1,822 matches
-
prime. Poate că da, poate că nu. Pe palierul etajului trei - poreclit deja Volgoride - etaj unde flutura prapurele din secolul trecut salvat de la Agie și încrustat cu lozinca "Ai spus tot?", duduia Dorina își ia pisica de coadă și se insinuează către chichineața preferatului său. Îi va arăta ea lui ce însemnează aia cafea. Până atunci, cât preferatul încă lipsește, îi va arăta propriului tiv două ace. Scosese, pe nepusă masă, de la croitoreasă o rochie nouă - cafelele bune se prepară în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
societate înaltă, pe care, la o aniversare de-a lui, Robin, jucîndu-le un renghi, le-a antrenat în cea mai imposibilă situație din lume. - Habar n-ai să-i zici! Lasă-mă pe mine... După miezul nopții, ștrengarul s-a insinuat pe lângă fiecare din cele 28 de 247 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Habar n-avea el ce-i ăla jad. Înăuntru, ședeau, întinse pe burtă, două plicuri. - Întâi scrisoarea! Amândouă erau scrisori, amândouă erau plicuri. Îl extrase pe primul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
serviciu, când îmi pregătea pachețelul, nu-l mâncam, ore întregi stăteam și mă uitam doar la el. - Domnule, zic, te culcai cu ea? Omul a surâs suferind. Profitând de suferință a lunecat câțiva pași pe holul apartamentului meu. Și-a insinuat gentoiul pe un fotoliu, a schițat un gest ca pentru a-și oploși mustățile - rare, îngălbenite ca de tutun, suferinde și ele - și m-a privit mustrător. - Au avut alții grijă... Uitați-vă: aș putea pentru ca să vă supun atenției câteva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scufunda într-un timp lipsit de dimensiuni și de o calitate atât de aeriană, că inima noastră-l poate întoarce înapoi, el nefiind pătat de ireversibil și nici atins de irevocabil... ... Încep să bănuiesc felul în care el s-a insinuat în Paradis. Cine n-are organ pentru eternitate o concepe ca o altă formă a temporalității, încît alcătuiește imaginea unui timp ce curge în afară de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporală a eternității ar fi atunci o curgere în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pământ sau să te arunce în aer, apare groaza ale cărei elemente sânt greu de definit în asemenea caz. Nu este acea groază de moarte, persistentă și obsedantă, care pune stăpânire pe om și-l domină până la sufocare, ce se insinuează în tot ritmul ființei noastre pentru a lichida procesul vieții din noi, ci o groază cu străfulgerări, apărând rar, dar intens, ca o tulburare subită, dar care elimină pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare. Este imposibil de a preciza și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintr-un cadru naiv și din integrarea ei naturală, pentru a-i demasca nulitatea și insignifianța, este a ataca înseși rădăcinile iraționale ale vieții. A vedea cum se întinde moartea peste această lume, cum distruge un arbore și cum se insinuează în vis, cum ofilește o floare sau o civilizație, cum roade din individ și din cultură, ca un suflu imanent și distrugător, este a fi dincolo de posibilitatea lacrimilor și a regretelor, dincolo de orice categorii sau forme. Cine n-a avut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a te putea exterioriza într-o prezență hotărâtoare, încît luminile transfigurării te-ar putea arde și distruge iremediabil. Și n-ar fi suprema transfigurare, în această moarte de lumină și de foc? Simt în mine o neliniște ciudată, care se insinuează în tot corpul, crește și se dilată ca un regret spre a se fixa apoi ca o tristețe. Este teama de viitorul existenței mele problematice sau este o teamă de propria mea neliniște? Căci mă cuprinde o neliniște de fatalitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și cu atât mai puțin în imediatul valorilor; de altă parte, ei nu-și organizează - din inimă - un cosmos rațional, așa încît misiunea lor în lume ne apare ca o răsturnare, ca o neîndurătoare vijelie. Atât de mult s-a insinuat Rusia în lume, încît de aici încolo, dacă nu orice drum duce spre Moscova, Moscova ne va ieși înainte pe orice drum. Spiritul rusesc este lipicios. Literatura rusă n-a isterizat un întreg