8,706 matches
-
dar ?i sentimentul sfâr?ițului, al spaimei În fă?a pierderii sensului lumii, a c? derii Într-un univers al destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de suflet, poemele fiind structurate pe baza unei coresponden?e metaforice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede Ins? o alt? lume, trist?? ?i ț?cut?, cea a ruinelor, o lume ce vorbe?te despre o alt? ipostaz? a timpuluitimpul istoric, finit, supus devenirii. Zidurile vechilor cet??i vorbesc totu?i lumii contemporane despre permanen?a gândirii umane: lumea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce prive? te lumea În obiectivitatea impasibil? a gândului pur, deci În transparen?a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
s?u interior. Ipostazele lirice ale astrului nocturn sunt, În poezia eminescian?, multiple: blând?? ?i suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
suav?, e divinitatea protectoare a iubirii; alteori „sfânt?? ?i clar?", ca o icoan? a cerului, prive?te cu triste?e ?i luciditate spre ??mânt; Întotdeauna Ins? uime?te prin frumuse? ea reflexelor ro?iatice sau argintii de lumin?. Poetul contrapune Ins? acestei „poetici a gra? iosului" ce configureaz? asemenea „spa?îi de securitate", „un lirism existen?ial" (E. Simion), În care dorul, singur?tatea, triste?ea, melancolia, nep?sarea trist? sunt trepte metafizice ale acelui sentiment tragic al existen?ei umane
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i vers În dou? secven?e diferite: „Dar de-ale vie?îi valuri, de-al furtunii pas Abia contururi triste ?i umbre-au mai ??mas", ce identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al cerului", de f?cliile solemne ale stelelor. Regina nop?îi luna se ive?te din limpezimile cerului, de dincolo de „poartă norilor" -, dintr-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de „largile cupole" simbolizând de asemenea infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Aceea?i viziune mitic? eminescian? confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mitic? eminescian? confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de ț?cere: Astfel, din vechiul Babilon, cetate „cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate / ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-a n?scut. Este vorba de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
splendoare reprezint? expresia unei „sensibilit??i superioare" ?i a unei „voin?e artistice care supune materia sensibil? În sens hegelian, În imperiul artei clasice" (Zoe D-Bu? ulenga). Înzestrat? fiind pe de o parte de o natur? care prin ea Ins??i se sustrage trecerii timpului ?i pe de alt? parte de for?a crea?iei artistice (simbolizat? de Orfeu), cetatea Greciei era, În aceast? lumea a libert??îi ?i frumuse?îi, un simbol al geniului uman constructiv devenit cântec ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
argint" pe care luna le revărs? asupr?-i, ca ?i cum l-ar Înnobila cu Însemnele sacre ale mitului: „ Virtutea vizual? Închipuie la poetul nostru un imens telescop imaginativ Îndreptat c?tre lumea interspa?iilor ?i a originelor ". (E. Papu) Ins? poetul nu-?i proiecteaz? numai ochiul În acest spa?iu magic, Întrucat elementele vizuale ce-1 populeaz? relev? „o anumit? facultate transgresiv? peste diferitele grani?e ontologice, sem?nate pe traiectul marilor dep? rt?ri cosmice, În vederea unei comuniuni afective
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iu magic, Întrucat elementele vizuale ce-1 populeaz? relev? „o anumit? facultate transgresiv? peste diferitele grani?e ontologice, sem?nate pe traiectul marilor dep? rt?ri cosmice, În vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci Întreaga să fiin??, „profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri" . Versurile din „C?lin..." sugereaz? astfel existen?a unor orizonturi nem?rginite, dincolo de hotarul ce marcheaz? „trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere, de timp, de regn ontologic, de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul abstract, f??? limit?. Pentru a realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep?rt?ri, capabile a se r?sfrânge În cele mai vaste ecouri", poetul creeaz? Îmbin?ri de sunete care „Îi amplific? În toate felurile aceast? deschidere": În cuvântul „mai", poetul realizeaz? acest efect fonetic prin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
