45,962 matches
-
răsunând de un vuiet colosal: Groaza i-ar fi cuprins pe locuitorii pădurii; toți ar fi fugit care-ncotro, toți ar fi căzut în capcana inevitabilă unde-i aștepta Leul. " N-am servit, oare, cum trebuie, în această ocaziune? se interesă fălos măgarul, luând asupra lui toată faima vânătorii? Da, zise Leul, ai zbierat cu mult curaj. Dacă nu te-aș cunoaște și nu ți-aș cunoaște nici neamul, și eu m-aș fi speriat". (Ironie regală foarte fină și la
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
Cristian Teodorescu Ani de zile am auzit că filmele românești nu iau premii la Cannes fiindcă n-avem lobby și România nu interesează. Cineaști autohtoni, altfel respectabili, mi-au explicat în conversații particulare că "noi" n-avem șanse din cauza că premiile Croazetei se stabilesc pe cai oculte. Cercurile de interese din "lumea mare" a filmului stabilesc cine ce premiu ia, înainte de întrunirea juriilor
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
de popularitate.../ Locurile lor trebuie ocupate/de oameni numiți de noi,/având un nivel de pregătore slab/sau mediocre” (Mântuirea omului, p. 40) - sau: “Trebuie că la facultăți/să ajungă cu prioritate/sau în mod exclusive,/ cei care nu sunt interesați/să se perfecționeze//la nivel înalt,/ci doar să obțină/o diplomă” (cf. Facerea lumii, p. 43) - adică, ATUNCI, Petre Român ori Samuel Bruckner-Silviu Brucan - iar azi, EBELE și “anastasele”, “tălmăcenii” și “botișii”, “ialomițenii” și “tineii” (toți având, în spate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre adevărații enciclopediști români, George Popa1. Recentă lucrare de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru prima dată Balada lui Ciprian Porumbescu sau serenada lui Tosseli, interpretate de Bobei iar poeziile erau recitate de Popian. M-am interesat și aflând că încă trăiește, m-am dus la Bistrița și spre bucuria mea nu numai că era perfect lucid-avea 84 de ani-dar era tot drept și înalt că bradul ( Nu pot să nu fac comparația între el și Gușetoiu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-a răsfrânt și în afara zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
critic ce satisface toate exigențele. Ediția-antologie e rezultatul unui proiect urmărit cu intermitențe patru decenii (p. XII). E un act cultural superb, cu atât mai mult cu cât Timotei Cipariu, una dintre cele mai cuprinzătoare conștiințe ale timpului său, ne interesează astăzi mai mult ca legendă decât ca operă. Ediția Stelei Toma ne dă o idee convingătoare despre coordonatele multiple ale activității unui savant și scriitor reprezentativ pentru secolul al XIX-lea transilvănean. Ceea ce echivalează cu acreditarea unei legende.
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
ea în numele ecuației prin care o pot prinde. Ecuația contează, nu problema ca atare. Problema e un caz particular a cărui izbăvire stă în docilitatea cu care se lasă prinsă într-o formulă generală. Pe scurt, conținutul vieții imediate nu interesează întrucît e neproblematic din punct de vedere matematic. Un asemenea gînd nu poate să nu te reconforteze, în ciuda cinismului aparent pe care i-l poți imputa.
