1,280 matches
-
Acest experiment arată impactul costurilor de oportunitate asupra gradului nostru de satisfacție: costurile de oportunitate reprezintă ansamblul pierderilor legate de oportunitățile pe care le eliminăm prin alegere. Cu cât aria ofertei este mai largă, cu atât costurile de oportunitate și insatisfacția sunt mai ridicate. În cazul celor 250 de canale de televiziune, diversitatea alegerii este cu mult superioară limitei optime, situată în jurul valorii de 8. Telespectatorul confruntat cu diversitatea acestei oferte se află, logic, în situația de a fi mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de spirit în acel moment. Rezultatele au arătat că tinerele care au văzut reclame în acre apăreau manechine fusiforme aveau o imagine mai proastă despre ele decât cele din al doilea grup. Ele aveau și un scor foarte mare de „insatisfacție corporală”, erau mai demoralizate și se declarau preocupate de regimuri alimentare și de sport. Majoritatea tinerelor par a fi sensibile la acest fenomen, chiar dacă cele mai complexate la început sunt mai vulnerabile decât celelalte. Vederea fotografiilor unor manechine foarte slabe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
oboseală. C. Performanțe academice. De multe ori, copilul tuberculinic este chiar strălucitor și excelează la școală, înainte de a cădea cu o boală fizică severă. Descrierile părinților sunt: de când a avut pneumonia, ea nu mai poate studia. D. Neliniște. Este o insatisfacție ciudată, indiferent de ceea ce face. Copilul Tuberculinum dorește să schimbe camera, să se fâțâie de colo colo. Pe acest copil cu energie mare este greu să-l ții într-un loc, liniștit și în tăcere. E. Călătorie. Acești copii neliniștiți
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
nu o menționăm. Devenit conștient, omul trebuie să mediteze asupra vieții intime a dorințelor lui, care, valorificate conform promisiunilor lor de satisfacere, devin motive pentru acțiunile lui viitoare. Datorită faptului că spiritul de valorificare este expus erorii, principiu vital al insatisfacției, destinul omului este cel de a fi nevoit să caute satisfacțiile spiritului: adevărul, o cale mai bună de adaptare, aptitudinea de a se orienta în viață într-un mod rațional. Aici se află rădăcina profundă sub aspect biogenetic a problemei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sub forma dorinței, fenomen fundamental al vieții psihice. Așteptarea se scindează la nivel uman în trei dimensiuni: trecut, prezent, viitor. Trecutul și viitorul nu există decît în imaginație. Ele se manifestă sub forma amintirilor și a așteptării satisfacțiilor sau a insatisfacțiilor. Legînd imaginativ trecutul de viitor, dorința umană creează senzația semiconștientă a unui timp devenit o curgere continuă a trecutului spre viitor, imaginativ încărcat de o așteptare plină de neliniște. (Referindu-ne la aspectul mitic: temporalul, principiu al neliniștii). Datorită faptului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valorifică promisiunea dorinței și îi recunoaște sau nu validitatea după posibilitatea ei de a fi încorporată într-o conexiune armonioasă. Justiția supraconștientă poate fi depășită de falsele promisiuni ale exaltării imaginative, dar ea nu este totuși abolită. Ea conferă o insatisfacție culpabilă dorinței fals valorificate pentru a obține de la conștient revalorificarea ei rațională. Dar conștientul se poate dovedi rebel, în loc să revalorifice dorința sub controlul supraconștiinței, el se încă-pățînează să o refuleze pentru a o sustrage controlului. Sancțiunea se agravează. Dorința refulată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
va fi culpabilitatea, orice culpabilitate, refulată. Vanitatea este refulantă, iar culpabilitatea refulată. Ambele sînt complemenare, aparținînd unei funcționări perverse comune, lipsite de armonie și contradictorii, fiind vital resimțite. Prima reprezină supravalorificarea și suprasatisfacția falsă a sinelui, iar cealaltă corectivul: subvalorificarea, insatisfacția obsedantă a acestuia. Energia motivantă scindată patologic este paralizată, devenind "forță moartă"; dar, pe baza vanității manifeste și constatabile, existența polului opus refulat poate fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vicios, mijloc de refulare prin tendința ei de a se autojustifica. SENTIMENT DE AUTO-INSATISFACȚIE, CULPABILITATEA IMPLICĂ ÎN FORMA EI INDIVIDUALIZATĂ O AUTO-INSATISFACȚIE INTENSIFICATĂ CARE POATE DEVENI MOTIV DE ELEVAȚIE RAȚIONALĂ ÎN MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căilor satisfacției, elaborare a motivele acțiunilor prezente și viitoare, motive care nu sînt decît acțiuni neduse la capăt, promisiuni de satisfacții viitoare, da care nu pot fi vital raționale sau iraționale. Funcționarea aceasta intenționată, aceste tensiuni interioare dintre satisfacție și insatisfacție, aceste intenții motivante nu ar avea nici un sens definitoriu DACĂ NU SE ÎNCARNEAZĂ ÎN SOMĂ ASTFEL ÎNCÎT SĂ AJUNGĂ SĂ DETERMINE NU NUMAI ACTIVITATEA SOMATICĂ, CI ȘI FUNȚIONAREA SĂNĂTOASĂ SAU NESĂNĂTOASĂ (ARMONIOASĂ SAU LIPSITĂ DE ARMONIE) A TUTUROR ORGANELOR SOMATICE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să încerce să obțină individul controlul deliberării intime, legal comună tuturor, dar individual nuanțată, diferit acoperită în fiecare dintre noi. Atît timp cît dorința esențială e vie, ea se va manifesta după acțiune sub forma satisfacției esențiale (bucuria) sau a insatisfacției esențiale, adică a angoasei culpabile. Dar omul este capabil chiar să prevadă consecința acțiunii lui greșite, tortura culpabilității, și să facă pe baza acestei previziuni judecăți de valoare juste, care vor forma substanța autodeterminărilor raționile ale activității lui viitoare. Prin intermediul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
