2,106 matches
-
de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă cărți, și o a doua, doctrinală, constituită din cărțile 11-13; la mijloc, cartea a zecea, care e mai greu de clasificat. S-au avansat diferite propuneri pentru a explica această structură insolită. Confesiunile, s-a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin ar fi propus-o, în aceeași perioadă, în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) și care presupune întîi mărturisirea păcatelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale: scriitorul își pune problema existenței barbarilor și a răului pe care aceștia îl aduc cu ei, adoptînd o poziție nouă și interesantă, chiar dacă soluția lui (se poate observa) are o amprentă pur moralistă și etică. Salvian pornește de la observația, insolită pentru un creștin și în totală contradicție cu tezele lui Orosius, că romanii fuseseră puternici pe vremea cînd erau păgîni, în timp ce decăderea lor venise o dată cu credința creștină. Explicația pe care o dă Salvian acestui fapt nu e una istorică: decăderea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
legată de credința creștină sau de păgînism; ea privește caracterul specific și tehnic al tratatelor pe care el le compunea din cînd în cînd. Apoi, dacă ne referim la faptul că tratatele sale teologice tratează tema abordată într-un mod insolit - și tocmai de aceea cu totul nou -, adică prin prisma logicii aristotelice, fără a recurge deloc la știința biblică, folosită de obicei de Sfinții Părinți la concilii și de către scriitorii bisericești în sprijinul propriilor argumentări, trebuie să considerăm că Boetius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semnificative ale literaturii antice tîrzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sînt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boetius este și cea mai reușită din punct de vedere artistic. într-adevăr, și ca filozof, și ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cioculescu, s-ar fi pierdut în bombardamentele din 1944. B. coboară până la zonele germinale ale psihicului, înregistrând, în frânturi de cuvinte învălmășite, rumoarea lor dezarticulată. Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
liniștit). Dar călătorul-poet nu poate decât aproxima inexprimabilul, iar cititorul este chemat să se asocieze călătoriei (o tema frecventă în poezia lui S.), să lase frâu liber imaginației, jocului neîngrădit de vreo regulă. Visul, amintirea, alegoria creează o realitate fantasmagorică insolit criptată. Poemele din Simetria fierbinte (1994) induc impresia de coregrafie, în sensul că oniricul, mijloacele avangardiste par asamblate pentru a da rigoare construcției, chiar dacă adesea într-un stil ce ține de un „suprarealism de operetă” (Traian T. Coșovei). Uneori versurile
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
care a trebuit să tacă scriind”. Între exegezele dedicate acestui autor, din creația căruia tocmai operele postume s-au dovedit rezistente la trecerea timpului, interpretarea propusă aici se distinge prin empatia abordării și ambiția de a trece dincolo de text - unul insolit în literatura noastră din anii comunismului - în conturarea profilului spiritual și moral al unei personalități singulare și ea în epocă. Discutând Jurnalul..., dar apelând adesea și la corespondență pentru a stabili delimitări, complementarități ori continuități, eseista se plasează în umbra
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
trupe a ieșit o memorialistică nu lipsită de calități. S. este un teatrolog cu o cultură respectabilă și cu o bună priză la text și la punerea în scenă. Prima lucrare reprezentativă, Personajul în teatru (1966), propune și câțiva termeni insoliți, chiar dacă nu îndeajuns de tehnic definiți: „talentul personajului” (potențialul marilor personaje de a permite interpretări noi, în funcție de epocă, mediu sociocultural, talent regizoral și actoricesc) și „cultura rolului” (pregătirea culturală a actorului, cunoașterea epocii în care evoluează personajul interpretat etc.). Lucrările
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc, marcat sensibil de lectura Contesei de Noailles, la care trimit nu doar accesele de superbie, îndrăzneala imaginilor senzuale, scepticismul religios și chiar apostazia, plânsul pe „răscoliri de jar și de cenușă”, dar și tema regenerării după mari
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi va găsi și alt etalon: Arthur Rimbaud, pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, Târgu Jiu, 1995; Universul din piatră, Iași, 1996; Pașii de sub simț, Iași, 1997; Semantice umbre, pref. Cezar Ivănescu, Iași, 1998; Cobilița cu furnici și alte proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași, 1999. Repere bibliogafice: Ioan Holban, Vise de egretă, CRC, 1995, 15-16; Edith Horváth, „Poeme”, ST, 1996, 1-2; Gellu
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
redactat înainte de 1945 și păstrat în manuscris, coboară în timp spre anii copilăriei, aducând în prim-plan vechiul neam al Solacolilor, cu numeroasele lui încrengături de rudenie, pe fundalul Bucureștilor de la sfârșitul veacului al XIX-lea, cu întreg picturalul și insolitul lor. Memorialistul este adesea furat, cu sau fără voie, de jocul, aparent aleatoriu, al unor evenimente pe care le retrăiește cu intensitate. El face să prindă viață o avalanșă de întâmplări, anecdote, aduceri-aminte. Le adaugă izbutite schițe de portret ale
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