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
despre muzica folclorică (asezonată cu destule nuanțe tradiționalist-naționaliste) sau o incursiune în aspecte ale culturii muzicale evreiești din Ucraina. Mai multe am aflat în acea sesiune a simpozionului dedicată interferențelor muzicii ucrainene cu polonezii, cehii sau austriecii. Personal, m-au interesat (în același context al conexiunilor) analiza (statistică a) lui Helmut Loos la fluctuația de studenți ai Universității din Leipzig proveniți din orașe ucrainene, în secolul 19, și mai ales un expozeu al directorului Arhivei "Bartók" de la Budapesta, László Vikárius. Exemplele
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
pe care le-am trăit și pe care voiam să le descriu cititorilor. Nu știu dacă în Argentina această parte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită ca o curiozitate. Cred că subiectul îl poate interesa doar pe un român care știe despre ce vorbesc. Oricum, aș spune că dintre toate cărțile mele, Penultima călătorie este cea mai autobiografică. Nu este biografia mea, dar conține cele mai multe elemente legate de copilăria mea din România. Și este prima
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
bine, dar că ar trebui să înceapă să scrie despre actualitate, nu despre trecut. Iar actualitatea era realismul socialist, pe care el îl detesta. Ar fi fost o trădare a propriilor convingeri să vorbească elogios despre ceva ce nu-l interesa. în ziua aceea, tatăl meu s-a întors acasă și i-a amintit mamei mele că, la un moment dat, ea propusese să emigreze în Argentina (unde avea o soră). "Ar trebui să facem demersurile necesare, pentru că ceea ce s-a
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
când am fost la Paris, imediat după plecarea din București, orașul nu mi-a plăcut deloc. Am urât Parisul. L-am urât pentru că mă simțeam atât de rău, plângeam toată ziua pentru că trebuise să plec din România, nimic nu mă interesa. Am păstrat o idee foarte distorsionată despre capitala Franței. Dar, după ce mi-am terminat studiile, am fost trimisă la Paris și atunci am descoperit ce înseamnă cu adevărat acest oraș. M-a fascinat. Mi-am spus "aici rămân". Și totuși
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
într-una de colegialitate și parteneriat, apare șansa reală ca perioada doctorală să devină cu adevărat formativă. Nu-mi fac iluzii, lucrul acesta se întîmplă rar, iar motivele sînt diverse: uneori tema lucrării e prost aleasă, ori candidatul e mai interesat de obținerea diplomei decît de valoarea tezei, ori raporturile dintre autor și îndrumător încremenesc într-o cordialitate rece și formală (din vina unuia, a celuilalt sau a amîndurora), ori profesorul e prea ocupat și prea puțin participativ ca să reușească a
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
studențească din subsol fusese inundată și studenții nu plecau acasă pentru că încă nu se rezolvase problema pompării apei din subsol. Deci, pe profesori și studenți, ceea ce se întîmpla cu facultatea lor, de la proiect științific și pînă la gospodărirea clădirii, îi interesa. Or, am lucrat în instituții de cercetare în vest în care nimeni nu se oferea să miște nimic pentru că nu li se părea că într-o instituție atît de rodată ar putea fi nevoie de un aport individual benevol. Sau
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
jos din noi, (făcându-i sexoși ), aici voiam să bat. Ca-n povestea cu moșul arhivar pus de un avocat tinerel, grăbit, să-i aducă dosarul cu violul... Lăsând gluma de-o parte, ca scriitor, desigur, și pe mine mă interesează cei ce au apucat să mă citească. Dintre ei, fac parte mai cu seamă bătrânii, care se gândesc mai ușor la moarte. Nu ca adolescenții... Eu, personal, ca să vă spun cinstit, îmi permit să mă gândesc la moarte ca la
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
de popularitate.../ Locurile lor trebuie ocupate/de oameni numiți de noi,/având un nivel de pregătore slab/sau mediocre” (Mântuirea omului, p. 40) - sau: “Trebuie că la facultăți/să ajungă cu prioritate/sau în mod exclusive,/ cei care nu sunt interesați/să se perfecționeze//la nivel înalt,/ci doar să obțină/o diplomă” (cf. Facerea lumii, p. 43) - adică, ATUNCI, Petre Român ori Samuel Bruckner-Silviu Brucan - iar azi, EBELE și “anastasele”, “tălmăcenii” și “botișii”, “ialomițenii” și “tineii” (toți având, în spate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
