multe larve ale răului. Libertatea este adesea confundată cu dezmățul, libera inițiativă cu ingenioase înșelătorii, dorul de proprietate cu arivismul. Uneori instituțiile democrației sunt înhățate de sisteme de tip mafiot. Televiziunea, această prezență în casele tuturor, înlesnește manipularea în masă. Doar s-a spus răspicat: Cu televizorul ați prostit poporul! Bietul Mefisto e depășit
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
decenii.34 Majoritatea statelor puternice au pierdut mult din setea lor de cucerire.35 Robert Kagan a surprins în mod corect faptul că aceste schimbări sociale au mers mai departe în Europa decât în Statele Unite, deși afirmația sa e drept, ingenioasă cum că americanii ar fi de pe Marte, iar europenii de pe Venus simplifică prea mult diferențele.36 În definitiv, europenii s-au alăturat în susținerea intervenției armate în Kosovo în 1999, iar războiul din Irak a dovedit că există și europeni
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
implicând infailibila știință a scriitorului de a evita orice ostentație neaoșist semănătoristă ori de alt gen. Motivația artistică a alternării planului ,,real’’ cu cel ,,fantastic’’ este concretizată pe o tranziție naturală ca și la Creangă, dacă nu chiar și mai ingenioasă. Ireproșabilul meșteșug compozițional al scriitorului este surprins mai cu seamă în emiterea ,,semnalelor’’ expresiv-licențioase, de o simetrie și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]