2,782 matches
-
plan are în vedere universul rural, pe care autorul, se pare, că îl consideră încă stând sub semnul purității. Imaginile satului natal stau și ele sub semnul ,,dezordinii”, cauza fiind fluxul memoriei, rămasă în starea ei de ,,dezorganizare” provocată de insomnie. În sfârșit, cel de al treilea plan narativ, cel mai divers, mai curând un fel de amestec de planuri, schițează o lume cu personaje tipice sau atipice, în strânsă legătură cu lumea trăind sub apăsarea autorității dictatoriale acționând dur și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un cvartal de spital, o casă de oaspeți subvenționată din banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de zile ca să moară, iar spre final, când a acceptat în sfârșit să se ducă la spital, mama lor mai rămânea uneori peste noapte la Casa Clovnilor, ca să fie lângă el. Karin nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc.“ Ea însă putea să facă noapte albă dacă întârzia fie și numai cinci minute la dentist. Singura lui pasă gravă de insomnie fusese în primele luni de facultate, după ce se mutaseră de la Columbus la Cambridge. După câțiva ani, avusese câteva nopți grele, când renunțase la practica în spital. Apoi, încă o săptămână agitată, când Jessica le spusese amândurora secretul ei îndelung ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-n mijlocul pământului de sub călcâi; pe unde oare o fi locul unde am apărut întâi?!?.. Și noaptea-i gata să-și răstoarne întunecimile ei toate pe oamenii luați în coarne de propriile lor păcate. Înaintăm, dând înapoi, printre enigme, insomnii și nu mai știm care din noi s-au dus și care-s încă vii... O nostalgie ne cuprinde și ne surprinde un nespus de dureros fapt care vinde și-n timpul nostru pe Iisus. A fost un Paradis odată
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
calea confederației (adică a unor uniuni de state naționale și unitare) sau spre calea federalizării în care să avem noi un președinte european, un guvern federal european, o constituție federală europeană. Na, ce ziceți, astea da' planuri menite să dea insomnii, spaime, agitații, împotriviri demne față de pierderea specificului, față de ștergerea chipului. Prin urmare stânga spre care aspiră partidul domnilor Iliescu, Petre Roman, Teodor Meleșcanu, și alții câți ori mai fi și s-or înghesui, este una care, în lumea de dincolo de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este un bolnav închipuit. Adaptarea s-a produs într-un teritoriu în care mintea și trupul încetează să se deosebească. Ce facem atunci? în cazul tău, Duncan, o să procedăm astfel. Fără efedrină, isoprenalină, supozitoare cu aminofilină, sedative sau pastile contra insomniei. De acum înainte, n-o să-ți mai dăm nimic, nimic în afară de injecții, dacă atacurile sînt într-adevăr serioase. Și dacă nu te simți bine pînă vinerea viitoare, o să-ți dăm un ac hipodermic, o sticluță cu adrenalină și-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Gerda, „nu dohmeai, te-ai lovit de peheți, am auzit eu“. „Se poate, doamnă Gerda, să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu mă spuneți la nimeni pentru că mai sunt, pe deasupra, și somnambul, mai am și insomnii...“ „Eu știu să păsthez un sec-het“, m-a asigurat doamna Gerda, „și eu am insomnii, deși nu sunt somnambulă, dah, dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă...“. „Dumneavoastră sunteți extraordinar de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă fi lovit de pereți, în somn; vă rog să nu mă spuneți la nimeni pentru că mai sunt, pe deasupra, și somnambul, mai am și insomnii...“ „Eu știu să păsthez un sec-het“, m-a asigurat doamna Gerda, „și eu am insomnii, deși nu sunt somnambulă, dah, dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă...“. „Dumneavoastră sunteți extraordinar de bună, doamnă Gerda, trebuie să recunosc, dar eu mă tem că n-am avea ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea de clienți în restaurantul „Ulduz“, seara devenea filosof lipsit de simbrie. Spre deosebire de Yazd, Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara pe lângă Liceul Parvin și pe la Mausoleul Poeților ori ieșeau spre apă, ca să vadă soarele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul alb, frizat natural, se pieptănase de la sine în bucle neglijente, împrumutîndu-i un aer de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut poftă să-l întîlnesc pe Hingherul cu câinii lui, dacă se mai afla cumva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gazdei. Dimineața, ea se sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l vede pe părinte ieșind din odaie, se hotărâse, după multe ezitări, să-i bată în ușa. Îl găsise încă în pat, după o noapte de insomnie. Suferea de o apăsare în piept și părea mai congestionat ca de obicei. Conform propriilor ei cuvinte, îi propusese cu amabilitate să cheme un medic, dar propunerea îi fusese respinsă cu o violență pe care o considera regretabilă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea din ce În ce mai mult nevoia de a se odihni ziua. Totuși, noaptea era la fel de trează ca Întotdeauna. Bătrânețea nu diminuase câtuși de puțin insomnia lui Shushan. Trecutul nu o lăsa să se odihnească prea mult, Își spunea familia ei; Îi Îngăduia doar somnul acela sporadic, de pisică. Armanoush a Închis ușa și a lăsat-o să doarmă. Când s-a Întors În living masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
inexactitățile din hărțile de Stat-Major care indicau drumuri carosabile inexistente. Toată familia respira ușurată cînd pleca. Seara, Împreună cu surorile mele, așteptam să se culce părinții ca să dăm buzna În odaia bunicii care avea avantajul, În ochii noștri, că suferea de insomnii. Peste ani, Într-o altă Încăpere unde i se aduceau medicamente pe care, vai, nu mai era nevoită să mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
reticent, îl va amâna, însă ce i-a alungat complet somnul timp de câteva ore a fost o idee care i-a răsărit în minte pe la miezul nopții și care, ca toate cele care ne asaltează în ceasurile moarte ale insomniei, i se păru extraordinară, magnifică, și, în cazul de față, o adevărată lovitură a unui talent de negociere demn de toată lauda. Trezindu-se după cele două ore de somn neliniștit, cât reușise trupul lui disperat să sustragă propriei extenuări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
când ne vom întreba dacă visul, ambiția secretă a secretelor n-o fi, în fond, posibilitatea, chiar vagă, chiar depărtată, de a nu mai fi secrete. Cipriano Algor se dezbrăcă, stinse lumina, se gândi că va avea o noapte de insomnie, dar după cinci minute căzuse într-un somn atât de adânc, de opac, încât nici măcar Isaura Madruga n-ar fi putut trece de ultima ușă care se închidea în el. Când Cipriano Algor ieși din cameră, mai târziu ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se ridica din fotoliu, mai arunca o privire de jur împrejur, ca și cum ar fi vrut să-și ia rămas bun de la mulțimea aceea în care toți aveau același chip ca și el, după care se retrăgea să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mine? I-am întors spatele lui Filip și m-am dus în cameră. M-am trântit în pat, îmbrăcat, stând o vreme cu ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut poftă să-l întâlnesc pe Hingherul cu câinii lui, dacă se mai afla cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate. Mai târziu mi-am schimbat părerea și mi-am așteptat răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]