1,340 matches
-
și justițiară, a Îmbrăcat-o cu o frenezie și devoțiune rară. Demnă de unul dintre acei „sfinți laici” din care o nație mică și vitregită de istorie nu are niciodată prea mulți!... 6 (Destinulă Nu, nu putem Încheia această voluminoasă, insistentă exegeză asupra a ceea ce se Înțelege prin sintagma „sensului vieții” fără a „da o raită” Într-o altă „ogradă” pretențioasă, care e, ca și conceptul studiat de noi, cu armele prozatorului, se’nțelege, și ale unui atent „martor al existenței
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale unui oarecare „profil” posibil uman, În care, dacă „totul” se Împlinește, se va topi și surpa sensul și „desenul” a mii și mii de „necunoscuți”. Care „vor alerga” la acel „izvor”, la acele pagini, la acele foi prin foșnetul insistent al cărora se aude vocea Înăbușită a scribului, a poetului, uimit și speriat el Însuși de sunetele profetice pe care le emite, le „desenează”, le aruncă buzele sale, deodată de bronz, gura sa de piatră vie prin care iese În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o zonă culturală europeană marginală și care nu-și pune cu orice preț arta sa În slujba - lădabilă, de fapt! - luptei anti-comuniste, dar și o tot mai vizibilă, mai insistentă miopie, de fapt refuz al temelor mari În ficțiunea epică - așa cum o arată și „criza” gustului În poezie, În aproape toate marile țări europene de veche cultură. Nu Thomas Mann, ci Marquez, nu Rilke, ci Brecht, nu Faulkner, ci genialul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de cuvinte ar aparține substratului dacic. Împreună cu derivatele lor, ele ar reprezenta circa 10% din fondul principal de cuvinte al limbii române.<endnote id="13"/> Iarăși statistica! Cam prea mare entuziasmul; este evident că aici se amestecă și ideologia, căutarea insistentă a originilor dace. Necazul este — am mai spus — că limba dacă rămâne necunoscută, așa că nimic nu poate, În acest domeniu, depăși stadiul ipotezelor. Metoda curentă se bazează pe paralela dintre română și albaneză. Cuvintele comune ar fi (cu excepția celor latine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a „sufletului românesc“. Românii și-ar avea esența lor spirituală, iar această esență se păstrează În lumea neamestecată și nealterată a satelor, nicidecum În orașele „Înstrăinate“. Chiar epoca lui Carol II, În plin avânt modernizator, a fost marcată de o insistentă valorizare oficială a funcției simbolice a satului. Această tendință a susținut și o interesantă orientare În sociologia românească. Dimitrie Gusti (1880-1955) a pus bazele sociologiei rurale, organizând cu elevii lui o mulțime de anchete pe teren. Tot el a Întemeiat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
reputație de țară imprevizibilă. Istoria a Însemnat Însă, pe de altă parte, și cristalizarea unui anume tip de civilizație și a unei identități românești. O sinteză aparte, Îmbinând un puternic și tenace fond rural cu nu mai puțin puternice și insistente influențe din afară. Rezistență și receptare totodată. Sinteza românească este toată În contraste. Dar din vechea Românie nu le-a mai rămas românilor prea mult. Comunismul a distrus o bună parte din ce a fost Înaintea lui, apoi s-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu mă voia nimeni altcineva. ::::::::::::: Și datorită acestui fapt mi-am revenit instantaneu. În luna mai nu mai eram dependent de droguri, am semnat în iunie un contract uriaș pentru un nou roman cu un Knopf șovăitor și un ICM insistent, apoi în iulie m-am mutat în noua casă a lui Jayne. Ne-am căsătorit mai târziu în aceeași lună într-o ceremonie secretă, la primărie, doar cu Marta, asistenta ei, ca martor. Însă Jayne Dennis era o actriță foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