moartea elanului", de la sănătatea psihică la psihoze, procesul deliberării constituie un curs neîntrerupt al tuturor stărilor sufletești cu valoare pozitivă și negativă. Deliberarea motivantă constituie scara de valori, valorile și nonvalorile fiind ierarhizate conform gradului lor de satisfacție și de insatisfacție, înțelegerea acestui fenomen esențial este îngreunată de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității, care ia nonvalorile drept valori, iar valorile drept non-valori, adevărul drept greșeală și eroarea drept adevăr, ceea ce este just drept injust și ceea ce este injust drept just
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nonvalorilor înseamnă iresponsabilitate completă, libertate presupusă a fi necondiționată. În realitate, valorile și nonvalorile sînt biogenetic imanente. Ele sînt imanente deoarece supraconștiința armonizantă și subconștientul dizarmonizant sînt produse ale biogenezei (mitul lui Adam). Exigența autoarmonizării, fără respectarea căreia apare pericolul insatisfacției culpabile, ca și tentații dizarmonizării, bazată pe suprasatisfacția vanitoasă, sînt cazuri speciale ale legii armoniei valabile pentru tot ce există: previață și viață. La nivelul evolutiv al animalizării, armonia devine condiție de supraviețuire satisfăcătoare. Căutarea satisfacției la nivel animal constituie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
convenție, pedepsele prevăzute de aceste legi și încălcarea lor de către individ rămîn bazate pe egalitatea fundamentală a vieții pe determinarea motivantă a funcționării psihice. Rațiunea de a fi a legilor sociale este crearea determinantelor psihice destinate inhibării infracțiunii de către amenințările insatisfacțiilor accidentale. Însă atît timp cît valorificările false subiacente, în loc să fie eliminate, rămîn refulate, nu este vorba aici decît despre o intimidare mai mult sau mai puțin eficientă din punct de vedere social, de o supunere convențională, de o îmburghezire. Singura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este o sinteză a acestor două semnificații: Satan reprezintă pe de o parte legalitatea subconștientă, iar pe de altă parte greșeala individuală, imaginația exaltată, prima fază a întunecării vanitoase. Binele și răul, armonia și dizarmonia, răsplata și pedeapsa, satisfacția sau insatisfacția esențială sînt manifestări pozitive și negative ale legii armoniei și ale justiției sale imanente. Putem spune în această privință că răul este umbra aruncată de lumină la întîlnirea cu un obstacol, obstacol care este culpabilitatea perseverentă vanitos justificată. (Vanitatea-șarpe, simbol
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de dorit pentru orice om, sănătatea psihică este capacitatea de a modifica rațional variabilul și de a accepta invariabilul. Cel care ar putea schimba sau accepta rațional în toate împrejurările situațiile restrictive nu ar ajunge niciodată într-o stare de insatisfacție ieșită din comun. Măsura justă, bunul-simț (contrar celui obișnuit, convențional) și măsura justă a valorificărilor raționale îl apără de un dezechilibru psihic prea grav. Maladia psihică sub forma nervozității constă în a nu ști nici să modifici, nici să accepți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mea se izbește mereu de zăbrelele nemărginirii Și parcă-i un veac de când zbor, Azi, înainte de-un nou și sălbatic avânt, Vreau ca să cânt cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e adesea opusă atitudinii reflexive dar poezia lui Labiș infirmă obișnuința acestei antiteze. El descoperă lumea cu aviditate și, pentru că e capabil să vibreze la miracolul ei, ajunge să fie capabil de a pune mari întrebări și de o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
favorizante" dezvoltării acestor subculturi, Cohen evidențiază următoarelor situații: * dezvoltare economică mai redusă, chiar precară; * existența unor bariere și interdicții sociale; * prezența unor nivele sociale cu statut marginal, periferic; * existența unei stări de spirit specifică cu sentimente de izolare, frustrare și insatisfacție individuală și socială. În urma predominării acestor situații, individul va dezvolta reacții de respingere și contestare a normelor și valorilor societății globale și își va construi propriul sistem normativ. Cohen indica drept izvor al apariției acestor subculturi reacția de protest față de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