consideră c? „limba str?mo?easc? e o muzic?"; În concep? ia să, muzică de?ine astfel un Ioc esen?ial „legat? cum avea s? fie, de arhitectură lumii", de structură cosmosului: „Inima unui cuvânt, punctul lui de culminare, culminarea Ins??i lang? care se grupeaz? palide celelalte silabe este accentul", iar „claritatea silabelor sau mai bine zis calitatea muzical? a silabelor atârn? mult de la accent.. ". („Manuscrise"). ?i pentru c? „acest nucleu de radia?ie Îndep?rtat? s? fie cât mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se dizolv? În infinit", nem?rginirea, infinitul Îmbrac? astfel, În opera eminescian?, ipostaze ?i sensuri multiple: „Despre cuvântul infinit, de altfel, nu ?ții bine ce denume?te: o realitate obiectiv? sau o subiectiv? neputin?? de cuprindere a lucrurilor? ". (C. Noica) Ins?, la Eminescu, „Împ????ia infinitului" are nenum?rate sensuri pe care doar poetul care a „gândit infinirea" În cuvântul românesc le-a putut da: „infinire"termen pe care 1-a g?sit pentru a exprima unul dintre sensuri infinitului: „finitul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ale Antichit??îi toate, spa?îi ce uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic? de fapt continuă aspiră?ie a omului spre libertatea absolut? a cunoa? terii tainelor universului. Natură exist? Ins? În poezia lui Eminescu ?i În ipostaza de peisaj (În?eles, conform esteticii assuntiene, ca „finitate deschis? c?tre infinit"). Dar sintagma „peisaj eminescian" are În literatura român? o conota?ie aparte, pentru c? În opera marelui poet, „fantasticului i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
marilor dep?rt?ri cosmice" (E. Papu) c?tre care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic, atemporal, uitat printre „p? durile de basme", „codri f??? c???tăi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci Întreaga fiin??, profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri". (E. Papu) Alteori, natura eminescian? uime?te prin poezia ??mântului mitic, atemporal, uitat printre „p? durile de basme", „codri f??? c???tăi" ?i „stânci c?runte", sc?ldat de „izvoare nflorite
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codru posed? atributul permanen?ei ?i „identitatea absolut? a esen?ei": „ Crea?ia foarte real? luce?te că un reflex al unei idei ce leag? că un fir invizibil toate formele succesive În care se pl?smuie?te materia: ea Ins??i, În esen?a ei, nemuritoare ". (Roșa Del Conte) Toate aceste „forme ale materiei" pot fi Ins? „smulse" devenirii cosmice: « ...tocmai pentru c? este, materia poate s? se proiecteze În metamorfoze infinite, exprimându-se În figuri mereu noi, ce se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că un reflex al unei idei ce leag? că un fir invizibil toate formele succesive În care se pl?smuie?te materia: ea Ins??i, În esen?a ei, nemuritoare ". (Roșa Del Conte) Toate aceste „forme ale materiei" pot fi Ins? „smulse" devenirii cosmice: « ...tocmai pentru c? este, materia poate s? se proiecteze În metamorfoze infinite, exprimându-se În figuri mereu noi, ce se „realizeaz?" dup? legile proprii lumii noastre În devenire: „trecere", „pieire ", „ umbr? (Roșa Del Conte) Numai artă are
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lunii simbol al unei naturi impasibile: „ ?i pe to?i ce-n ast? lume sunt supu?i puterii sor?îi Deopotriv? -i st?pane?te rază ta ?i geniul mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se opre?te Ins?, ca În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de floare, Cum revărs? luna plin? lini?tita ei splendoare! Mii pustiuri scânteiaz? sub lumina ta fecioar?, ?i că?i codri-ascund În umbr
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i trepte osebite le-au ie?it din urna sor? îi, Deopotriv?-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie a aparen?elor" cunoa?terea, mediat? prin contemplă?ie: „??ci În propria-ne lume ea deschide poartantr? rii". Identificându-se astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
astfel cu Eul universal, poetul într? În lumea superioar? a esen?elor ale c?rei por?i Îi sunt deschise de aceast? contemplă?ie „singura cale pentru a transcende timpul tranzitoriu ?i pentru a se identifică cu Eternul". Luna, ea Ins??i gânditoare că fruntea unui poet („Câte frun?i pline de gânduri, gânditoare le prive?ți!"), devine simbol al aspiră? iei umane c?tre lumea cunoa?terii: „Aceast? Înv???tur? este atat de Înalt? Încât nu ne face s? ne
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se ea Ins??i de lumină iubirii ocrotite de „Înaltul, vechiul salcâm", tr?ie?te fericirea deplin?: „Ne-om r?zima capetele-unul de altul ? i surâzând vom adormi sub Înaltul Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogat?, Cine pe ea n-ar da
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de mare" Îl poate d?rui Întregului univers: „ Cu cat lumina-i dulce pe lume se m?re?te Cresc valurile m?rii ?i ??rmul negru cre?te ?i aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri. O insul? departe s-afost ivind din valuri; ??rea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]