obișnuit cu prezența mea, dar nici eu nu mă obișnuisem cu a lui. Eram amândoi temători și precauți unul față de celălalt, eu fiind cel care ar fi trebuit să fac o încercare să ne apropiem, dar reținerea lui - stridentă și insistentă ca un refren - părea imposibil de depășit. Nu exista nici o modalitate de a-l câștiga de partea mea. Îl dezamăgisem total - iar faptul că își pleca privirea ori de câte ori intram în cameră îmi reamintea de asta. Și totuși, încă mă deranja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fraze, corectat greșelile de gramatică. Având sentimentul unor decizii bine calibrate. Înainte de a mă întoarce la Teenage Pussy, am parcurs mesajele de e-mail. Erau doar două. Unul de la Buckley: ceva despre o seară părinți/profesori, săptămâna viitoare, cu un P.S. insistent din partea directorului școlii, care îmi amintea că Jayne și cu mine nu ne prezentaserăm ședința de la începutul lui septembrie. Apoi am înghițit în sec când am văzut de unde era celălalt mesaj (de la Bank of America, filiala Sherman Oaks) și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tipul se întoarse, uitându-se în direcția Range Rover-ului, dar lumina se reflecta din oglinda laterală și n-am reușit să-i deslușesc vreo trăsătură. Anxietatea care m-a cuprins m-a făcut să mă abțin să-i urmăresc. Claxonul insistent al unei mașini mi-a amintit că trebuia să o iau din loc. Nici nu vroiam să știu unde mergeau. În plus, ce i-ar fi spus copiii lui Jayne? Mami, tati a urmărit cu mașina pe cineva și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se mai păstrează o temperatură constantă în sălile de expoziție? Ne dispersăm, ascultând fiecare de propriul imbold interior, ne așteptăm unii pe alții o vreme, până la urmă ne risipim. În una dintre săli o întâlnesc pe jurnalista din Kaliningrad, femeia insistentă pe care, recunosc, o suspectam de KGB-ism. Îmi spune că a venit la Sankt-Petersburg pentru un proces. Fostul ei bărbat, întreprinzător cu oarece noroc în afaceri după 1990, de care s-a despărțit acum 15 ani și cu care are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
instalăm câte două persoane în compartiment, așa cum am fost obișnuiți. Discutăm sejurul de la Moscova, impresii, detalii care ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că această „idee”, seducătoare în pura ei formă și total falsă și reacționară în conținut, e de obicei susținută și „apărată” de inși sau excentrici actului cultural propriu-zis, sau creatori sterili, semi-ratați, „procurori ad-hoc” ai unor momente de criză, demagogi insistenți ai așa-zisei „dreptăți și moralități” în creație și cultură. A-l face pe Marin Preda „colaboraționist”, pe Nichita Stănescu „poet comunist”, a nega valoarea tuturor premiilor U. Scriitorilor într-o jumătate de secol de creație literară (cum o face
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Goma. Care au rămas în redacție chiar și după ce eu am plecat - iar Goma, când se plânge că nu-i publicam textele, uită să amintească acest fapt! Și, într-adevăr, erau presiuni mari să fie dați afară cei doi, presiuni insistente care veneau nu numai de la partid, dar și de la Uniune.Ă Cum își justifica Raicu „blândețea” cronicilor sale și refuzul de a admonesta impostura literară, drapată, nu rareori, de o teamă politică prostituantă? Avea o teorie (cred că sugerată lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sens dizidenței sale și „ieșirii dintr-un sistem” unde se bucura de privilegiile cunoscute, publicând un șir de romane, citate mai sus, pietre de rezistență nu numai pentru o artă modernă, europeană, a genului, dar și contra presiunilor tot mai insistente, mai triviale, ale conducerii politice a României asupra creației și mediului literar - mai de „neînțeles” deci era faptul că acest mare și splendid critic și eseist nu-mi mai cita numele în exegezele sale totdeauna interesante despre un Sorin Titel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la finele anului 1966. Pe vremea aceea, criticii români, unii prieteni ai mei, fie că nu știau Nietzsche à fond - în școală era prohibit, traducerile din opera sa, interzise! -, fie că se fereau „să-mi facă rău” subliniind preocuparea mea insistentă față de acest nume - am inserat fraze și paragrafe întregi din Nietzsche în mai toate romanele mele apărute înainte de ’89 -, și astfel, această „frază”, foarte „simplă” și totuși extrem criptică, nu a fost pusă în legătură cu partea mediană a romanului mai sus