continent? După modul în care popoarele se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi atinși de "mirosul puterii și al dictaturii" știm cu toții. Serge Moscovici a intuit încă de atunci. El îi numește pe aceștia "broaște țestoase ale revoluției". Puțini rezistau persuasiunii "forțelor obscure, rupîndu-se de tentația intrigilor și a conformismului, care se insinua pînă în străfundul sufletelor". Descoperirea este amară: Atunci am întrevăzut eu sensul înscenărilor și al justificărilor care regizau lumea conducătorilor. Și tot atunci am văzut cum lucea în ei omeneasca, mult prea omeneasca lăcomie de onoruri și privilegii". Aceste constatări
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
alți și alți conducători. Absența progresului explică autonomia politicului și îl opune tuturor celorlalte domenii. Evoluțiile istoriei îl lasă relativ indiferent. În toate societățile, chiar și-n cele mai avansate, trecutul domină prezentul în materie de autoritate, tradiția moartă se insinuează în modernitatea vie. Și dacă voim să acționăm, trebuie să influențăm oamenii în straturile arhaice ale psihismului lor. Opoziția poate fi rezumată într-o singură propoziție: economia și tehnica urmează legile istoriei, politica trebuie să urmeze legile naturii umane. Societatea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
interlocutorilor. În mod identic, instrumentele de ascultare branșate la telefoane permit captarea tuturor mesajelor primite și schimbate prin intermediul acestui instrument. Progresul se constituie atît într-un omagiu adus conversației, cît și într-un mijloc de a o reteza de la rădăcină, insinuînd bănuiala în inima celor mai elementare și mai intime dinte șuete. III În continuare, va trebui să vă imaginați o a doua fază, în cursul căreia asistăm la declinul conversației și la nașterea unui alt mijloc de comunicare, ce o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au la bază iubirea. În orice relație în aparență abstractă, neutră și chiar impersonală cum ar fi aceea care unește un soldat și un ofițer, un credincios și un preot, un student și un profesor sau doi muncitori oarecare, se insinuează emoții puternice, pe drept cuvînt numite tulburătoare, și care acționează împotriva voinței noastre. Iar ele sînt cu atît mai puternice cu cît sîntem mai puțin conștienți de prezența lor. Libidoul formează substanța sufletului mulțimilor. El e forța care le menține
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aceste legături sînt în mod constant amenințate și știm de ce anume. Mai întîi, de riscul ca paradoxul pe care l-am enunțat mai sus să nu fie descoperit: faptul că aceste legături nu sînt reciproce. Apoi de bănuiala care se insinuează printre membrii mulțimii, cum că liderul îi favorizează pe unii în detrimentul altora, că îi iubește pe unii mai mult decît pe alții. Morala, care e un fel de cremă menită să înfrumusețeze realitatea, nu e suficientă pentru a tempera aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
intuind probabil generalizarea revoluției în toată țara; Stănculescu, și mai precaut, a căutat și a reușit să se desprindă total din acțiunea de represiune din 21 decembrie la București). Armata primise în 17 decembrie 1989 ordinul „Radu cel Frumos”, care insinua ideea că România s-ar afla în pragul unei agresiuni iminente, urmărind separarea Transilvaniei de restul țării - drept urmare, ordinul indica dotarea cu armament și muniție de război a efectivelor armate. Ilie Ceaușescu s-a deplasat, în perioada 19-20 decembrie 1989
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un text tip compendiu, "inodor, incolor" și fără nici o tentă de apropiere între două state între care există doar relații "clasice", nicidecum de "frățietate" sau relații privilegiate. Dar o asemenea năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