totuși, nu au produs o mutație considerabilă a valorilor. Sau a identităților. O privire asupra dimensiunii estetice relevă faptul că marile opere clasice sunt cele ce tind cu adevarat spre perfectarea formei discursive și aprofundarea filosofica a înțelesurilor, ele nefiind interesate cu adevarat de acel efect imediat și superficial asupra receptorului pe care il întâlnim la multe din operele recente. M-a convins din nou de acest adevăr recentă lucrare a unuia dintre adevărații enciclopediști români, George Popa1. Recentă lucrare de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-se la vioară. Adeseori dădea spectacole cu alt rapsod vestit, Gheorghe Bobei din Bărbătești. Așa aveam să aud pentru prima dată Balada lui Ciprian Porumbescu sau serenada lui Tosseli, interpretate de Bobei iar poeziile erau recitate de Popian. M-am interesat și aflând că încă trăiește, m-am dus la Bistrița și spre bucuria mea nu numai că era perfect lucid-avea 84 de ani-dar era tot drept și înalt că bradul ( Nu pot să nu fac comparația între el și Gușetoiu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-a răsfrânt și în afara zidurilor detenției. Arheologul Vasile Boroneant, tânăr deținut pe-atunci, își amintește despre bunătatea doctorului-poet: „Se hrănea parcă din Duh Sfânt și era un creștin desăvârșit. Nu-l interesa prea mult hrană, împărțind-o cu ceilalți. Se crease în jurul lui un cerc de profitori, care uneori îi luau mâncarea fără ca măcar să-l întrebe. Într-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit să-i ia mâncarea pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
medie la 14 ani după oftalmopatie, dar a fost raportat și la pacienți cu hipotiroidie în cadrul tiroiditei Hashimoto, sau la pacienți cu eutiroidie, aparent fără legătură cu nivelul hormonilor tiroidieni. Incidența maximă este în decada 5-6 de viață. Mixedemul poate interesa și alte arii precum brațe, gât, sau alte zone de la nivelul membrelor inferioare [11,12]. Există 4 variante clinice de mixedem pretibial: difuz (43%), plăci (27%), nodular (18%) și elefantiazis (5%). Culoarea variază la nivelul leziunilor, pielea poate îmbrăca aspectul
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Science/92047_a_92542]
-
de vrăjitor al acestui maestru unic. Pentru mine, acest an n-a fost prea fecund în ce privește activitatea mea artistică. M-am mărginit a lucra programele, neglijate din pricina bolii brațului drept, și lucram mult cu elevii mei de la școală, care mă interesau tot mai mult. Printre talentele de seamă citez pe tânăra pianistă Hedy Durrer, dotată cu extraordinara memorie muzicală și pe Zoe Steriade, o interpretă înnăscută a lui Franz Liszt, a cărui concert în Mi bemol îl interpretă în chip strălucit
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
ordin milităresc - de a cânta ceva pentru suferinzi. Chip de împotrivire n-ar fi fost, deoarece mă temeam de urmări, având încă un frate mare, care ar fi putut fi ridicat și dus, ca alți nesupuși, în vreun lagăr. Când interesându-se cineva din partea mareșalului v. Mackensen la magazinul de muzică Jean Feder, cine ar fi dintre muzicanții de frunte care n-au plecat din București, se găsi acolo o persoană care din preamare zel îmi indică numele și calitatea de
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
vine faza acută, cînd funcționarul superior crede, fără urmă de îndoială, că notorietatea (adesea întîmplătoare) îi legitimează părerile, îi dă dreptul să fie și nedrept dacă are chef. Cu democrația pe buze, devine dictatorial cu cei de rînd, nu-l interesează părerea lor fiindcă oricum știe el mai bine, de vreme ce a ajuns cineva. Iar ajunsul e de ajuns ca să-l scutească de logică, morală, lege și mai ales de bun-simț. Căci virusul puterii atacă toate simțurile, inclusiv pe cel al umorului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]