1,236 matches
-
nu-i fi inspirat indiferent cît de vag spaima mitică, sursa întrebărilor metafizice referitoare la principiul creator și la cel al animării: responsabilitatea ființei umane fața de principiul creator. După ce am vorbit despre originea imanentă a simbolului "divinității", care este inseparabilă de originea simbolismului mitic în întregul său ansamblu, după ce am stabilit principiul, adică necesitatea traductibilității miturilor înrădăcinată în spiritul uman și modul ei de funcționare, după ce am demonstrat că simbolizarea mitică ascunde un sens care poate fi definit, este important
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o spaimă individuală și afectivă, dar din care va lua naștere spaima profundă emotiv, spaima metafizică.) Din SPAIMA AFECTIVĂ VA LUA NAȘTERE MAGIA, IAR DIN SPAIMA METAFIZICĂ RELIGIOZITATEA. Deoarece aceste două forme ale spaimei (față de ambianță și față de mister) sînt inseparabile, magia și religiozitatea sint legate de ele și mai ales credința religioasă sub forma ei superstițioasă și regresivă din punct de vedere cutural este cea care va fi în continuare pătrunsă de elemente magice de-a lungul evoluției. Motivul acestei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sociale și culturale. Omul hoardelor și al triburilor primitive se deosebește esențial de animal prin spaima față de misterul vieții și morții. Încă în epoca preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să facă tot posibilul ca să scoată la iveală o semnificație mai profundă, este important înainte de a dezvolta să insistăm asupra unui aspect semnificativ complementar al unei deschideri mai largi: versiunea aceast (cea mai primitivă) este deja dublată de simbolul metafizic inseparabil de sensul moral al vieții: de misterul morții. Ca și bobul, omul este îngropat după moarte și, ca și bobul potrivit celor mai vechi credințe -, el "iese" din mormîntul său. Mitul simbolizează credința în nemurire. Hades, fratele lui Zeus, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de vedere biogenetic, este un organism psihosomatic în stare de evoluție sau de involuție în funcție de valoarea sau nonvaloarea vitală a deliberării lui intime. Introspecția deliberantă este opțiunea permanentă, trăsătura diferențială cea mai caracteristică a speciei gînditoare. Psihicul și soma sînt inseparabile. Nu există psihic fără soma, nici soma (materie animată) fără psihic. Paralelismul lor nu constituie o stabilizare și CU ATÎT MAI PUȚIN O PRESTABILIRE, ci o evoluție atît manifestă prin modalitățile intenționalității ei finale, cît și misterioasă prin originile sale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forța elanului. Acestea sînt adevăruri foarte vechi: adevăruri eterne. E ușor să le spui, dar e greu să le trăiești. Ceea ce facilitează trăirea lor este reiterarea lor pînă la sursa lor esențială: motivele intime. Vechiul și Noul Testament formează un tot inseparabil. Ele vorbesc de la căderea lui Adam pînă la moartea lui Iisus și de la moartea lui Iisus pînă la a Doua Venire despre istoria esențială a tuturor popoarelor și a tuturor oamenilor, despre istoria esențială a omenirii supuse legii etice a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
salvare și nici la purificare, ci la exaltare patologică și la inhibarea perversă a elanului său. Întrucît sanctificarea constituie împlinirea unică, mîntu-irea este speranța care rezultă pentru ceilalți, iar salvarea fiecăruia este realizarea speranței în funcție de forța sa. Mitul mîntuirii este inseparabil de mitul căderii originare, căci mîntuirea este redresarea din căderea comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic reprezintă exaltarea banală a dorințelor (victoria elanului asupra obsesiei vanitoase, libertatea). Dogma mîntuirii rămîne și ea legată de cădere, dar de dogma acesteia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este peren în medicină și efemerul care a rămas istorie. Se cristalizează astăzi, la început de secol XXI, o nouă dimensiune tehnico-științifică, deontologic umană și social economică a actului chirurgical. Evidențiem de asemenea (alături de alți chirurgi și medico-istorici contemporani) funcția inseparabilă, obligatorie și permanentă a urgenței în orice serviciu chirurgical pentru că, chirurgia are în ea „gena” urgenței. Mai mult decât atât, putem afirma cu siguranța unei aserțiuni de mare actualitate: un medic nu poate să știe de toate din profesiunea sa