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apropiaților, dar și strictele, elementarele necesități, intime sau sociale, ce-ți promit, dacă nu fericirea, oricum o viață calmă, suportabilă. Uitându-mă azi în urmă și „în jos”, mă îngrozesc de nepăsarea mea sinucigașă, cum i-am spus, de „inconștiența” insistentă, fixă, rigidă a acelui tinerel ce-și închipuia nu numai că poate crea artă majoră, fiind în posesia unor date intelectuale și culturale insuficiente, precar provinciale, dar, mai ales - mai ales! - aflat într-un regim, sistem politic extremist de stânga
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
carierei, reflexele și clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe care am făcut-o la sfârșitul anilor ’60, o să le vină greu să creadă, probabil, această „insistentă”, „întârziată” inabilitate, stângăcie cu care-l încarc eu, acum, pe debutantul în roman care-am fost. Dar dacă amintesc încă o dată de ieșirea mea la fel de „fulminantă” și de „scandaloasă” în ochii celor care mi-o prilejuiseră, vorbesc de „prima garnitură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
file, și nume ale unor oameni care mi-au fost apropiați, scriitori de prima mână, și care, duși de un moment de „furie” - contra „gafelor” mele se’nțelege! -, din omenească ciudă și invidie sau, mai știi, cedând unor perfide și insistente presiuni ale unor ofițeri, în uniformă sau, ca Traian Iancu sau Mihai Gafița și alții, numeroși, strecurați în „aparatul cultural”. (Preda, am mai spus-o, mi-a arătat pe biroul lui Gafița, adjunctul său, într-un moment de absență a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va conduce ședința. Într-adevăr, Macovescu a anunțat un loc liber în Biroul Uniunii, for suprem al U.S. între Conferințe, mai ales în acei ani ai unei liberalizări care, speram noi, se va amplifica, s-au ridicat zeci de mâini insistente, iar bietul ministru, rodat în astfel de situații, a trebuit să facă ochii roată ca să-l descopere pe amicul nostru pitit în ambrazura unei uși. Astfel a devenit ne-membrul de partid și „insurgentul” Matei membru, împreună cu noi trei, al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă imagine rea a României, care se zbate să iasă la limanul democrației și al unei economii cât de cât productive... Cariera mea, cum o spuneam, a luat o întorsătură „firească”, în sensul negativ al cuvântului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
revoltă în străinătate” și la întoarcerea în țară trebuise să sufere câțiva ani buni de recluziune socială totală, un exil intern aproape absolut, cu care regimul îi pedepsea pe recalcitranți, indiferent de valoarea lor profesională. 10 Unul dintre vechile, repetatele, insistentele, „auto-educativele” mele exerciții „dialectice”, încă din prima junețe, este acela de a încerca ceea ce numesc eu „exercițiile de radicalizare”, adică de a întoarce pur și simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea copiilor. Trebuind totuși să-mi dau mie însumi un răspuns la această sâcâitoare întrebare care uneori reușea într-adevăr să-mi strecoare un insistent dubiu în forul meu cel mai intim, mi-am dat „două” răspunsuri, dar ambele cu un statut „provizoriu”, deoarece nu cred că cineva, chiar mai sigur decât mine pe propriile-i acțiuni, poate da răspunsuri definitive la acestă chestiune!... Primo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima și cea mai esențială, salvatoare, „viclenie” sau „armă”, cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]