după cum sunt favorabile sau nefavorabile individului ele vor deveni plăcute (atracție, dorință, trebuință), sau neplăcute (repulsie, scârbă, teamă). Întotdeauna ideile particulare afective sau emotive provoacă reacții conștiente de trebuință (impulsie) sau de respingere (repulsie), după cum provoacă plăcere (satisfacție) sau neplăcere (insatisfacție). Prin urmare o idee particulară emotivă împreună cu reacția emotivă care-i urmează formează actul instinctiv sau instinctul. În linii generale instinctele și actele instinctive coordonează întreaga existență a individului pentru că ele rezumă cele 3 deziderate principale ale existenței umane și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comune și caracteristice epocii contemporane sunt realizarea dependenței economice și politice prin mijloace financiare, scopul însă a rămas același. În plan individual neîndeplinirea acestei trebuințe instinctive alterate, în contrast cu satisfacția celor care și-o pot realiza, determină apariția unui sentiment de insatisfacție și nemulțumire care se transformă treptat în invidie (pizmă), ceea ce îndeobște se definește ca ciudă sau necaz, aspecte ce pot degenera în ură neîmpăcată și vrăjmășie. Dacă individul aflat în această stare este și victima unei înșelăciuni, atunci apare tendința
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de-o parte și de alta, încât nu am cum să explic aici ce cred eu că s-a întâmplat de fapt în martie 1990. Fapt este însă că, din această simplificată mitologie, a rezultat pe de-o parte veșnica insatisfacție a acelora dintre maghiari care sperau în 1990 la o soluție radicală anularea Tratatului de la Versailles și pe de alta o anume nepăsare a opiniei publice majoritare din România față de soluționarea durabilă a problemei minorităților odată cu cooptarea UDMR la guvernare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
îl au, dar nu totdeauna se întâmplă așa. Această situație poate conduce oamenii să devină deziluzionați de statusul lor deoarece acesta nu le asigură recompensele pe care ei simt că le merită. Ca rezultat, inconsistența statusului poate conduce la tensiune, insatisfacție și dorință de schimbare. Prețuirea de sine. Sistemele de clasificare sunt ierarhii ale privilegiului și onoarei. Acelor oameni care ocupă poziții înalte în sistem li se acordă onoruri și privilegii substanțiale, spre deosebire de oamenii aflați în poziții sociale joase, care primesc
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în societățile matriarhale. În perioada pe care o străbate țara noastră, multe cupluri care nu au resurse financiare se văd forțate să împartă locuința împreună cu părinții, lucru care poate naște fricțiuni, tensiuni și, în general, o stare de disconfort și insatisfacție. Pattern-urile descendenței și moștenirii. Societățile diferă în practica care determină cum proprietatea este moștenită și cum descendența este stabilită. În sistemul patriliniar averea și descendența este transmisă bărbaților, nu femeilor. Într-un sistem matriliniar reversul este adevărat, numai că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a naturii unui regim și de restructurare a întregii societăți: sistemul economic, ideologia și distribuția bogăției (sistemul de stratificare). În contrast, rebeliunile sunt încercări de schimbare a deținătorilor puterii ori a anumitor politici. Deși uneori ele sunt expresia unei largi insatisfacții, rebeliunile nu caută să schimbe structura regimului. Revoluțiile din Rusia (1917), China (1949), Cuba (1959) și Iran (1979) sunt toate exemple de revoluții sociale. În aceste cazuri, conducătorii revoluționari au căutat să transforme întreaga societate, în primele trei cazuri la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
din urmă în intervalul de timp din 1930. Părul lui era sur; nu mai arăta ca Baldur, zeul soarelui, ci ca un căpitan de vapor norvegian cu privirea pătrunzătoare, care a petrecut mulți ani în fața catargului.“98 Starea de continuă insatisfacție, o stare care îl consuma pe Wittgenstein, era întreținută de porniri greu de conciliat. Era înclinat să creadă că reflecțiile lui din ultimii zece ani pot deschide o perspectivă nouă gândirii filozofice și că ele ar trebui să fie împărtășite
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sănătatea fizică (prin dureri de cap, tremurături, ticuri etc.), atât la adulți, cât și la copii. Dacă la adulți, ticul poate să fie simptomul unei stări nevrotice, adesea obsesionale, la copii, ticul apare și se manifestă în situații de stres, insatisfacție afectivă, anxietate, culpabilitate, expectanțe exagerate ale părinților, prezența unor tulburări de limbaj etc. Perceperea și judecarea persoanei după prezența semnelor, ticurilor, simptomelor și stărilor corporale ne conduc spre o veritabilă semiologie imagologică a corpului cu multiple aspecte. Din păcate, anumite
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]