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
baza textelor biblice nu putem stabili cu certitudine natura și durata sa, dar este sigur că odată cu suprimarea sanctuarelor locale, totul este centralizat la Ierusalim; și în cazul samaritenilor se poate constata un proces asemănător. În orice caz, Paștele, unit inseparabil de sărbătoarea Azimelor, continuă să-și păstreze caracterul eminamente familial. 10.3. Calendarul Mai rămâne problema datării și a calendarului. Am văzut că Paștele se celebra în noaptea (probabil cu lună plină) zilei de 15 nîsăn (vechiul ’ ăbîb), considerând că
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de aur - și, pentru Pitagora, raportul de aur era regele numerelor. Acest raport era preferat de artiști și de natură, părând să demonstreze afirmația pitagoricienilor că muzica, frumusețea, arhitectura, natura și însăși construcția cosmosului erau strâns legate între ele, practic inseparabile. În concepția pitagoreică, rapoartele controlau universul, iar ceea ce era adevărat pentru pitagoricieni a devenit în curând adevărat pentru întreg Apusul. Legătura supranaturală între estetică, rapoarte și univers a devenit unul dintre principiile fundamentale cele mai trainice ale civilizațiilor din Europa
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ZERO] Matematica de bun-simț implică neglijarea unei mărimi atunci când este mică - nu neglijarea ei fiindcă este infinit de mare, și nu vrei să accepți acest fapt! P.A.M. DIRAC În sfârșit, nu mai exista nici o îndoială: infinitatea și zero sunt inseparabile și esențiale pentru matematică. Matematicienii nu au avut de ales; erau nevoiți să învețe să trăiască cu ele. Pentru fizicieni, însă, zero și infinitatea păreau a fi două noțiuni absolut irelevante pentru explicarea fenomenelor din univers. Adunarea infinităților și împărțirea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
este o operă de artă. "Ce bărbat, fie pe stradă, fie la teatru ori la plimbare, n-a fost încântat, în chipul cel mai dezinteresat, de o toaletă savant ticluita și n-a păstrat în sine o imagine a frumuseții inseparabila de cea căreia îi aparținea, făcând astfel din cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor și la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile. În România, unde prima universitate modernă a fost înființată abia în 1860, planurile cuprinzătoare de a educa națiunea au reprezentat întotdeauna o constantă a discursului intelectual, ele fiind deseori contrare instituțiilor, filozofiilor și sistemelor educative existente. „Scurtul secol XX” (Eric
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc ontologie etnică s-au dovedit a fi inseparabile unele de altele, în vreme ce instrumentalizările lor ideologice și politice, cărora intelectualii le-au rezistat arareori, ba chiar deseori le-au inițiat, au fost generatoare de evenimente istorice sângeroase 8. Îndepărtându-se de o tradiție deja înrădăcinată a urmării modelelor occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un singur discipol. și, de vreme ce ideile politice ale lui Noica se împletesc cu cea mai mare parte a scrierilor sale, ele trebuie discutate împreună. O dată în plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la Păltiniș își îndeamnă cititorul să se oprească și să mediteze la astfel de probleme, surprinse de Liiceanu într-o narațiune atemporală, dar nu anistorică. Notetc "Note" * Acest text a fost scris în engleză în 2000, pe când eram Fellow
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spre exterior ori spre interior, influențează în mare măsură viteza de deplasare. Studiile au scos în evidență și faptul că sunt diferențe între modul de contact dintre piciorul drept și piciorul stâng. Analiza biomecanică a probelor sportive este o parte inseparabilă a analizei tehnicii probelor de atletism, de care au beneficiat și beneficiază, cu respectarea particularităților proprii și probele de viteză. Noi vorbim acum despre elemente de analiză biomecanică, cu intenția de a releva aspecte noi, care au survenit ca urmare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Curtea feudală. Volumul reține atenția deopotrivă prin orientările moderne propuse de studiul introductiv și prin noul sistem de transcriere și editare a baladelor. Adept al punctului de vedere sincretic, A. ia în considerare ambii factori (poetic și muzical), care sunt inseparabili și se înrâuresc reciproc. Lucrarea aduce o contribuție majoră la cunoașterea legilor oralității cântecului bătrânesc, a „procesului firesc de alcătuire și desfășurare a baladei”. Printr-un sistem ingenios, A. evidențiază o serie de caracteristici intime ale cântecului bătrânesc, care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