interesul nostru mutual, al poporului român și al popoarelor europene". Se încheia astfel una din încercările dificile din viața unui diplomat, care, dincolo de avatarurile istoriei propriei patrii, nu poate să nu o apere de tot ceea ce se pretinde sau se insinuează cu bună sau rea-credință împotriva ei. În timp ce îmi puneam în ordine hârtiile, s-a apropiat parlamentarul David Atkinson. M-a îmbrățișat, bătându-mă pe spate și spunând: "Very well done, congratulations". A fost pentru mine o mare surpriză, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ședințe individuale cu aceștia, am dedus că aveau resentimente puternice față de președintele companiei. Se pare că acesta ridicase descurajarea la rang de artă. Dacă firma avea parte de o lună productivă, cuvintele lui de Încurajare erau „mai bine”. Dacă nu, insinua că angajații au pierdut timpul de pomană. După o lună foarte proastă, președintele le-a dat subalternilor porecle care lăsau să se Înțeleagă că aceștia nu prea și-au făcut treaba („Larry Târâie-Brâu”, „Carol Hoinara”, „Sam Adormitul”). „Dacă lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna fundamental grav, el ia totul În serios, se implică pînă În pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală În orice demers, și - chiar În miezul entuziasmelor sale se insinuează un sîmbure elegiac: un „idealist” a cărui exaltare romantică e subminată În adînc de un soi de scepticism ultim, ce pune sub un tremurător semn de Întrebare pînă și cele mai Înalte certitudini. Balansînd Între extreme și excese, el se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană În flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Opțiunea pentru o poetică a mimesis-ului nu putea fi decât incomodă pentru un regim totalitar, care „se temea instinctiv de concret, pentru că orice detaliu contingent semnifică imprevizibilul, inovațiile individuale, irepetabilul...”399. În contrast (și nicidecum în consens, cum s-a insinuat 400) cu discursul tutelar care presupunea o ordine umană definitivă, fixată o dată pentru totdeauna, poezia din La Lilieci provoacă o adevărată revelație a concretului. Nu este deloc întâmplător că decupajele acestea ironice din viața satului au stârnit îndată emulație (Un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru că, în viziunea noastră, chiar în societățile cu o cultură politică mai redusă și cu un exercițiu democratic mai firav și chiar în perioadele de tranziție, spațiul de manevră al manipulatorilor politici, prin intermediul sondajelor, este mult mai redus decât se insinuează în sloganurile multora dintre așa-numiții „analiști politici” ce au proliferat în peisajul cultural de la noi din țară. Cu aceasta nu spunem, bineînțeles, că fenomenul nu există. Esența problemei constă în următoarele. Este clar, așa cum am încercat să accentuăm în
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un zeu, pentru moderni erosul este o problemă. Pentru Văcărești, Conachi și ceilalți poeți din prima jumătate a secolului al XIX-lea, erosul este, indiscutabil, un zeu, dar un zeu chinuitor. El face parte din categoria fatalităților. Vine nechemat, se insinuează, tulbură mințile oamenilor serioși, lovește și smintește inima indivizilor de toate vîrstele. În stil preromantic, Asachi Îl numește „izvor dulce de-ntristăciune”, iar Conachi, mai filozof și cu o imaginație mai războinică, Îi zice „ostașul viteaz al firii”. A defini amorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și înfundate ca să obțină ceea ce dorea. Don Terentio trebuia să-i explice acele mistere, nu îndura să se spună verzi și uscate și-ntr-o bună zi să se-nfurie și să-i maltrateze pe toți cei care ar fi insinuat ceva strâmb despre acel mic stejar care era Giandomenico. Fără a-i spune ceva Catarinellei, după ce pusese la locul lor sulele, ciocanele, cuțitele, smoala, cuiele mici, și aruncase peticele de piele în grădină, s-a spălat pe mâini și pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Richelieu îi cunoștea perfect povestea vieții dar și operele lui. Vorbi despre ele cu competența unui cărturar și cu pregătirea unui teolog ce știe să pună la locul lor reformele și să le interpreteze urmările. Greșeala lui Tommaso, părea să insinueze Richelieu, ar fi fost aceea de a crede că Biserica ar fi putut să se lepede de sine brusc și să recunoască că a comis acte de violență nemiloase; reformele, spunea Richelieu cu vocea convingătoare, trebuiau cântărite, "precum mă-nveți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]