atât de avansate, dar care produseseră poate tot ce puteau produce. La fel, deschiderea acelui burj i yakh dersh n-ar fi fost de nici un folos pentru știință dacă dl Honigberger n-ar fi observat, cu exactitatea sa obișnuită, forma insolită a construcției interioare, remarcabilă printr-o eleganță a stilului al cărui prim exemplu Îl și oferea. Nu pot Încheia acest raport asupra descoperirilor arheologice făcute În Afganistan de dl Honigberger fără să indic rapid câteva dintre cele care au lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
căror curaj nu este doar una dintre virtuțile retorice ale unui atrăgător portret literar. Dacă toți vor simți nevoia de a-și povesti, În Întâlniri savante și pitorești, În memoriile de călătorie sau În corespondență, experiența asiatică, e pentru că deseori insolitul situațiilor și peisajul Însuși depășesc limitele umanului- insolit și limite pe care Moorcroft, bunăoară, În 1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
retorice ale unui atrăgător portret literar. Dacă toți vor simți nevoia de a-și povesti, În Întâlniri savante și pitorești, În memoriile de călătorie sau În corespondență, experiența asiatică, e pentru că deseori insolitul situațiilor și peisajul Însuși depășesc limitele umanului- insolit și limite pe care Moorcroft, bunăoară, În 1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a spune ca Amfilohie al Hotinului - impune reeavaluarea Întregului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
călătorie printre oglinzi deformatoare, întâmplări aparent „normale” sunt relatate străveziu, spre a se extrage din ele învățăturile potrivite. Nepuiul este o proză cu săgeți ironice la adresa poeziei din anii ’60 ai secolului al XX-lea, parazitată de cuvinte și sintagme insolite. Spre exemplificare, S. folosește cuvinte create cu ajutorul prefixului negativ: un poet cumpără un „neou”, dar fiindcă are în mâini o „canistră cu vrăbii” și o „mapă cu maipresusdestele, iar buzunarele doldora de... țigări, nepoeme, micropegăși... etceterisme”, îl ține la subsuoară
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
a exprimării lor era departe de a-l impune în acest domeniu. Tot în periodice îi apar și câteva traduceri din scrierile fraților Goncourt. Atât ciudatul pseudonim, atașat unei persoane masive, un gurmand, anacronic costumat, pitoresc, grandilocvent, cât și caracterul insolit al prozei sale îi aduc o notorietate specială printre confrați și critici, care, ușor amuzați, ușor intrigați, i-au apreciat prestația. Primele apariții editoriale - Flori de nufăr, Culise cernite (1904), Comedia adolescenții (1922) - conțin secvențe descriptive sau meditative, de un
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
dar de care autorul nu se va dezice nici mai târziu. O particularitate o constituie lipsa semnelor de punctuație, ceea ce conferă fluență discursului poetic, sugerând spontaneitatea limbajului. Deși, la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există, în subtext, o dramă a poetului și a cuvântului
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă, ca și umorul. Povestirile din Drumul Gomorei (1967), unde se regăsește ceva din spontaneitatea și verva demistificatoare a lui Marin Sorescu, pornesc de la simbol pentru a dezvolta o concluzie insolită sau umoristică. În proza științifico-fantastică din Femeia venită de sus (1971), Crâncena luptă dintre „Ate”și „Abile” (1976), Trofeul (1980) se păstrează, cu intenții polemice, recuzita genului, dar accentul nu cade pe inventivitate, ci pe meditația existențială, pe satirizarea hipertehnicizării
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
pământului”. El se rostește în termeni esențiali, grav și împăcat cu destinul. SCRIERI: Cercuri de aur, Timișoara, 1986; Ora crepusculară, București, 1993; Rouă medievală, Cluj-Napoca, 1996; Țărmul himerei, Oradea, 1998; A doua paranteză, Iași, 1999; Gheorghe Grigurcu, Dialoguri crude și insolite realizate de Grigore Scarlat, Iași, 1999; Prizonier în deșert, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Nae Antonescu, „Cercuri de aur”, ST, 1987, 1; Al. Pintescu, Diptic sătmărean, FLC, 1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
erosului, a fost definit drept un „explorator liric al eternului feminin” (G. Călinescu) sau ca un „observator fin al capriciului feminin” (Al. Piru), comentariile fiind favorabile, uneori chiar entuziaste încă de la apariția cărților. Romanul Popi conține una dintre cele mai insolite și originale aventuri de dragoste, petrecută într-un decor exotic, în ambianța fascinantă a Atenei, unde impresionantele mărturii ale Antichității se opun constant realităților și practicilor moderne. Un tânăr român, delegat al Băncii „Dacia Romană”, sosește în capitala Greciei chiar
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
fiind imaginată în ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și personaje, nici prin tensiunea ideilor, meritul lor constând în câteva rezolvări comice insolite și în hazul unor replici. SCRIERI: Adevărul din zori, București, 1977; Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri), București, 1977; Un rulment numit Calypso, București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
-ntorcea, / Un alt sloi dedesubtul său vedea / William Blake, ce nici nu mai era, / Însă în sloiuri mii se răsfrângea / Făptura sa” (Amintiri despre un poet). Mitologiile personale extrag poemele din zona clasicismului târziu și îl pilotează către efectele unui insolit moderat. Între „arborul Satanei” și „clonțul lui Dumnezeu”, Ș. invocă „umbre de arbori nemăsurat de înalți”, cheamă „calul cel negru”, „marea pasăre verde” și reușește spații de coabitare nedefectuoasă pentru imagini („frunzare de păcătuire tot curg și curg”; „trunchiuri de
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]