și își exercită efectul cel mai puternic asupra noastra, pentru că datorită ei revenim la virtualitatea creației pe care o simțim în propria noastră viața 91. Marii artiști ne fac să descoperim în noi sentimente de o intensitate singulară și imprevizibilă, inseparabile de operă ce o generează, dar care reînnoiesc fundamental trăirile noastre. Artă aduce la lumină afectele noastre cele mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
adică ea nu este ceva pe care cineva o poate vedea, auzi, simți, mirosi sau gusta. Aceasta este compusă din elemente abstracte ca idei, credințe, valori, atitudini și modele de comportament. Ea există în mintea și personalitatea oamenilor. Dar în inseparabilă relație cu cultura sunt toate rezultatele materiale ale talentului și efortului uman; acestea sunt numite "produsele materiale ale culturii". O masă este un produs material al culturii, la fel sunt hainele, casele, uneltele, mașinile și lucrările de artă. Acestea sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
însăși, ca bază pentru construirea identității naționale, este la rândul ei o construcție culturală mai degrabă decât o oglindă fidelă a trecutului ori un rezervor de amintiri factuale comune despre trecutul istoric.Construirea națiunii române și a identității naționale este inseparabilă de dezvoltarea memoriei istorice, înțeleasă ca ancorarea pe verticală a comunității în trecutul său istoric. Consolidarea unei relații cu trecutul a fost procesul decisiv în cristalizarea progresivă a conștiinței etnice românești, transfigurată ulterior într-o conștiință națională la baza căreia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tovarășului Nicolae Ceaușescu să fie indisolubil legat de toate marile transformări petrecute în anii aceștia în societatea românească" (p. 218). Istoria națională a ultimei jumătăți a secolului XX este astfel personificată în figura secretarului general. Nu doar destinele domestice sunt inseparabil legate de numele său, ci și natura relațiilor diplomatice ale României "sînt indisolubil legate de personalitatea Secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu" (pp. 193-194). "Spiritul creator, străin oricăror scheme rigide sau tipare prefabricate, rigurozitatea concluziilor, realismul și claritatea țelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ele pretenții de cunoaștere, așa cum o facem prin expresiile descriptive ale limbajului. Wittgenstein crede că este important să nu pierdem din vedere că experiențele subiective sunt proprii anumitor ființe cum sunt ființele omenești. Existența experiențelor subiective, caracteristice ființelor omenești, este inseparabilă de existența unor manifestări verbale și nonverbale ale acestor experiențe. „«Dar ceea ce spui tu nu revine la faptul că nu există, de exemplu, durere fără comportarea caracteristică durerii?» - Înseamnă asta: se poate spune doar despre omul viu și despre ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
jocurilor de limbaj, o activitate care reprezintă în multe privințe antipodul analizei logice, răspunde tocmai acestei nevoi. Descrierea jocurilor de limbaj ne ajută să vedem că la temelia a tot ceea ce cred și susțin membrii unei comunități omenești stau certitudini inseparabile de anumite practici și instituții. Acestea constituie un sistem care poate fi înlocuit doar ca întreg. Un plus de claritate poate fi obținut prin regresiune spre ceva mai primitiv, spre ceea ce Wittgenstein numește „șinele solide“ pe care se mișcă întreaga
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
aduce spre împăcare sub chipul pâinii și a vinului. Se aduce pe sine „ca miel spre junghiere”, dar ca jertfă nesângeroasă, care se împarte credincioșilor după credința și vrednicia lor. Aici, creștinul își dă seama mai bine că rugăciunea este inseparabilă de sufletul creștin și este izvor de viață pentru el. întrucât, o viață fără rugăciune este o viață care ignoră una dintre dimensiunile esențiale ale existenței, fără rugăciune viața este plată, fără profunzime, este o viață în care percepem doar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]